Isabelle Huppert: Ar fi o experiență extraordinară să lucrez cu Silviu Purcărete
https://www.ziarulmetropolis.ro/isabelle-huppert-ar-fi-o-experienta-extraordinara-sa-lucrez-cu-silviu-purcarete/

În ultima zi a ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a avut loc un superb dialog al regizorului Cristian Mungiu cu actriţa Isabelle Huppert, care a venit la Sibiu cu spectacolul lectură „Amantul” şi a primit, de asemenea, o stea pe Aleea Celebrităţilor.

Un articol de Monica Andronescu|19 Iunie 2018

Actrița a vorbit despre sine, despre viață, despre copilărie, despre relația cu filmul și cu teatrul, într-o sală arhiplină, cu simplitatea care o caracterizează.

Despre copilărie

Eu am văzut foarte, foarte puține filme când eram copil și câteva spectacole de teatru. Am avut parte mai mult de muzee și de muzică. Cum nici sala de teatru, nici cinematograful nu au fost locuri frecvente în copilărie, nu știu cum se face că mi-am dorit să devin actriță. E un mare mister. Nu există un motiv evident. A fost un drum interior. Nu, nu fac parte dintr-una dintre acele familii de oameni de teatru sau de cineaști. În plus, am crescut într-un orășel de lângă Paris unde nu existau cinematograf și teatru. Primele filme le-am văzut foarte târziu. După aceea m-a înscris mama la un club de teatru, unde am început să merg la cursuri. Așa a fost.

Despre ce înseamnă a fi actriță

Cred că a deveni actor sau actriță, regizor sau regizoare este ceva ce vine din interior. Mediul contează, evident, dar pentru mine mai importantă este puterea imaginației. Cred că aș fi putut fi actriță și dacă n-aș fi ieșit niciodată din camera mea, din visul meu interior. Dar, pentru a dobândi mijloacele necesare pentru a fi actriță, e nevoie de ceva mai mult decât de propriul imaginar. Azi, ca să fii actor, trebuie în primul rând să-ți urmezi visul și să nu te lași, mai ales că acum trăim într-o lume plină de bruiaje, iar lucrurile stau cu totul altfel.

Despre scenă și platoul de filmare

Și pe scenă, și pe platoul de filmare mă simt liberă. Exercițiul teatrului este însă mai dificil, mai curios. Este o experiență vie, care se face cu ființe vii. Mie filmul mi se pare mai puțin obositor. Cel puțin pentru mine, să joc în filme nu e obositor. N-aș vrea să fiu însă în pielea regizorului? Nu m-a tentat să trec de partea cealaltă a aparatului de filmat decât din pură curiozitate. Așa mi-ar plăcea să văd din partea aceea ce iese din creierul meu. Poate că seamănă, într-un fel, cu a te uita pe gaura cheii. Nu știu însă dacă e de ajuns. Și n-aș zice nici că sunt regizorul propriilor mele roluri, deși am impresia că-mi construiesc propriul meu mod când fac film, ceea ce îmi dă o mare satisfacție.

Despre film și culturi diferite

Fiecare film este expresia unei anumite culturi, din fericire, și fiecare țară are cinemaul ei specific. Nu e același lucru să faci film în Franța, în Italia, în America, în Filipine, în Coreea. Oamenii sunt diferiți. Dincolo de diferențe, există, bineînțeles, numitorul comun, camera de filmat, care este universală, care este o țară în sine. În SUA am făcut și mari filme, și filme modeste, dar un film independent din SUA este întotdeauna mai mare decât un film mic din Franța. Un mic film făcut la New York poate însemna mai mult, poate implica mai multe resurse. Dincolo de ierarhizări, important este să se păstreze ceea ce se petrece acolo.

Despre lucrul pe platoul de filmare

Odată ce ai descoperit ce și cum trebuie să faci într-un film, ceea ce e cel mai greu, totul devine mai ușor. Odată ce știi de ce faci, știi și cum să faci. Eu am nevoie de o viziune puternică, iar pentru asta e nevoie de un regizor mare. Plecând de aici, crește ceva în mine. Pentru mine, ca actriță, contează mai mult gândul decât acțiunea. La început și în primul rând e gândul. El e ceva ce îmi infuzează creierul, ceva misterios. Nu este o muncă tocmai concretă. Apoi urmează muncă concretă asupra costumului, care e foarte important, fiind primul indiciu oferit spectatorilor. Astfel, începe elaborarea. În film, e imposibil să știi totul încă de la început. Știm în clipa când facem și asta e extraordinar. Trebuie să ai încredere în clipă, în clipa aceea extraordinară când se întâmplă. Da, se construiește ceva, dar nu așa cum se construiește o casă, de exemplu, din piatră. Pentru mine, a juca înseamnă a avea un anumit ritm, ca în muzică, a juca e ceva foarte muzical.

Despre lumea în care trăim

Trăim într-o lume misogină – se vede la nivel politic, social etc. Femeile sunt în continuare puse într-o lumină proastă, așa că e o veste bune ori de câte ori aflăm că primesc mai multă putere, că ele ajung să conteze mai mult. Din dezbateri însă cam lipsesc nuanțele. Și avem nevoie de așa ceva…

Despre vizibil și invizibil

Cinemaul face vizibil invizibilul. Asta este forța lui și de aceea ne fascinează. El face lumină în întuneric. Eu cred că fiecare spectator vede filmul pe care vrea să-l vadă. Iată forța cinemaului. Un singur film, nenumărate interpretări personale. Filmul deschide spiritul, altfel pentru fiecare. Uitându-ne la un film, sărim în necunoscut, nu pare greu, putem avem un presentiment, dar atât. Dacă am ști ce urmează, ar fi mai puțin interesant și pentru realizatori. Și chiar și lor le e greu să-și imagineze cum va arăta filmul la sfârșit. Iar eu tocmai asta caut.

Despre autobiografie pe scenă

Ca actriță, lucrez întotdeauna de o manieră autobiografică, dar într-un mod filtrat. Ceea ce joc nu seamănă, din fericire, cu viața mea, dar conține stări și sentimente absolut personale. Iată paradoxul actorului, despre care scria și Diderot. Există o anumită relație între sine și celălalt, sunt în joc emoții personale. Dar așa este și pentru scriitori, care amestecă ficțiunea cu lucruri personale. În SUA, lucrând, m-am simțit o dată sau de două ori caricatura franțuzoaicei sofisticate, care fumează tot timpul, ca în „The Bedroom Window”.

Despre personaj

De cum am terminat filmul, am uitat personajul. Publicul are fantasma justificată că rolul rămâne în capul actorului. La mine nu e așa. Eu sunt foarte infidelă. Eu păstrez amintiri de la filmări, de la lucrul cu regizorul, dar rolul nu mai e cu mine, el rămâne în amintirea spectatorului. Eu mă iubesc suficient pe mine însămi, mă simt bine cu mine însămi și nu mai am nevoie de roluri care să mă însoțească.

Despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu

Am venit la Sibiu pentru că m-a atras ideea de a avea acest dialog cu Cristian Mungiu, pentru că se proiectează în festival mai multe filme în care am jucat și mi s-a propus să vin și cu acest spectacol, „Amantul”. Știu despre acest festival și importanța lui, deși eu n-am avut până acum ocazia de a juca aici. E extraordinar că există asemenea locuri de întâlnire de dragul teatrului, care are această vocație de a aduna oameni din lumea întreagă. A fost o experiență completă, în care am avut și șansa de a vedea incredibilul spectacol „Faust” al lui Silviu Purcărete, ceva dincolo de spectacol, ceva ce teatrul încă permite, o utopie dintre cele care ne arată că teatrul poate fi dincolo de ce ne imaginăm noi. Spectacolul lui este o experiență de viață pentru actori și pentru spectatori, care, fiind extrem de solicitați, rămân cu o amintire de neuitat. Evident, ar fi o experiență extraordinară să lucrez cu Silviu Purcărete.

19
/07
/18

Actrița Jennifer Aniston, la începutul anilor '90 (foto stânga). Douăzeci de ani mai târziu, în 2011, pe când actrița împlinea 42 de ani, fosta soție a lui Brad Pitt (Aniston și Pitt au fost căsătoriți timp de cinci ani – foto centru, până la apariția Angelinei Jolie)  a fost desemnată, de revista revista Men's Health, "Sexiest Woman of All Time" - cea mai sexy femeie din toate timpurile.

19
/07
/18

S-a lansat oficial trailerul filmului Utøya - 22 iulie. Este un trailer neobișnuit, după cum veți vedea, din respect pentru victimele masacrului și a apropiaților acestora, producătorii hotârând să nu folosească imagini din film în scopuri publicitare.

18
/07
/18

Pictor, scenarist, regizor şi producător de film, Jean Negulesco (Ioan Negulescu după starea civilă), este primul român care a avut Hollywood-ul la picioare și singurul regizor autohton nominalizat la premiile Oscar. A realizat filme cu Cary Grant, Marilyn Monroe, Gary Cooper,  Greta Garbo, Sophia Loren, Maurice Chevalier, Angie Dickinson, Fred Astaire, Lauren Bacall sau Joan Crawford. Jean Negulesc s-a stins din viață pe 18 iulie 1993, în Marbella, Spania, după o carieră care a numărat aproape  60 de filme.

18
/07
/18

„Secretul Fericirii”, după un scenariu scris de Alexandru Popa, urmărește doi prieteni care descoperă că fericirea unuia depinde de nefericirea celuilalt, pentru că resursele de fericire sunt limitate, și reprezintă debutul regizoral al actorului Vlad Zamfirescu. Din distribuție fac parte Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu și Theo Marton.

18
/07
/18

O competiție de șase filme europene realizate de tineri regizori, o retrospectivă dedicată cineastului Andrei Ujică, o selecție cu câteva dintre cele mai apreciate filme românești și străine foarte noi, un focus Florin Iepan, o mini-secțiune de filme subversive clasice, precum și ateliere și discuții cu invitați din lumea filmului sunt atracțiile celei de-a 5-a ediții a Festivalului Ceau, Cinema!, care începe joi la Timișoara.

17
/07
/18

CRONICĂ DE FILM Scris și regizat de Andrei Gorgan și Monica-Lăzurean Gorgan, documentarul „Dacii liberi” (2018) este o incursiune rară în lumea așa-numiților dacopați, de la cei mai înverșunați la cei mai puțin înflăcărați. Un univers în bună măsură caraghios prin seriozitatea cu care vehiculează teorii dintre cele mai absurde.

16
/07
/18

Pentru că grija Mondialului s-a dus, cinefilii își pot relua vechile obiceiuri, bunăoară să urmărească serialele preferate la televizor. Unul dintre acestea ar putea fi noul serial original HBO, intitulat OBIECTE ASCUȚITE  (Sharp Objects), care a avut premiera  luni, 9 iulie, la HBO si HBO GO.

16
/07
/18

Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL, ce se va desfășura în perioada 6- 12 august 2018 la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării, anunță titlurile din cadrul secțiunilor competiționale. Peste 400 de scurtmetraje din 46 de țări au fost înscrise pentru Competiția de Scurtmetraj Internațional și Scurtmetraj Românesc ANONIMUL 15, selecția acestora aparținând criticului de film Ionuț Mareș.

13
/07
/18

Meg Ryan va primi Leopard Club Award, cea mai importantă distincţie onorifică a Festivalului de Film de la Locarno, la cea de-a 71-a ediţie a evenimentului ( 1 - 11 august).  Ediţia de anul acesta a Festivalului va aduce un tribut fraţilor Vittorio şi Paolo Taviani.

13
/07
/18

„Antonei cel Mare* spunea că semnele după care se cunoaște un suflet rațional și virtuos sunt: privirea, mersul, glasul, râsul ocupațiile și întâlnirile cu oamenii (...)”, precizează vocea lui Constantin Noica, la începutul acest fragment video -  singura filmare existentă cu marele filozof român.

11
/07
/18

CRONICĂ DE FILM Realizat de Claudiu Mitcu și Ileana Bîrsan, „Procesul” (2017) este un documentar captivant despre celebrul caz al lui Mihai Moldoveanu, bărbatul care a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru o crimă pe care susține că nu a comis-o.

Page 1 of 20812345...102030...Last »