Maia Morgenstern: „Eu n-am avut destul timp să mă joc“
https://www.ziarulmetropolis.ro/interviu-maia-morgensten-eu-nu-am-avut-destul-timp-sa-ma-joc/

Actriţa Maia Morgenstern vorbeşte despre colaborarea ei cu Radu Beligan, despre relaţia cu un fiu actor şi despre provocările care o aşteaptă în cariera ei de manager al Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti.

Un articol de Andrada Văsii|14 septembrie 2012

Actriţa Maia Morgenstern vorbeşte despre colaborarea ei cu Radu Beligan, despre relaţia cu un fiu actor şi despre provocările care o aşteaptă în cariera ei de manager al Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti.

Andrada Văsii: Ce ne puteţi spune despre spectacolul „Jubileul“, de la Teatrul Metropolis? Ce anume v-a determinat să acceptaṭi acest rol?

Maia Morgenstern: Lucrurile sunt foarte, foarte simple. Maestrul Beligan m-a sunat şi mi-a spus, aproape îndrăznesc să îl citez din memorie: „este un spectacol, este un moment al tău“.

Cred că nici nu am avut curajul să înṭeleg bine ce îmi spunea în prima clipă. Mi-a propus acest text şi, astfel, mi-a propus un spectacol; m-a chemat la o întâlnire cu mine însămi. „E pentru tine“ mi-a spus, iar în clipa aceea a existat, emoṭional, un credit total. O deschidere totală, o încredere 100%; un confort, dacă vreṭi. Aşa cum îṭi pui un anumit moment al vieṭii în mâna cuiva.

Da, simţeam că acesta este momentul. Am înṭeles, aşa cum a spus maestrul Beligan. Încrederea cu care mi-a spus-o mi s-a transmis şi am fost onorată că am fost chemată. Apoi am citit piesa şi, iarăşi mărturisesc, nu ştiu dacă este spre bine, sau nu [n. r. – râde] fără descifrarea maestrului Beligan nu cred că m-aş fi îndrăgostit, aşa cum am fãcut-o, de acest text.

Ca orice text, şi acesta îţi poate oferi capcane; are şi o latură a zonei de comedie şi aşa trebuie să fie. Însă, dacă nu cântăreşti cu foarte mare grijă pentru măsură lacrima, latura tragică şi latura comică, totul poate cădea în derizoriu. Nu s-a întâmplat aşa, pentru că maestrul Beligan a păzit drumul în fiecare clipă şi m-a ferit de capcane, de scăpări. A păzit drumul către naşterea acestui spectacol.

Care a fost dinamica relaṭiei dumneavoastrã cu maestrul Beligan?

Maestrul Beligan a provocat ceva în mine; mi-a lăsa liber frâul imaginaţiei. Nu m-a împiedicat să am o abordare personală, o libertate a creaṭiei într-o rigoare extrem, extrem de fină. Nu este o contradicţie în termeni. Este vorba despre rigoarea bunului simṭ, a diversităţii mijloacelor de expresie. În acelaşi timp, cred că esenṭa şi rafinamentul şi-au pus amprenta asupra lucrului pentru acest spectacol.

V-aţi mai îndrăgostit de un rol aşa cum v-aṭi îndrăgostit de acesta?

De foarte multe ori, bineînṭeles; aş fi nedreaptă să neg acest lucru. De multe ori s-a întâmplat să mă îndrăgostesc de copiii mai puţin doriţi, de spectacolele care s-au născut mai greu. De momentele în care pariul cu irealizabilul era într-un vârf de ac. Poate că şi spaima şi pericolul m-au dus mai departe.

Aţi avut o colaborare nouă în film (n. r. – filmul „What about love“). Cum este să lucraţi cu Sharon Stone şi cu Andy Garcia? Ce v-a atras la acest rol?

În primul rând, m-am întâlnit cu regizorul, care mi-a descris foarte frumos rolul. Este un film despre iubire, despre părinţii a doi tineri. Ai putea spune: „ce caut eu aici?“. De parcă ar fi un fel de umplutură, un fel de: „raportez presei că şi un actor român se flutură prin filme cu vedete  americane“. Nu, nu… O spun aşa cu puţină ironie, pentru că de multe ori m-a preocupat participarea mea şi a altor actori, mari artişti români, la diverse producţii şi coproducţii internaṭionale. Dar este dureros pentru un mare artist să se spună despre el că a raportat că a trecut şi el pe acolo.

Este păcat să nu îṭi exploatezi şi să nu îṭi fie exploatat potenṭialul, talentul, la cote maxime şi să ştii că poṭi mai mult şi că doar bifezi o apariṭie. Contribuṭia mea în film mi s-a părut extrem de interesantă.

Aţi avut ocazia să le prezentaţi colegilor dumneavoastră Teatrul Evreiesc de Stat?

Da.

Cum a decurs vizita?

Aflând că am fost numită director interimar (urmează să pregătesc şi să susṭin un concurs, vreau să cred serios ) domnul Andy Garcia şi-a exprimat dorinṭa de a vizita Teatrul Evreiesc. Eu cred că a fost cel puṭin impresionat. Nu o să mă hazardez să povestesc ce simţea, pentru că nu cred că are rost. Cred că a fost emoṭionat, cred că a fost impresionat. A fãcut multe fotografii şi şi-a manifestat interesul.

Am încercat să îl invităm peste tot în teatru, în locurile frumoase, spectaculoase, încărcate de istorie, de amintiri, de tradiṭie. Dar şi în zonele mai puṭin atrăgătoare: în zonele în care teatrul se cuvine, şi are mare nevoie, să fie reparat. Are nevoie de o întreagă acţiune de restaurare, fiind un monument istoric.

Cred că este o bijuterie şi trebuie conservat; teatrul este un organism viu, se adresează publicului şi vrem să vină public cât mai mult, vrem să ne facem vizibili, vrem să ne deschidem. În acelaşi timp, suntem absolut conştienṭi că e nevoie de o restaurare a clădirii: pentru siguranţă, dar şi pentru a continua să fiinţeze. Pentru ca actul de cultură să se desfăşoare în condiţii normale.

Eu nu am avut destul timp să mă joc. Acest lucru mă făcea cea mai fericită: să mă joc, să inventez situaţii noi sau o viaţă nouă; să mă joc de-a mama şi de-a tata, cu păpuşile. Nu cred că aş fi putut-o formula aşa, dar era o bucurie şi o nevoie nesecată de a inventa poveşti pe care să le prezint şi altora.

Maia Morgenstern
actriţă

Cum se transpune relaṭia mamă-fiu pe scenă? Ştim că jucaţi alături de fiul dumneavoastră, Tudor Aaron Istodor.

Vreau să cred că suntem profesionişti. Mă interesează foarte mult că el şi colegii săi de generaţie încearcă să abordeze noi forme de teatru. Vorbim de foarte multe ori despre generozitatea actorului, despre generozitatea actului artistic. Pe de altă parte, poate să fie o contradicţie în termeni: actorul cu egoul său, cu ambiṭia sa, cu orgoliul său nici nu trebuie să fie contestate, să fie eludate.

Ar fi o aberaţie să încerci să ştergi din personalitatea unui artist nevoia lui de a fi în lumina reflectorului. Şi, în acelaşi timp, să fie în dialog cu celălalt, să-l lumineze cu atenţie, cu generozitate, cu încredere. Este un exerciţiu de generozitate pe care se cuvine să îl aplici în alte cazuri.

Ultima întrebare : unde vă vedeţi peste cinci ani?

Şi în parc, plimbând nepoṭii. Subliniez. Şi.

Foto: Cosmin Ardeleanu

05
/03
/24

Aăăă, Mihaela Trofimov este o actriță cu o mare foame pentru joacă, da, chiar așa, pentru joacă. Ăăă, o vedeți la Excelsior, la unteatru, la Brăila, pe scenă, puternică, talentată, expresivă. Ăăă ce voiam să zic? Citiți interviul în formă de alfabet și aflați cum o literă, Ă, descrie de cele mai multe ori starea ei de spirit.

12
/02
/24

Actorul Matei Arvunescu percepe vulnerabilitatea ca pe o lecție de actorie, îl citează pe marele Gabo, încercând să explice cum viața ar putea avea un sens și crede că „revoluție“ e un cuvânt cu mare greutate. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

26
/01
/24

Mădălina Pavăl vorbește despre „Gazda“, spectacolul ei sonor de la Teatrelli, care are premiera pe 31 ianuarie și 1 februarie, de la ora 19.00, dar nu ne lasă nelămuriți nici în ceea ce privește cele mai frumoase lucruri care îi traversează viața. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

10
/01
/24

Dacă vreți să aflați care a fost parola primului e-mail al actriței Andreea Hristu, o veți afla aici. Veți mai afla și care a fost spectacolul care a marcat-o cel mai mult, dar și care este cea mai prețioasă resursă pe care o avem. Toate acestea, într-un interviu sub formă de alfabet.

22
/12
/23

Oana Predescu, actrița Teatrului Excelsior din București, vorbește despre joacă, muzică și uitare, despre fascinație și anxietate, într-un interviu sub formă de alfabet.

06
/12
/23

Teatrul „Gong” și Revista „Euphorion” prezintă cea de-a treia conferință organizată în cadrul Simpozionului Național „Actualitatea Cercului Literar de la Sibiu”. Evenimentul va avea loc vineri, 8 decembrie, de la ora 18:00, la Librăria Humanitas „Constantin Noica” și îl va avea ca invitat pe Marin Mălaicu-Hondrari.

04
/12
/23

Începutul lunii decembrie aduce primele concerte din turneul de lansare al noilor albume Alternativ Quartet — Deocamdată suntem / Departe de solstiţiu. Acestea vor avea loc pe 5 decembrie la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti, pe 8 decembrie la Palatul Culturii din Iaşi, şi pe 14 decembrie la Casa Tranzit din Cluj-Napoca.