Locurile ascunse din filmele lui Bong
https://www.ziarulmetropolis.ro/locurile-ascunse-din-filmele-lui-bong/

PORTRET Înainte ca o mare parte din planetă să trăiască aproape ca într-o distopie şi să fie obligată să stea în casă, sud-coreeanul Bong Joon Ho, cel mai discutat cineast al ultimului an, şi-a presărat întreaga filmografie cu personaje nevoite să îşi ducă viaţa sau să se ascundă în locuri închise.

Un articol de Ionuţ Mareş|16 aprilie 2020

Metafora puternică a vieții în subsol la care sunt condamnate unele personaje traversează toată filmografia lui Bong Joon Ho, devenit celebru în întreaga lume la începutul anului, când a făcut istorie și a câștigat cu „Parasite” Premiul Oscar pentru cel mai bun film, după ce în 2019 obținuse Palme d`Or la Festivalul de la Cannes.

Este condiția existențială din care personajele situate cel mai jos în ierarhia socială ar vrea să evadeze, doar că diferite circumstanțe le țin pe loc. Iar asta produce frustrare și resentiment și îndeamnă deseori la acțiuni violente, necesare supraviețuirii.

În aspirația spre un alt statut al acestor oameni stă de altfel motorul filmelor cineastului sud-coreean, interesat în toată opera sa de discrepanțele din societatea sud-coreeană, dar care se aplică în același timp multor țări, în special dintre cele dezvoltate.

În „Parasite”, cel mai important twist se bazează tocmai pe descoperirea pe care o face familia invadatoare: în subsolul casei luxoase pe care o ocupă prin șiretlicuri stă ascuns de câțiva ani un bărbat, soțul menajerei familiei bogate pe care ei reușiseră să o îndepărteze.

Și tocmai acest bărbat care își petrece viața în izolare și căruia îi este de asemenea invadat mediul atacă ambele familii, în clasica secvență sângeroasă dinspre final.

Însă ieșirea sa la lumină nu înseamnă că subsolul în care s-a ascuns rămâne liber: locul îi este luat de capul familiei Kim, posibil pentru totdeauna.

În plus, însăși inventiva familie Kim își duce viața într-un demisol mizer, cu fereastra plasată la nivelul străzii și gata să fie inundat la o ploaie mai puternică.

La Bong Joon Ho, spațiul definește personajele. Locul în care trăiesc le marchează clar statutul. De aici și atenția pentru orice tip de clădire din filmele sale, precum și mișcările de cameră – panoramări verticale sau orizontale care produc surprize pentru spectator, relevă simetrii sau plasează mai bine personajele în decor.

În filmul său de debut, o comedie neagră lansată în urmă cu 20 de ani, „Barking Dogs Never Bite” (2000), acțiunea se desfășoară exclusiv în interiorul sau în apropierea unui bloc modest de locuințe. Firul narativ este construit în jurul unui tânăr profesor terorizat de lătratul unui câine dintr-un apartament pe care nu poate să îl identifice.

Aventura sa îl duce inevitabil și în subsolul clădirii – unde trăiește un bărbat fără adăpost și unde omul de serviciu al blocului se pare că își ascunde plăcerea de a găti și degusta carne de câine.

Subsolul este astfel locul unde se manifestă cele mai ciudate și mai întunecate dorințe. Spațiul de unde ies personajele care amenință și în cele din urmă destabilizează cursul obișnuit al vieții.

Poate cel mai puternic simbol de acest fel se regăsește în „The Host” (2006), unul din marile sale filme, despre un monstru care iese din râul Han din Seul și atacă oameni.

De această dată, orașul întreg devine un spațiu din care e imposibil de evadat, iar apa de unde apare creatura și canalizările în care încearcă să se ascundă familia aflată în centrul poveștii constituie un mare subsol. O lume subterană necunoscută și înspăimântătoare. Un labirint depotrivă periculos și protector în care oamenii se luptă să rămână în viață.

Ideea izolării și a imposibilității de evadare definește în întregime un alt film al său, „Snowpiercer” (2013), un SF în care supraviețuitorii unui experiment climatic care a distrus omenirea sunt închiși într-un tren ce călătorește prin lume și în interiorul căruia apare un nou sistem de clase sociale.

Tot un fel de izolare, presupusa detenție injustă a fiului său, o determină pe eroina din „Mother” (2009) să înceapă o anchetă pe cont propriu pentru descoperirea autorului crimei pentru care a fost băgat la închisoare fiul său. O crimă care a fost comisă într-o clădire abandonată și care a fost observată de un bătrân sărac, care își trăiește viața într-o cocioabă.

Deși metafora subsolului este mai puțin prezentă în „Memories of Murder” (2003), al doilea său film și cel care l-a conscrat în lumea cinematografiei de autor internaționale, prima secvență îl arată pe protagonistul anchetator în timp ce descoperă cadavrul unei femei într-un șanț acoperit de la marginea unui drum printre câmpii de cereale.

Imaginea semi-întunecată cu trupul gol neînsuflețit și ascuns în acest mic loc subteran îl va bântui pe polițist și este cadrul declanșator al misterului care nu va fi elucidat nici până la final și care întreține suspansul întregului film.

O imagine definitorie pentru opera de până acum a lui Bong Joon Ho, maestrul fricilor, aspirațiilor și slăbiciunilor noastre.

28
/10
/20

CRONICĂ DE FILM „Mia își ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbește despre feminitate și are ca protagonistă o tânără actriță, jucată de Ioana Bugarin.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

18
/10
/20

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. Istoria lui nu este doar istoria unui loc, ci el reflectă istoria ultimului secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi ale memoriei – straturi subiective, personale.

16
/10
/20

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest va continua să aducă în această toamnă cinefililor multe din filmele și evenimentele așteptate, însă se reorganizează, urmând ca în perioada preconizată, 23 octombrie – 1 noiembrie, sa pună accentul pe evenimente desfășurate online, în aer liber, dar și la drive-in, cu respectarea măsurilor de siguranță sanitară – care vor fi la momentul respectiv.

Pagina 1 din 27312345...102030...Ultima »