Lucia Mureşan. Actrița de la pagina întâi. „Am jucat roluri minunate, zeci, sute de vieţi, cum să nu fiu fericită?”
https://www.ziarulmetropolis.ro/lucia-muresan-actrita-de-la-pagina-intai-am-jucat-roluri-minunate-zeci-sute-de-vieti-cum-sa-nu-fiu-fericita/

MEMORIA CULTURALĂ Serialul dedicat marilor actriţe din România continuă cu Lucia Mureşan, cea care a fost, pe rând, Ofelia, Ondine, Ismena, Desdemona, Ranevskaia… A avut roluri mari, grele şi a jucat alături de nume importante ale scenei româneşti: Silvia Dumitrescu-Timică, George Constantin, Ştefan Iordache, Alexandru Repan, Ştefan Radof, Ion Dichiseanu.

Un articol de Monica Andrei|2 martie 2015

Lucia Mureşan s-a născut pe 31 ianuarie 1938, în Cluj Napoca şi a decedat pe 12 iulie 2010. Tatăl său a fost un mare magistrat, până să fie arestat, în 1948; mama sa a lucrat ca bibliotecară. După terminarea liceului, alege teatrul.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti, în 1958, la clasa Irinei Răchiţeanu-Şirianu, cu rolul Sonia, din spectacolul cu piesa Unchiul Vanea” de A.P. Cehov. A avut colegi de promoţie pe George Motoi, Eugenia Popovici. După absolvire, pleacă cu toată promoţia la Piatra Neamţ, apoi joacă la Cluj.

A fost căsătorită cu Ion Miclea, jurnalist şi fotograf. Împreună, au avut un băiat. Au trăit 40 de ani şi o frumoasă „aventură în doi cu un partener superb”. „Şi în viaţa asta am fost o femeie fericită: mi-am făcut meseria cu patimă, am trăit cu bărbatul pe care l-am iubit… Am trăit zile, seri, nopţi de vis, am cunoscut oameni extraordinari, am jucat roluri minunate, zeci, sute de vieţi cum sunt şi ale mele, cum să nu fiu fericită?”, povestea actrița.

Ajunge în 1963 în Bucureşti în urma propunerii Sandinei Stan, care era şefa catedrei Arta şi Tehnica Vorbirii de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale să predea până în 1992.

Din 1965 joacă pe scena Teatrului „I.C. Nottara”, până în 2001. Cred că teatrul Nottara şi Horia Lovinescu au fost şansa mea! Am avut colegi minunaţi”, obişnuia să spună. Era în vremea comuniştilor şi nu existau alternative, iar omul de rând intra în sala de teatru unde „se făcea teatru cu o pasiune nebună, cred că eram singura categorie din România care muncea de dimineaţă până noaptea şi ne plăcea la nebunie. Jucam în două săli şi erau câte opt – nouă spectacole pe săptămână la fiecare sală. Erau cozi la bilete. N-am jucat niciodată cu sala goală. Fiind împărţiţi pe categorii, aveam normă şi trebuia să joc 180-250 de spectacole pe stagiune. Mergem în turnee, jucam sâmbăta, duminica, aveam câte două spectacole.

0-273450-lucia_murean_600e25e100

În 1992 se transferă la Universitatea Hyperion din Bucureşti, unde a predat cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” şi „Analiza procesului scenic”. În 1997 devine decan al Facultăţii de Arte, la Universitatea Ecologică din Bucureşti, (1996-2002), iar din 2002, a fost profesor şi decan al Facultăţii de Teatru din Universitatea „Spiru Haret” din capitală.

A jucat şi în producţii de teatru televizat şi radiofonic. A lecturat timp de mulţi ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea Teleenciclopedia”, difuzată de Televiziunea Română. Radioul a fost casa mea de dimineaţă, televiziunea, casa de la prânz şi teatrul casa de seară.”

Gândul ce se gândește în cuvinte…

A fost doctor în teatru. Subiectul tezei de doctorat: Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice”. „Cred în gândul ce se gândeşte în cuvinte şi… se rosteşte… sau se tace…dar se exprimă. Mai cred în comunicare, în dialogul dintre oameni în secolul acesta al internetului. Mai cred în emoţia pe care cuvintele rostite o transmit celor ce le ascultă. Mai cred în muzica şi ritmul inimii ce se traduce în sunetele limbii române. Ştiu că limba română este patria mea.”

Lucia Mureşan este tipul actorului intelectual, cu o vastă cultură literară. Era scris ca în destinul ei să se întâlnească cu mari intelectuali români.

Vă vine să credeţi că la Cluj, unde m-am născut, într-o mare familie de Mureşeni şi Triteni i-am cunoscut pe părintele Ion Agârbicenu, pe Lucian Blaga, pe profesorii Liviu Rusu şi Ion Mărgineanu, apoi pe Tudor Vianu la Bucureşti pe care l-am avut profesor, pe George Călinescu, pe Tudor Arghezi, pe Zaharia Stancu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Paul Anghel, Marin Sorescu, Ion Ladea şi Lucia Ladea Piso, pe Zoe Dumitrescu Buşulenga.”

Sunt momente în viaţa noastră când ne putem spune, privindu-ne într-o oglindă imaginară, că ea, viaţa, e totuşi minunată, că merită să te bucuri împreună cu oamenii şi să simţi, să ştii că ceea ce împlineşti cu ei, pentru ei, cei care te privesc şi trăiesc cu tine două ore de adevăr omenesc, te face fericită.”

În 1985 a luat premiul special al Juriului OFF de la Avignon. Din 2002, este cetăţean de onoare al oraşului Sebeş.

Sursa: Puşa Roth în dialog cu Lucia Mureşan; Foto: cinemagia

12
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În decembrie 1983, Fănuş Neagu continua seria „Prietenii mei, actorii“ cu un portret al lui Stefan Banica, „unul din marii noştri actori, venit pe lume ca să ne semene ideile cu miresme“.

11
/12
/13

,,Un taifun pe scenă”, îl numea Ștefan Iordache. ,,Un talent nativ nelimitat”, îl caracteriza Horațiu Mălăele. ,,Un vulcan în care fierbe lava tuturor sentimentelor”, spunea despre el Lucian Pintilie. George Constantin e unul dintre numele cele mai importante din istoria teatrului românesc.

10
/12
/13

Poemele scrise de Toma Caragiu au fost publicate postum, în 1979, sub îngrijirea lui Ion Cocora. În acelaşi an apărea în revista „Teatrul” o prezentare a volumului care prilejuieşte „o emoţionantă reîntîlnire cu mereu regretatul Toma Caragiu”.

09
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În februarie 1967, regizorul Sică Alexandrescu publica în revista „Teatrul” portretul lui Ion Iancovescu, actorul care „parcă se juca, nu juca”. Iancovescu a fost mentorul multor actori de succes (printre care şi Grigore Vasiliu Birlic) şi fondator al câtorva teatre bucureştene. Reproducem integral articolul apărut în revista „Teatrul”: Au trecut peste 50 de ani din […]

06
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ Pe 12 decembrie se împlinesc 30 de ani de la moartea lui Amza Pellea. Sanda Toma, partenera sa de scenă, scria în decembrie 1983, în revista Teatrul, un text prin care-și lua adio (nu „adio”, ci numai „la revedere”) de la actorul care a fost „întotdeauna egal cu el însuși, prietenos și cald ca o zi luminoasă de vară”.

04
/12
/13

În 1983, cu doi ani înainte de moartea lui Octavian Cotescu, Fănuş Neagu îi descria viaţa într-un adevărat poem în proză în care amintea despre marile lui roluri, despre pasiunea pentru teatru şi despre actorii pe care i-a format.

03
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În 1983, Fănuș Neagu (1932 - 2011) începea o nouă carte, consacrată prietenilor lui, actorii. Revista „Teatrul” publica fragmente din această carte - portrete ale unor actori precum Toma Caragiu, Ilarion Ciobanu, Violeta Andrei, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin ș.a.

01
/12
/13

„Pentru noi, actorii, demarcația dintre generaţii este foarte, foarte vagă”, spunea Aura Buzescu, în anul 1964. Marea actriță a secolului trecut i-a avut ca studenți pe Victor Rebengiuc, Gina Patrichi, Mircea Albulescu.

30
/11
/13

„Să joci ani de-a rîndul personaje fără o problematică importantă, să te fîţîi pe scenă de colo – colo strîmbîndu-te ca să obţii nişte aplauze cu care să poţi împăuna seara la cîrciumă, mi se pare un lucru foarte trist“, spunea Alexandru Tocilescu, în 1974.

28
/11
/13

Jurnalistul Alecu Popovici a mers acasă la Toma Caragiu pentru a descoperi cum a devenit actor un înotător de performanţă, căruia i se prezicea şi o stălucită carieră militară. Actorul a vorbit despre celebritate, despre propriile inhibiţii şi despre rolurile la care visa.