Centrul de Fotografie Documentară lansează un nou model de microsite în site, dedicat proiectelor documentare pe termen lung. Primul proiect fotografic care primeşte un sertar special pe platforma CdFD este La Garaje, de Petruţ Călinescu.
Un articol de Petre Ivan|1 decembrie 2021
Brand cu iz naționalist și dotată cu tehnologie occidentală, Dacia a vrut să fie o „mașină pentru muncitori”. A fost mai degrabă un produs destinat unei clase de mijloc socialiste în formare, care începuse să manifeste nevoi de confort și să dispună de acumulări și de resurse superioare perioadei anterioare. Împreună cu celelalte autoturisme proprietate personală importate din țările socialiste, Dacia va contribui la apariția unui noi funcțiuni asociate locuirii colective: garajul. (Alex Axinte, studioBASAR)
La Garaje documentează viața de la garajele din jurul blocurilor din orașele din România și Republica Moldova. Utilizările garajului sunt atât de diverse precum natura umană, iar formele pe care le capătă fiecare ne vorbesc despre nevoile locuitorilor de care nu s-a ținut cont atunci când spațiile de locuire au fost proiectate.
Proiectul a început în 2019 cu documentarea vieții la garajele din Chișinău. Anul acesta, cu ajutorul unei co-finanțări ARCUB în cadrul Programului București – Oraș deschis 2021, o echipă mixtă formată dintr-un fotograf, jurnalist, arhitect și antropolog au cercetat, timp de 5 luni, viața socială a garajelor din București adăugând astfel un nou capitol într-un proiect ce se transformă astfel într-un studiu interdisciplinar comparativ cu trei capitole: Chișinău, București, Prin România.
Am plecat de la ideea că un garaj mic umple o nevoie mare, diferită de la om la om, dar care se poate înscrie în câteva categorii mari: depozitare, socializare, meșteșugăreală/cârpeală/ hobby-uri, bucătărie de vară și atelier pentru murături sau cramă de vin. (Petruț Călinescu, fotograf)
București
„Refuncționalizarea interior-exterior a garajelor le-a transformat pe alocuri în adevărate spații informale pentru socializarea de proximitate, ca un răspuns la nevoia acută de astfel de spații în cartier.
Însă apropierea de geamurile apartamentelor, diversele utilizări publice în zonele „cu vad” și unele neclarități juridice rezultate din moșteniri, fac uneori din garaje teritorii ale conflictelor între vecini.” (Alex Axinte, studioBASAR)
Chișinău
„Zeci de mii de garaje au fost construite în capitala republicii Moldova, Chișinău, în timpul comunismului, iar în anii tranziției multe altele construite ilegal li s-au alăturat. Astăzi, puține dintre ele sunt simple adăposturi pentru mașini. Se pun murături, se depozitează diverse lucruri în funcție de anotimp, se face vin de boltă (în unele cazuri cu struguri crescuți pe garaj), se țin petreceri spontane sau îndelung plănuite. Primarul Chișinăul a fost surprins și el bând într-un garaj și cântând din instrumente improvizate, în timp ce în alt garaj au fost descoperite 2 kilograme de uraniu. Poți vizita o galerie de artă, există un magazin de pește proaspăt sau un muzeu al calculatoarelor vechi, unde sunt expuse vreo 100 de computere funcționale.” (Petruț Călinescu
Prin România
„Fereastra de oportunitate pentru îmbunătățirea calității locuirii se va închide după mijlocul anilor ’70 odată cu criza economică, când garajele dispar de la parterul blocurilor nou proiectate. Însă nu dispare nici nevoia de spații în plus pentru depozitare, nici capacitatea de prefabricare a industriei de locuințe. Așa apar în anii ’80, garajele amplasate pe domeniul public. Uneori din lemn sau tablă, dar cel mai adesea prefabricate ori în combinații hibride, amplasate în „șiruri”, „alei” sau „baterii”, acestea vor deveni o componentă familiară a peisajului cartierelor de blocuri. Garajele vor continua să fie amplasate în curțile blocurilor și în anii ’90, însă vor fi evacuate treptat de paradigma civilizării de după anii 2000.” (Alex Axinte, studioBASAR)
