CRONICĂ DE FILM Ignorat anul trecut de juriul de la Cannes, însă premiat recent cu Oscarul pentru film străin, „La grande bellezza” este un exerciţiu seducător de autoflatare din partea lui Paolo Sorrentino.
Un articol de Ionuţ Mareş|28 martie 2014
Inspirat din fellinienele „La dolce vita”, „Otto e mezzo” şi „Roma”, faţă de care face o plecăciune ca un discipol îndrăzneţ şi emancipat în faţa maestrului, „La grande bellezza”/”Marea frumuseţe” este portretul în tuşe lirico-groteşti al Romei contemporane.
Celebrul oraş este însă redat prin ochii şi temperamentul mondenizat al unui scriitor îmbătrânit şi blazat, Jep Gambardella (interpretat de impecabilul Toni Servillo), care trăieşte încă din faima primului şi singurului său roman, vechi de 30 de ani, „Aparatul uman”.
Roma lui Gambardella este un oraş al depravării, al decrepitudinii, al morţii, al spleenului alungat prin petreceri extravagante, care, prin camera cu mişcări languroase a directorului de imagine Luca Biggazzi şi talentul de portretist al lui Paolo Sorrentino, devin adevărate bacanale de dimensiuni cosmice.
Asemeni protagonistului, oraşul tânjeşte după trecutul glorios, după „marea frumuseţe” de altădată, din care nu au mai rămas decât clădirile sau operele de artă simbol şi de la care nu s-a transmis decât un etos alterat al vieţii trăite în plăceri imediate.
Fauna care populează lumea lui Gambardella este una dominată de frivolitate, impulsuri, superficialitate, iar cuvântul de ordine este decadenţa (cu panaş), în societate, artă sau religie. O decadenţă pe care Sorrentino o redă cu voluptatea unui moralist temperat, interesat nu atât de profunzimi şi subtilităţi, cât de o atentă stilizare.
În timp ce lentila de caricaturist prin care Fellini îşi privea personajele lăsa loc pentru compasiune şi melancolie, pentru înţelegere sinceră faţă de formele atât de diverse de manifestare a naturii umane, înclinaţia spre satiră a lui Sorrentino este mai pronunţată, fără a fi însă şi cinică.
Firul epic este inexistent: filmul este o înşiruire de tablouri în mişcare lentă (scenele de petrecere sunt cele mai reuşite). Fiecare dintre ele reprezintă un prilej pentru Sorrentino de a-şi etala resursele de imaginaţie vizuală, lăsând pe alocuri impresia că unicul scop este satisfacerea vanităţii sale de stilist înzestrat, de diagnostician expresiv al unei descompuneri ireversibile.
„La grande bellezza” a deschis miercuri seară, la Cinema Studio, cea de-a 10-a ediţie a Festivalului de Film Bucureşti, iar de vineri poate fi văzut şi în cinematografe.
INFO
„La grande bellezza“ (Italia, 2013)
Regia: Paolo Sorrentino
Cu: Toni Servillo, Carlo Verdone, Sabrina Ferilli
Rating: ●●●●○
Foto: captură La grande bellezza
