Maia Morgenstern şi Damian Drăghici se numără printre artiştii ce vor fi decoraţi, miercuri, cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, în cadrul unei ceremonii prezidate de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Philippe Gustin. În cadrul aceleiaşi ceremonii, Philippe Gustin îi va acorda Ruxandrei Balaci, însemnele de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor […]
Un articol de Andrada Văsii|14 noiembrie 2012
Maia Morgenstern şi Damian Drăghici se numără printre artiştii ce vor fi decoraţi, miercuri, cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, în cadrul unei ceremonii prezidate de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Philippe Gustin.
În cadrul aceleiaşi ceremonii, Philippe Gustin îi va acorda Ruxandrei Balaci, însemnele de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor la orele 18.00, la Reşedinţa Ambasadorului.
Tot miercuri, actriţa Dorina Lazăr, directorul Teatrului Odeon, profesorul Mircea Angelescu, artistul Damian Drăghici, consilier de stat, profesorul Andrei Pippidi, pianista Ilinca Dumitrescu şi actriţa Maia Morgenstern vor fi decoraţi cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler.
Ordinului Artelor şi Literelor reprezintă un important omagiu adus personalităţilor ce se disting prin creaţia artistică de excepţie în domeniul culturii şi comunicării sau prin contribuţia esenţială adusă la răspândirea artelor şi literelor în Franţa şi în lume.
Născută în 1965, Ruxandra Balaci este critic de artă şi curator. Este director artistic fondator al Muzeului Naţional de Artă Contemporană (din 2002), alături de Mihai Oroveanu. A fost director ştiinţific al primul site de arte vizuale românesc, romanian-art.com, între 2001 şi 2003. A fost fondator şi şef al departamentului de artă contemporană al Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti (1994-2001) şi membră a Consiliului de Administraţie al Fundaţiei Artexpo din Bucureşti, între 1992 şi 2000. A fost, de asemenea, director al departamentului de Arte Vizuale în cadrul Ministerului Culturii, între 1995 şi 1996.
Maia Morgenstern, născută pe 1 mai 1962, în Bucureşti, este actriţă de teatru şi film. A debutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, unde a jucat între 1985 – 1988. A fost actriţă a Teatrului Evreiesc de Stat între 1988 şi 1990, jucând apoi pe scenele altor teatre din Capitală, ca Odeon şi Bulandra, în producţii independente la Teatrul Luni şi Compania D’Aya, fiind, din 1990, actriţă a Teatrului Naţional Bucureşti. La Olimpiadele Culturale de la Atena, din 2002, a interpretat rolul titular în „Electra”, de Sofocle, în regia lui Yiannis Margaritis, iar în 2005 a revenit la Atena, în toate rolurile feminine din „Lysistrata”, de Aristofan, în regia lui Michael Cacoyannis.
Morgenstern are aproape 50 de roluri în cinema şi televiziune, ea jucând şi alături de Sharon Stone şi Andy Garcia în pelicula „What About Love”, care s-a filmat la Bucureşti.
Deţinător al unui premiu Grammy şi având la activ 17 albume muzicale, Damian Drăghici a cântat, de-a lungul timpului, alături de Joe Cocker, Shaggy, Cindy Lauper şi James Brown. Muzicianul s-a născut la Bucureşti într-o familie romă şi a început să cânte la vârsta de trei ani. La zece ani, instrumentul său preferat era naiul, iar la 15 ani înregistra cu Orchestra Simfonică Radio.
A părăsit ţara în perioada comunistă, ajungând să cânte pe străzi şi la nunţi şi botezuri în Grecia. A absolvit cu Magna Cum Laudae secţia interpretare de jazz la colegiul de muzică Berkley din Boston. În 2004, Damian a participat la turneul Nights of the Proms alături de nume precum James Brown, Joe Cocker, Shaggy şi Gipsy Kings. În 2005 a primit premiul Grammy pentru albumul „Journey To The Sun”. În 2007, Damian Drăghici a fost numit Ambasador al Anului Egalităţii de Şanse, iar în 2008 a fost Ambasador al Anului European al Dialogului Intercultural.
Pianista Ilinca Dumitrescu a concertat în oraşe de pe cinci continente, 40 de ţări, 33 de capitale ale lumii, în importante săli de concerte. A studiat, în România, cu profesori celebri precum Cella Delavrancea şi Mihail Jora, şi Stanislav Neuhaus şi Iakov Flier, la Conservatorul de Stat „P.I. Ceaikovski” din Moscova, pe care l-a absolvit în 1978 cu Diplomă de Merit.
Este deţinătoarea celor mai importante premii româneşti – premiul Academiei Române pe 1995, premiul Institutului Cultural Român pe 2003 etc. -, dar şi a multor distincţii internaţionale. De asemenea, în 2004 i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.
Activitatea sa artistică se desfăşoară în domenii variate – pe lângă aceea de pianistă concertistă (în 1980 devine solistă concertistă de stat), este şi muzicolog (obţine titlul de doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu calificativul maxim „summa cum laude”), pedagog (a predat cursuri de măiestrie în Cehia, SUA, Brazilia, India, China, Vietnam, Japonia, Malaysia), realizator şi producător TV.
Între anii 1994 şi 2006 a fost director al Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti.
Ilinca Dumitrescu deţine o discografie semnificativă, în România şi SUA, cu lucrări de Domenico Scarlatti, W. A. Mozart, L. V. Beethoven George Enescu etc.
Repertoriul său extrem de vast include concerte cu orchestră (marile opusuri din creaţia clasică şi romantică), piese de recital solo (printre care programe de autor – Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Schumann, Chopin, Schubert, Albéniz, Messiaen, Enescu, Jora), muzică de cameră, lied, o preocupare aparte fiind promovarea muzicii româneşti clasice şi contemporane, dar şi a creaţiei universale din sec. XX – XXI.
Actriţa Dorina Lazăr este director al Teatrului Odeon din Bucureşti, funcţie pe care o deţine din 2003. Joacă pe această scenă din 1969, iar în perioada 1996-2002 a fost director artistic.
Ca manager, Dorina Lazăr a impus Teatrul Odeon în peisajul teatral naţional şi internaţional printr-un repertoriu divers, dar şi prin calitatea programelor alternative, multe dintre ele realizate împreună cu instituţii culturale prestigioase din străinătate.
În septembrie 2010, Dorina Lazăr a redeschis, după 62 de ani, iar în decembrie 2011, cu ocazia aniversării centenarului clădirii teatrului, a editat un volum dedicat arhitecturii acestui monument istoric, dar şi vieţii teatrale pe care a găzduit-o în tot acest timp – „Teatrul Comoedia – Odeon. Un secol de istorie”.
Născut în 1948, la Bucureşti, cu studii la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, stagii de cercetare la Paris, la CNRS, în 1974 şi 1978, cu profesorii Pierre Chaunu şi Jacques Le Goff, apoi la Oxford, la Wolfson College, în 1981-1982, cu lordul Dacre of Glanton (H.R. Trevor- Roper), Andrei Pippidi are doctorate la Cluj, în 1981, şi la Oxford, în 1986. Din 1970, este membru al Institutului de Studii Sud- Est Europene din Bucureşti. Din 1990 face parte din corpul didactic al Facultăţii de Istorie la Universitatea din Bucureşti, fiind, din 1995, profesor de istorie specilizat în Evul Mediu european. Andrei Pippidi a fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, în perioada 1997-2001, şi director al Institutului Român de Istorie Recentă, în anii 1999-2001.
A publicat următoarele cărţi: „Contribuţii la studiul legilor războiului în Evul Mediu” (Bucureşti,1974), „Hommes et idées du Sud- Est européen à l’aube de l’âge moderne” (Bucureşti-Paris, 1980), „Tradiţia politică bizantină în ţările române” (1983 şi 2001), „Mihai Viteazul în arta epocii sale” (Cluj- Napoca,1986, cu traducere în limba germană), „Rezerva de speranţă” (Bucureşti, 1994), „România regilor” (Bucureşti, 1994), „Despre statui şi morminte” (Iaşi, 2000), „Byzantins, Ottomans, Roumains. Le Sud- Est européen entre l’héritage impérial et les influences occidentales” (Paris, 2006). A editat, între 1991 şi 2001, şase volume de N. Iorga, cele mai importante fiind „Scrisori către Catinca” (Bucureşti, 1991) şi „Generalităţi cu privire la studiile istorice” (Iaşi, 1999).
Mircea Anghelescu este critic şi istoric literar. E fiul medicului Enache Anghelescu şi al profesoarei Georgeta Anghelescu (n. Bogdan). A absolvit Liceul „I. L. Caragiale” din Bucureşti şi Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, specializarea arabă-română, în 1962. Mircea Anghelescu este doctor în filologie din 1970, cu o teză referitoare despre preromantism în literatura română, publicată în volum sub titlul „Preromantismul românesc”, apărut în 1971. Ocupă funcţii de cercetare la Biblioteca Centrală de Stat, apoi la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (unde e director delegat între 1990 şi 1994). A fost, pe parcursul timpului, secretar al Societăţii de Ştiinţe Filologice, secretar general al Asociaţiei de Studii Orientale din România, Comitetul Român de Literatură Comparată şi vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române. Mircea Anghelescu predă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti din anul 1992, fiind, în prezent, decanul acesteia.
Sursa: Mediafax
