Ion Andreescu, Model costumat (Femeie în fotoliu)
https://www.ziarulmetropolis.ro/ion-andreescu-model-costumat-femeie-in-fotoliu/

Pictorul Ion Andreescu (1850-1882) şi-a început educaţia artistică în 1869, la Şcoala de Belle Arte, proaspăt inaugurată de Theodor Aman.

Un articol de Vlad Bedros|30 Mai 2014

Aici, el a urmat cursurile secţiei de Caligrafie și Desen – o structură recent înfiinţată la acea vreme – la clasa profesorului C. I. Stăncescu, obţinând – la concursurile care ritmau, în tradiţia academiilor de arte, anii de studiu – o medalie de bronz la estetică şi istoria artelor.

Ulterior absolvirii, petrecute în 1872, Andreescu devine profesor de desen liniar şi caligrafie la Seminarul episcopal din Buzău, transferându-se apoi la Seminarul comunal „Tudor Vladimirescu”, iar în 1875 la Şcoala de Arte şi Meserii. Această izolare în lumea provinciei îi conferă însă artistului în egală măsură prilejul unei adânciri în creaţia plastică.

Destinul lui Andreescu este marcat de decizia târzie – după câţiva ani buni de profesorat – de se dedica exclusiv chemării artistice, decizie urmată la scurt timp de o prematură dispariţie. Această biografie aparte l-a aureolat pe artist, majoritatea exegeţilor operei sale remarcând impactul pe care acest traseu aparte al vieţii, în conjuncţie cu particularităţi ale temperamentului său, l-au avut asupra operei sale, în mod fortuit redusă ca întindere şi concentrată în răstimpul câtorva ani.

Experienţa care i-a revelat pictorului adevărata sa vocaţie a constituit-o expoziţia organizată în 1873 de „Societatea amicilor Bellelor Arte”; cu acel prilej, Andreescu, sosit dinains de la Buzău, a putut privi inclusiv 146 de tablouri lucrate de Grigorescu, majoritatea în ambianţa Barbizonului.

În anii care au urmat, fostul profesor de desen şi caligrafie depune eforturi intense pentru a lua în posesie, prin intense căutări personale, tehnicile reprezentaţionale ale picturii, momentul acesta fiind în mod inevitabil şi unul al stângăciilor, vizibile în caracterul acuzat al unor contururi şi în picturalitatea mai puţin exersată a cromaticii.

Pe de altă parte însă, dincolo de inabilităţile începătorului, transpar şi acele note specifice viziunii lui Andreescu, care-i traversează creaţia până la final, până la operele artistului devenit pe deplin stăpân al resurselor picturii în ulei; este vorba despre sentimentul de gravitate, despre o undă de melancolie subiacentă şi, sub aspect plastic, de afinitatea pentru soliditatea formei.

Pictorul participă în 1874 la Expoziţia artiştilor în viaţă, unde o lucrare a sa, Coacăze, atrage atenţia publicului. După alţi patru ani de tatonări pe cont propriu, Andreescu porneşte, spre a-şi desăvârşi formaţia artistică, către Paris. Acolo, în perioada 1879–1881, expune la Salon şi frecventează, dimpreună cu sculptorul Ion Georgescu, Academia Julian.

În acest context se plasează o serie de nuduri, de portrete şi de studii după costum, în cadrul căreia intră şi lucrarea Model costumat (Femeie în fotoliu), operă intrată ulterior în colecţia Kalinderu.

ion-andreescu-model-costumat

Forţa construcţiei şi precizia exemplară a tuşei vădesc asimilări din sfera realismului şi experimentarea unor tehnici impresioniste, mărci ale experienţei care se deschide din anul 1880, când Andreescu începe să participe la colonia artistică de la Brabizon, experimentând, alături de Nicolae Grigorescu, pictura în plein-air.

Lucrarea este reprezentativă pentru viziunea pe deplin constituită a celui care se supusese unei atât de laborioase exersări a artei culorilor; se păstreză, ca notă comună cu acea perioadă de început, preferinţa pentru o paletă redusă la câteva tonuri, relativ întunecate.

Această preferinţă pentru tonurile stinse a fost pusă în lumină încă din prima fază a receptării critice a artistului; Alexandru Busuioceanu, de pildă, consideră relevant faptul că Andreescu „se oprea la un număr restrâns de culori, nu destul de pure nici de transparente, mai mult semitonuri, neutralizate, stinse ca efect şi adesea opace.”

Alt element de continuitate este dat de spiritul tectonic, compact, al formei. Însă nota cea mai personală, care consună şi ea cu opera de început a pictorului, constă în ambianţa gravă, încărcată de reţinere şi severitate.

Modelul costumat, sub deghizarea unui studiu de şcoală, ne pune în faţa unei prezenţe care ne evită, privind absentă, pieziş; dincolo de pasivitatea afişată de femeia aşezată în poză, suntem tentaţi să ghicim alte şi alte stări de spirit: este ea oare abătută? Sau doar plictisită să li se ofere – a câta oară – privirilor cursanţilor? Oare gândurile ei rătăcesc la întâmplare, cum se întâmplă de obicei în clipe de lehamite?

Acest exerciţiu de imaginaţie ne relevă un alt aspect important al creaţiei lui Andreescu: evidenta situare în disjuncţie faţă de cea a lui Grigorescu, fapt care pune în lumină o dispoziţie sufletească diferită, problematică.

Aşa cum „convertirea la pictură” în urma vizitării unei expoziţii (urmată de o „asceză a picturii” şi de frângerea bruscă a vieţii) a devenit un reper important pentru investigarea operei pictorului, aspectul melancolic a jucat şi el un rol important în receptarea ei critică, construind o tradiţională antiteză: Grigorescu-Andreescu.

Tradiţia a fost inaugurată de Delavrancea, încă din 1889; în linia acestei tradiţii, s-a vorbit insistent despre maniera energică a lui Andreescu de a întinde o pastă colorată aparent lipsită de strălucire, despre felul în care el investighează o realitate prozaică în care desluşeşte o poezie gravă, despre trăirea intensă a emoţiei şi eliminarea severă a detaliilor, despre o viziune melancolică, severă, opusă lirismului exaltat al lui Grigorescu.

Farmecul instantaneu al tonurilor luminoase şi pure, caracteristice acestuia din urmă, este pus în contrast cu lipsa de strălucire a acordurilor stinse, reci, ale lui Andreescu. Unele afinităţi cu Pissaro sau Sisley au fost invocate (mai ales în legătură cu peisajele lucrate în plein-air), iar sporadic au fost facute trimiteri la Chardin, Corot, Manet şi Van Gogh. Rafinamentul paletei de griuri, pe deplin vizibil şi în Modelul costumat, a fost de asemenea citit (fără mare scrupul cronologic) în legătură cu „faza albă” a lui Utrillo.

Aşa cum lesne se poate bănui, spiritul meditativ, nota de nobilă gravitate în receptarea realităţii, refuzul virtuozităţii, densitatea culorilor, materialitatea compactă a formelor transfigurate, gama cromatică reţinută, cu armonii care sugerează o poezie a melancoliei, nu au favorizat o receptare entuziastă a operei lui Andreescu; succesul a venit abia la sfârşitul scurtei sale cariere, dar locul cuvenit în peisajul artei române i se va recunoaşte încă şi mai târziu.

Au existat însă tot mai multe voci care l-au indicat pe Andreescu drept primul pictor modern. În aprecierea lui Jaques Lassaigne: „printre pictorii români, cu sigurnaţă nu există personalitate mai atrăgătoare ca a lui Andreescu şi destin mai plin de înţelesuri ca al său. El, de fapt, a orientat definitiv arta românească”.

 

19
/10
/17

Liminal, primul festival de artă, știință și tehnologie din București, va avea loc în perioada 31 octombrie - 5 noiembrie. Festivalul propune publicului o expoziție de artă trans-media, o serie de discuții teoretice și un hackathon în cadrul căruia participanții vor dezvolta sisteme și dispozitive de teraformare pentru a coloniza alte planete.

09
/10
/17

Expoziția "Picasso între Cubism și Neoclasicism: 1915-1925", care s-a deschis recent la Grajdurile Quirinale din Roma, este un omagiu adus pictorului de geniu spaniol la împlinirea a 100 de ani de la prima sa călătorie pe care a făcut-o Italia și care i-a influențat fundamental arta și viața.

04
/10
/17

Vineri, 6 octombrie 2017, Noaptea Albă a Galeriilor invită publicul la cele mai noi evenimente de artă contemporană românească și internațională la București, căruia i se alătură alte unsprezece orașe - Arad, Baia Mare, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Reșița, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara și, nu în ultimul rând, Petrila. Peste 150 de galerii, spații alternative, huburi creative și ateliere de artiști se deschid și creează un traseu nocturn pentru a oferi publicului un program variat și dinamic.

28
/09
/17

Muzeul Județean de Istorie Brașov strânge obiecte cu valoare muzeală din fostele cartiere muncitorești și invită elevi să realizeze fotografii și să descopere amintirile generației bunicilor lor.

27
/09
/17

În urmă cu exact un secol, într-o zi de 27 septembrie (1917), se stingea din viață Edgar Degas, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai impresionismului. Balerinele lui Degas – centrul universului creaţiei sale -, de o frumuseţe răvăşitoare, şi impresionează și astăzi prin graţie și limbaj gestual.

15
/09
/17

Primăria Capitalei prin ARCUB organizează, în cadrul Zilelor Bucureștiului, Grădina cu sculpturi, prima expoziție de sculptură semnată de celebra artistă Alexandra Nechita. Spațiul expozițional poate fi vizitat în perioada 19 septembrie – 19 octombrie, chiar în fața Ateneului Român unde vor fi expuse 8 lucrări de sculptură, impresionante, realizate de artistă.

10
/09
/17

În 13 septembrie la Timișoara și în 19 octombrie la București vor avea loc prezentările instalației performative #dansliteratura, deschise publicului pentru o întâlnire specială cu dansul contemporan și poezia și 8 artiști din București, Timișoara și Brașov.

30
/08
/17

Cochetele veacului al XVII-lea, cu pielea înroșită de la diverse mâncăruri picante sau vinuri rare, sau cu tenul devastat de varicelă și alte boli, aveau un adevărat arsenal de batiste, pomezi, ape angelice și creme parfumate pentru obținerea carnației ideale.

29
/08
/17

Pe 2 septembrie are loc prima ediție Walk & Shoot destinată începătorilor în fotografie. Fotograful coordonator va fi Alex Axon, iar echipa de povestitori va fi asigurată de Merg.În.România.

Page 1 of 3512345...102030...Last »