Plasat în Mexic, la sfârşitul anilor ’60, „Sălbaticul” lui Guillermo Arriaga este un roman pe viaţă şi pe moarte, în care scriitorul îşi arată din plin măiestria, în 725 de pagini de literatură la cel mai înalt nivel.
Un articol de Alina Vîlcan|18 aprilie 2019
Înainte de a vedea lumina zilei, gemenii se luptă pentru supraviețuire până când unul va reuși să-l sugrume pe celălalt. Supraviețuitorul învață să trăiască încă de mic cu fantoma fratelui său mort.
Juan Guillermo copilărește pe acoperișurile clădirilor din Ciudad de México, într-un cartier rău-famat, unde copiii se bat, tinerii fac trafic de droguri, părinții fac eforturi să-și țină fiii la școli private din cartierele bune, bunicile își petrec timpul în fotolii, urmărind telenovelele. Până aici, la o primă vedere, spectacolul lumii latino-americane șaizeciste se desfășoară cât se poate de realist.
Dar „Sălbaticul” (Editura Art) e un tur de forță, în care viața și moartea se iau la întrecere permanent pe acoperișurile clădirilor, printre șinșilele crescute pentru blana lor scumpă și, mai ales, ca paravan pentru banii proveniți din vânzarea de morfină și LSD, droguri aduse clandestin din America și oferite tinerilor nebuni ai acelor ani.
Astfel face bani Carlos, fratele mai mare al lui Juan Guillermo, până când o grupare a tinerilor habotnici din cartier, care îi pedepsește în numele lui Hristos pe evrei, pe atei, pe transsexuali, pe păcătoasele care avortează, pe traficanții de droguri, cu complicitatea poliției, îi va aduce sfârșitul.
Pentru Juan Guillermo, e începutul singurătății. În scurt timp, o bunică își dă ultima suflare în fața televizorului și doi părinți prea obosiți de viață cad cu mașina într-o prăpastie.
Un adolescent rămâne singur într-o lume dezlănțuită, și cine îl mai poate salva? Gașca de prieteni cu care colindă acoperișurile și marfarele, iubita care-i provoacă gelozia, câinele său supus? Răzbunarea? Câinele-lup al vecinilor pe care îl va scăpa de eutanasiere și care se va dovedi un lup pursânge pe care în zadar s-ar părea că încearcă să-l îmblânzească?
„Sălbaticul” este una dintre cărțile acelea mari ce ridică întrebări mari. În zilele noastre, în care războaiele în numele religiilor continuă să existe, cine va ignora o ceartă dintre un adolescent și Dumnezeu precum aceasta?
ia spune-mi, doamne, presupunând că exiști, de ce ești atât de supărat? ce e cu toate versetele alea lapidare pline de furie? dacă suntem făcuți după chipul și asemănarea ta, cum te poate înfuria atât de rău faptul că noi, oamenii, semănăm atât de mult cu tine?
ia spune-mi, doamne, tu ești cel care trimite la moarte? tu ceri ca ateii ca mine să fie asasinați? cu ăștia care-și zic soldații tăi, ești întru totul de acord? sau ei acționează din proprie voință?
ia spune-mi dacă ura asta milenară din biblie e a ta. (…)
și tu, cristos, nu trebuia să schimbi lumea prin venirea ta? să ierți, să ne umpli de iubire? ești sau nu fiul lui dumnezeu? (…)
vino, cristos, și pune capăt, o sectă de asasini îți poartă numele cu îndârjire. îl poartă ca un stindard al morții și amărăciunii.
sfântule duh, nu ar trebui să fii o adiere aducătoare de bine, vânt purificator? tu ești ceea ce respiră oastea asta dezmățată care omoară în numele tău?
câți oameni ai condamnat la moarte, dumnezeule? nu poți dicta masacre și nu poți face atâta rău și să continui să stai liniștit pe tronul tău ceresc, nepedepsit.
dacă nu-mi răspunzi la întrebări o să înțeleg că nu exiști. (…)
prea multă moarte și suferință provocați voi, dumnezeii.
Și dincolo de toate întâmplările pe care un Mexic corupt le poate suporta, mai este vânătoarea unui lup într-un ținut pustiu, în mijlocul naturii sălbatice care oricând ar putea să se înfurie, iar pericolele sale sunt la fel de aducătoare de moarte precum pericolele orașului, ba încă și mai amenințătoare.
Căci este o permanentă amenințare în romanul lui Arriaga, considerat de cei mai mulți capodopera sa. Și personajele, vai, personajele de aici nu se ascund din fața amenințării, ci se aruncă în întâmpinarea ei, într-un joc intens ca însăși viața.
Și viața se întinde din inima Mexicului până în înaltul munților Canadei, pe urmele lupului Nujuaqtutuq (Sălbaticul) și înapoi în capitala mexicană, unde un adolescent l-a salvat de la moarte pe urmașul acestui lup doar pentru că se săturase de atâta moarte, după ce-și văzuse fiecare membru al familiei pierind rând pe rând și îi îngropase în zile ploioase.
Câtă moarte poate încăpea într-o singură carte (fie ea și una de peste 700 de pagini)? Câtă viață, câtă sălbăticie și câtă singurătate? Ah, veți fi surprinși la întâlnirea cu Arriaga! Nu uitați că scriitorul acesta de 61 de ani vine dintr-o lume literară în care realismul se împletește cu magia…
Căci este o permanentă amenințare în romanul lui Arriaga, considerat de cei mai mulți capodopera sa. Și personajele, vai, personajele de aici nu se ascund din fața amenințării, ci se aruncă în întâmpinarea ei, într-un joc intens ca însăși viața.
