István Téglás: „În vremurile noastre a ajuns să nu mai conteze ce şcoală ai făcut“
https://www.ziarulmetropolis.ro/istvan-teglas-in-vremurile-noastre-a-ajuns-sa-nu-mai-conteze-ce-scoala-ai-facut/

În luna noiembrie, István Téglás poate fi văzut în spectacole precum „Peretele” de la Teatrul Metropolis, „West Side Story” de la Teatrul Odeon, „Furtuna”, „Butoiul cu pulbere” şi „Piesă pentru frate şi soră” la Teatrul Naţional Bucureşti. István Téglás vorbeşte despre căutări, adevăruri şi limitele propriilor forţe.

Un articol de Judy Florescu|7 noiembrie 2014

 

Istvan Teglas - Furtuna, Teatrul Național București

Istvan Teglas – Furtuna, Teatrul Național București

Consideri că tinerii ar trebui să studieze performance-ul în școală?

Orice fel de pregătire, dacă e bună și consistentă, e de folos. La noi nu există pregătire pentru zona de performance. Nu prea știu școli care se ocupă în special cu lucrurile astea nici prin afară, pentru că ele se nasc din alte zone, decât cele ale sistemului. Cei mai mulți dintre noi, cei care praticăm performance-urile, am terminat ori o facultate de teatru, ori de coregrafie. Sunt și alții care nu au făcut și care văd lucrurile într-un anume fel și creează în felul acela, cum este Pippo del Bono, de exemplu. În vremurile noastre a ajuns să nu mai conteze facultatea sau ce școală ai făcut. A început să conteze dacă dai tu ceva din tine, ceva sincer, în acel proiect. Acesta este un lucru foarte bun dintr-o privință, pe când din alta, nu e.  Totuși, eu am terminat 4 ani de facultate, iar perioada aceea și acum îmi apare ca o etapă mare a vieții mele, referitoare la formarea mea artistică.

Istvan_Teglas-Dance-playful-body-foto Dani Ioniță

Istvan_Teglas-Dance a playful body

Ce te-a atras pe tine la zona de performance?

Tocmai felul ăsta de a fi tu, de a fi sincer în lucru. Să fiu eu așa fix cum sunt și să nu trebuiască să arăt altceva. În momentul în care am fost atras de performance simțeam că e ceva mult mai adevărat pentru mine, decât orice altceva aș face. Cumva, căutam un fel de adevăr, oricare, numai să găsesc unul, pentru că eu, până în momentul acela, nu consideram că știam vreun adevăr.

Căutai adevăruri despre tine, despre oameni, despre lumea asta?

Mi-am dat seama că mai mult a contat procesul căutării decât găsirea adevărului în sine. Bineînțeles că am descoperit multe lucruri despre mine, ca persoană, ca performer, despre felul de a interpreta pe scenă. Lucrurile descoperite au devenit mult mai importante, pe lângă adevărurile căutate. Cred că mai mult îmi doream să mă descopăr și să mă cunosc mai bine, iar asta s-a și întâmplat, într-un fel sau altul.

Ce ai descoperit la tine?

Mi-am descoperit limitele, pe care le bănuiam, dar pe care le-am conștientizat, lovindu-mă de ele. Era greu în primul rând să le recunosc, după aceea să le accept și după aceea ori să încerc să le lărgesc ori să încerc să fac ceva ținând cont de ele. Asta a fost o mare provocare pentru mine și m-a solicitat cum nu m-a mai solicitat nimic până în momentul acela. De atunci eu încă mă hrănesc din ce s-a întâmplat în acel proces al descoperirii. Era pe vremea când lucram la performance-ul Dance a  playful body, în anul 2008.

Crezi că artiștii ar trebui să treacă printr-un proces al căutării în care să-și descopere limitele fizice, artistice și umane?

Sunt convins că fiecare, dacă este curios și interesat de acest lucru, probabil că are parte de așa ceva. La mine nu a fost un lucru programat. Întâmplător, m-am întâlnit cu Andreea Novac și am început să lucrăm din nimic, de pe o zi pe alta, doar pentru că ne doream lucrul acesta. Și dacă îți dorești, lucrurile se întâmplă, până la urmă.

1398509_10152790530843069_6629300749662423854_o

Istvan Teglas – West Side Story , Teatrul Odeon

Cum îți explici longevitatea acestui perfomance?

Tocmai pentru că procesul de creație a fost foarte puternic, spectacolul a reușit să trăiască chiar și până în ziua de azi. După cum ți-am spus, eu încă mă alimentez din felul în care am lucrat în perioada aceea și din ce am descoperit în legătură cu mine. Spectacolul trăiește pentru că eu sunt același om care acum 6 ani a făcut parte din procesul acela. Dacă voiam să facem un proiect și atât, atunci probabil că nu mai trăia. Noi nu ne-am propus neapărat să facem un spectacol atunci, ci ne-am propus că lucrăm, să descoperim, să ne cunoaștem mai bine.

Istvan_Teglas_Peretele, Teatrul Metropolis

Istvan_Teglas_Peretele, Teatrul Metropolis

Care sunt motivele pentru care nu se fac mai des spectacole de performance în România?

Pentru lucruri de genul acesta trebuie să ai anumite condiții. Se întâmplă ca unii să facă un spectacol într-o sufragerie sau într-o casă, dar în mod normal noi nu avem condiții pentru performance-uri, care nu se fac în teatrele de stat. Eu nu prea am auzit acest lucru, sau dacă da, probabil a fost o sală închiriată de la un teatru de stat, ceea ce nu avea nici o legătură cu instituția respectivă.

Pentru inițierea unui proiect de performance contează genul de instituție sau omul care o conduce?

Nu știu dacă la noi lucrurile astea contează. Din păcate, la noi, în zona independentă, în zona de performance sau în orice altă zonă e fix ca în instituții, adică se mizează pe cunoștințe, pe simpatii, pe relații profesionale confortabile. Din păcate nu putem vorbi despre un sistem sănătos. Din moment ce ar exista mai multe spații, cum se întâmplă de exemplu la New York, atunci ai avea mai multe opțiuni. La noi nu ai opțiuni, nici de spațiu măcar, și atunci când ai zeci de mii de alegeri, normal că se leagă lucrurile într-un fel sau altul și se creează un fel sistem. În România nici nu există un sistem pentru un astfel de gen artistic.

credit foto: Adriana Gioadă, Florin Biolan, Augustin Bucur, Mihaela Marin, Dani Ioniță

17
/02
/17

În această seară, echipa filmului ,,Ana, mon amour”, în frunte cu regizorul Călin Peter Netzer, actorii Diana Cavallioti şi Mircea Postelnicu, producătoarea Oana Iancu şi directorul de imagine Andrei Butică, a păşit pe covorul roşu al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Filmul, care a rulat în premieră mondială la Berlinale Palast, de la ora 19.00, va putea fi vizionat pe marile ecrane din România cu începere din 3 martie.

17
/02
/17

Cu prilejul „Zilei Brâncuși ” care se sărbătorește la nivel național în fiecare an, la 19 februarie, MNAR prezintă în perioada 19-26 februarie 2017 o selecție de fotografii-document care surprind pe de o parte etapele instalării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu și pe de altă parte atmosfera atelierului parizian al lui Constantin Brâncuși care, în unele imagini, apare alături de sculpturile sale.

17
/02
/17

DaKINO 26 demarează miercuri, 1 martie 2017, la Cinema PRO, cu proiecția în premieră în România a filmului Manchester by The Sea (6 nominalizări la Premiile Oscar 2017), cu Casey Affleck și Michelle Williams în rolurile principale. Festivalul Internațional de Film DaKINO, ediția a 26-a, va avea loc în perioada 1-5 martie 2017 la Cinema Pro, Studioul Horia Bernea — Cinema Muzeul Țăranului și ARCUB.

17
/02
/17

O cărticică scrisă în 1943 de Antoine de Saint-Exupery, pasionat aviator, autor de cărţi de aventuri şi amintiri, reporter de război, avea să devină cea mai celebră operă literară de limbă franceză din secolul XX şi să creeze un simbol cu valoare de cult. După succesul înregistrat la Cluj Napoca si Brașov, unde s-au jucat cate doua reprezentații cu casa închisă, "Micul Print" pornește mai departe în călătorie, oprindu-se si la Alba Iulia și Sibiu.

17
/02
/17

Regizorul finlandez Aki Kaurismaki a anunțat joi, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, că a decis să renunțe la activitatea cinematografică. Apreciatul cineast are șanse mari să obțină Ursul de Aur cu pelicula sa din competiție, pelicula ''The Other Side of Hope''. ''Sunt obosit. Vreau să încep să îmi trăiesc viața mea, în sfârșit'', a explicat regizorul de 59 de ani.

17
/02
/17

Într-o zi de 17 februarie avea loc, la Milano, premiera mondială a operei "Madame Butterfly" de Puccini. Tot într-o zi de 17 februarie încetau din viață Giordano Bruno (susţinător al teoriei coperniciene conform căreia Pământul şi celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui şi în jurul propriilor axe) și celebrul dramaturg francez Moliere (Jean Baptiste Poquelin).

16
/02
/17

Disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, "Fraţii Dabija", în regia lui Cătălin Drăghici, este un documentar experiment de o oră prezentat prima dată în 2015 în câteva festivaluri (Montreal, Astra Sibiu).

16
/02
/17

Biletele individuale pentru Festivalul Enescu 2017 s-au pus în vânzare în această dimineață (16 februarie), de la ora 10.00, în rețeaua EVENTIM, atât online, cât și în rețeaua magazinelor EVENTIM din întreaga țară la birourile EVENTIM din București și din țară, precum și pe site-urile EVENTIM din străinatate şi în reţelele EVENTIM internaţionale. Între 2 și 24 septembrie, Festivalul Enescu aduce la București și în alte șapte orașe din peste 3.000 de artiști din întreaga lume în cadrul a 80 de evenimente.

15
/02
/17

“Fac multă comedie – în proporţie de 75-80%, dar o fac cumva împotriva firii mele. Eu sunt un tip romantic, melancolic, reflexiv, am exaltări doar pe scenă.” – George Ivașcu. În copilărie a jucat fotbal pe maidan, în cartierul Militari. A stat în poartă şi a apărat până şi-a rupt mâna. Mai târziu, şi-a apărat visurile, jucând nu între blocuri, ci pe marea scenă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Apoi a construit un teatru, Teatrul Metropolis. George Ivașcu, actorul și directorul Teatrului Metropolis, împlinește astăzi 49 de ani.

15
/02
/17

Concertul Orchestrei Naţionale Radio din 17 februarie 2017, ora 19.00, de la Sala Radio, îl va aduce la pupitru pe cunoscutul dirijor Cristian Oroșanu. Programul va cuprinde exclusiv muzică rusă, respectiv Simfonia concertantă în mi minor pentru violoncel şi orchestră, op. 125 de Prokofiev, avându-l ca solist pe tânărul violoncelist Ştefan Cazacu, şi superba Simfonie Manfred în si minor, op. 58, de Ceaikovski.

15
/02
/17

Teatrul Apollo111 și Asociația SUB25 anunță lansarea proiectului SATELIT, dedicat regizorilor români tineri. Acești sunt invitați să înscrie în concurs proiecte de teatru după texte scrise de autori români contemporani. Membrii echipei artistice (regizor, scenograf, coregraf, compozitor etc; actorii nu sunt incluși) trebuie să aibă sub 35 de ani. Două proiecte câștigătoare vor fi produse și montate pe scena teatrului Apollo111.