„La drum cu tata”. Fără personalitate
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-drum-cu-tata-fara-personalitate/

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune şi Film din München.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 februarie 2017

E cu atât mai greu, cu cât lungmetrajul este o complexă coproducţie europeană (Germania-România-Ungaria-Suedia). Iar trama este plasată în august 1968, când, pe fundalul invaziei conduse de sovietici în Cehoslovacia şi a celebrului discurs al lui Nicolae Ceauşescu de condamnare a intervenţiei (redat printr-o înregistrare de arhivă), doi fraţi româno-germani (jucaţi de Alex Mărgineanu şi Răzvan Enciu) îşi duc tatăl bolnav (Ovidiu Schumacher) de la Arad spre Germania de Est pentru o operaţie. Călătoria nu se desfăşoară aşa cum era prevăzut, astfel că familia ajunge inclusiv în Germania de Vest, prilej dramaturgic pentru a pune în oglindă imaginile a două lumi diferite.

Însă eforturile de producţie şi ambiţia de a reconstitui cât mai fidel o epocă, pornind, aşa cum mărturişte regizoarea, de la întâmplări reale prin care a trecut tatăl său, nu pot fi invocate ca alibiuri pentru lipsa de personalitate şi de îndrăzneală a acestui film cuminte. Debutul este, de foarte multe ori, cartea de vizită a unui regizor, cea care îl impune. De aceea, mulţi autori de cinema îşi asumă, conştient sau instinctiv, cele mai mari riscuri la început de drum. Nu este cazul aici.

Desprinsă de orice influenţă majoră a Noului Cinema Românesc, fapt care putea fi un avantaj, prin potenţialul de a aduce un suflu nou, al unui alt stil, al unei alte şcoli şi al altor experienţe, Anca Miruna Lăzărescu alege, în schimb, calea uşoară. Opţiunea unui film „internaţional”, fără mari ambiţii, cu excepţia unei griji apăsate pentru imagine (Christian Stangassinger), atinsă uşor de calofilie, şi a unor costume şi decoruri într-o cromatică pronunţată.

Cauza principală a lipsei de forţă din „La drum la tata” vine din scenariu, al cărui academism iese la suprafaţă cu fiecare personaj, mereu încadrabil câte unui tipar, şi cu fiecare conflict – schematic şi previLa drum cu tata zibil.

Fiul cel mare, medic, este colaborator al Securităţii, în timp ce fiul cel mic, student, compune şi cântă melodii subversive şi
scrie pe ziduri numele lui Alexander Dubček, liderul reformator de scurtă durată al Cehoslovaciei. Însă rolurile se vor schimba odată cu sosirea în Germania de Vest, dar transformările prin care se presupune că trec cei doi tineri sunt firav dramatizate. Ele sunt rezultatul mai degrabă al unei scriituri multe prea vizibile, al artificiilor unui scenariu de manual clasic, fără strălucire şi fără respiraţie, care cere ca personajele să sufere schimbări uşor perceptibile, iar fiecare secvenţă să aibă un minim conflict.

În aceeaşi notă simplistă este redat şi contrastul din Occident, reprezentat de libertatea pe care tinerii din Germania de Vest o au de a manifesta în favoarea Uniunii Sovietice, şi statele comuniste, în special România, unde ar domni frica şi delaţiunea.

Anca Miruna Lăzărescu nu îşi propune să chestioneze în vreun fel perioada pe care o reconstituie. Sau măcar să caute zonele de mister, subînţelesurile, cărările mai puţin bătătorite, gravitatea momentului. Dimpotrivă, „La drum cu tata” nu face decât să amestece un fir narativ cât de poate de uzat cu reprezentări clişeistice, de carte de istorie scrisă pentru străini, ale trecutului – de la discursul lui Ceauşescu şi turnătorie, la obsesia plecatului în străinătate, tancurile sovietice intrând în Cehoslovacia sau importanţa postului Radio Europa Liberă. Este ca o vizită ghidată, fără multă imaginaţie, printr-un muzeu virtual al comunismului.

Iar mizanscena şi decupajul deloc ofertante, simple instrumente de transmitere a unor informaţii menite a împinge naraţiunea înainte, fără capacitatea de a surprinde sau de a crea o altă atmosferă decât cea de carte poştală, nu fac decât să întărească sentimentul de déjà-vu. „La drum cu tata” lasă impresia unui film pe care l-ai mai văzut de prea multe ori înainte, când de fapt ţi-ai fi dorit ceva proaspăt.

„La drum cu tata” este distribuit de Strada Film International şi va intra în cinematografe la 3 februarie.

Foto: La drum cu tatade Strada Film International

19
/02
/14

"Killing Time", cel de-al treilea lungmetraj scris şi regizat de Florin Piersic Jr, va fi distribuit de compania Drei-Freunde în cinematografele din Germania începând cu data de 20 februarie, urmând ca acesta să fie lansat şi în Austria şi Elveţia.

18
/02
/14

După un început de an sărac în filme de autor pe marile ecrane, a venit momentul pentru trei astfel de producţii de pe trei continente diferite, premiate la mari festivaluri. O bună alternativă la produsele hollywoodiene mai mult sau mai puţin inspirate.

17
/02
/14

SF-ul „Gravity„, de Alfonso Cuaron, a fost marele câştigător la ediţia de anul acesta a premiilor BAFTA, fiind recompensat cu şase trofee, inclusiv cele pentru cel mai bun film britanic şi cel mai bun regizor. Nominalizat la 11 categorii de premii, „Gravity 3D: Misiune în spaţiu” a mai primit trofeele pentru cele mai bune efecte […]

16
/02
/14

CRONICĂ DE FILM „The Monuments Men“ nu este nici comedie, nici reconstituire istorică, nici film de război, ci doar o producţie convenţională cu (foarte) puţin din fiecare. O nouă ambiţie a lui George Clooney de a-şi transmite – şi ca regizor - viziunea despre America.

15
/02
/14

„Black Coal, Thin Ice”,  filmul cineastului chinez  Yinan Diao, a câştigat premiul Ursul de Aur pentru cel mai bun film la cea de-a 64-a ediţie a Festivalului de la Berlin. Din cele 20 de filme din competiție, trei au fost chinezești, iar două dintre acestea au câștigat premii. „E foarte greu de crezut că acest […]

15
/02
/14

Regizorul Radu Gabrea, al cărui film "Lindenfeld" a fost proiectat în avanpremieră, la Institutul Cultural Român din Berlin, spune că pelicula sa este prima care povesteşte "momente total ascunse din istoria României", precum "deportarea saşilor, nemţilor în Siberia". În rolurile principale: Victor Rebengiuc, Ion Caramitru şi Mircea Diaconu.

15
/02
/14

România se numără printre cele opt ţări europene în care, în 2013, s-a înregistrat o creştere a numărului de spectatori în cinematografe, fiind vândute cu 13,8% mai multe bilete, în condiţiile în care, la nivelul Uniunii Europene, numărul tichetelor de cinema vândute a scăzut cu 4,1%.

14
/02
/14

Idile, trădări în amor, răzbunări sângeroase, personaje bizare și fantezii îndrăznețe – spectatorii le vor regăsi în două dintre programele speciale ale celei de-a 8-a ediții a Festivalului Internațional de Film NexT (3 – 7 aprilie), NexT Is Love și Next Look.

14
/02
/14

Metropolis Film vă invită luni, 17 februarie, de la ora 21.00, în Control, la proiecţia lungmetrajului românesc Ryna, povestea unei adolescente din Sulina care se zbate să-şi găsească identitatea lângă un tata care îi anulează feminitatea.

13
/02
/14

“De ce ar fi mai nefiresc să vezi un penis penetrând un vagin decât o lingură cu budincă intrând într-o gură? Dacă Melancholia e cel mai romantic film al lui Lars von Trier, Nymphomaniac este ca şi cum un pictor şi-ar fi aruncat pe pânză toate ideile care i-au trecut vreodată prin cap”, spune suedezul Stellan Skarsgard, rolul masculin principal din Nymphomaniac.

12
/02
/14

Cosmina Stratan și-a încercat norocul la Actorie după ce a văzut câteva spectacole la Teatrul Metropolis. Pe vremea aceea lucra în televiziune și i-a solicitat un interviu lui Mungiu, care tocmai câștiga un premiu la Cannes. Nu știa că peste doar câțiva ani sub îndrumarea aceluiași regizor va fi recompensată tot la Cannes pentru “cea mai bună interpretare”. Cum a început de fapt povestea de succes a Cosminei aflăm chiar de la aceasta, într-un interviu acordat Ziarului Metropolis.

12
/02
/14

Timp de o lună şi jumătate, între 1 martie și 12 aprilie, Caravana Docuart va prezenta filme precum „aici adică... acolo“, în regia Laurei Căpăţână Juller, şi „Exploratorul“, de Titus Muntean şi Xantus Gabor, în cinci oraşe din ţară.

11
/02
/14

Considerată o legendă a Hollywoodului, Shirley Temple a încetat din viaţă la vârsta de 85 de ani, din cauze naturale, în locuinţa ei din Woodside, California. Actriţa a devenit celebră încă din copilărie, în anii ’30, graţie rolurilor interpretate în filmele "Bright Eyes", "Stand Up and Cheer" şi "Curly Top".