Maidan. Portretul mulţimii revoluţionare
https://www.ziarulmetropolis.ro/maidan-portretul-multimii-revolutionare/

CRONICĂ DE FILM. „Maidan”, cel mai nou film de non-ficţiune al regizorului ucrainean Serghei Lozniţa, despre recentele revolte istorice de la Kiev, este o operă puternică, solicitantă, extrem de fin lucrată la nivelul imaginii şi, mai ales, al sunetului.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 octombrie 2014

Înainte de a realiza cele două lungmetraje de ficțiune ale sale, „My Joy” (2010) și „In the Fog” (2012), care au fost prezentate cu succes la Cannes și care l-au făcut mai cunoscut în circuitul festivalier, Serghei Loznița avea în spate peste zece ani de regie de documentare de autor.

Era, prin urmare, firesc ca revolta de la sfârșitul lui 2013 și începutul lui 2014 de la Kiev împotriva regimului condus de pro-rusul Viktor Ianukovici și în favoarea apropierii de Uniunea Europeană, un eveniment cu consecințe regionale încă în desfășurare, să intereseze un cineast preocupat de istoria acestei părți a Europei (Loznița este un regizor ucrainean născut pe timpul fostei URSS în actualul Belarus).

Mulțimea (revoluționară), surprinsă într-un moment istoric, este personajul central al noului său film de non-ficțiune (de puțin peste două ore), „Maidan” (2014), prezentat în mai pe Croazetă, într-o proiecție specială, și adus la „Les Films de Cannes a Bucarest” (după ce a luat recent Marele Premiu la Festivalul Astra de la Sibiu).

Loznița elimină orice comentariu din off și oferă doar, la intrarea în câte o nouă etapă a evoluției protestelor, unele informații scrise, repere necesare unei minime contextualizări. În rest, spectatorul este lăsat să urmărească liber dinamica mulțimii, surprinsă prin cadre largi și fixe, unele care durează minute în șir, fără a li se aplica vreo tăietură de montaj, vreo intervenție auctorială majoră la nivelul imaginii.

Camera se erijează astfel într-un spectator cât mai obiectiv și distanțat, la propriu și la figurat, dornic să admire, din cât mai multe unghiuri, forța „maselor”, eroismul în fața nedreptăților, solidaritatea și demnitatea unui popor care încearcă să-și atragă istoria de partea sa.

De aceea, Loznița nu decupează din grup chipul niciunui protagonist, nu stă de vorbă cu oamenii și nici nu îi urmărește discutând. Interesul său sunt strict mulțimea și coregrafia ei involuntară dar extrem de puternică vizual.

Dacă, în ceea ce privește imaginea, prezența autorului este mai reținută, la nivelul sunetului, Loznița intervine semnificativ. În unele scene sunetul este cel real, legat direct de momentele filmate, deși de cele mai multe ore sursa sa principală este în afara cadrului. În alte scene însă sunt adăugate straturi suplimentare de sunet, ceea ce conferă o forță suplimentară mulțimii.

Rezultă imagini capabile să transmită, în final, emoție fără manipulare sau exploatarea gratuită a laturii senzaționale a evenimentelor.

Construit, prin montaj, pe o structură dramaturgică clasică, de tragedie, cu patetismul, violența și eroismul pe care le implică aceasta, „Maidan” este, indiscutabil, unul din filmele de neocolit ale anului.

Maidan (documentar, Ucraina, 2014)

Regia: Serghei Loznița

Rating: ●●●●●

Foto din „Maidan“ – capturi film

02
/07
/21

CRONICĂ DE FILM Bogaţii sunt o ţintă uşoară în filme. De la începuturile cinematografiei a fost aşa. De câte ori nu le-aţi văzut viaţa reprezentată satiric ca cel mai nasol lucru din lumea asta? „Cuibul” („The Nest”, 2020), al doilea film scris şi regizat de cineastul canadian Sean Durkin, după hitul festivalier „Martha Marcy May Marlene” (2011), ar putea părea din aceeaşi tradiţie.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

28
/06
/21

Marți, 29 iunie, Gala Premiilor Gopo sărbătorește cele mai importante realizări ale cinematografiei românești ale anului 2020, desfășurat sub semnul pandemiei de coronavirus. În ciuda dificultăților cu care s-au confruntat, câteva din filmele lansate în cursul anului trecut au avut parte de întâlniri cu spectatorii români, participări la festivaluri de top, nominalizări și premii importante.

28
/06
/21

Vă invităm și în 2021 la o vară la cinema în aer liber: în fiecare joi, timp de două luni, de pe 08 iulie până pe 02 septembrie, ne petrecem seara împreună în curtea de pe I.L. Caragiale 32, în compania câtorva capodopere din întreaga lume. Cinevara #3 prezintă o selecție de 9 filme clasice, realizate între 1939 și 1997, bijuterii ale cinematografiei internaționale, restaurate recent cu eforturi considerabile, pentru a reda publicului larg o perspectivă cât mai bogată și diversă asupra cinemaului mondial.

28
/06
/21

În încheierea atât a retrospectivei dedicate cineastei Ulrike Ottinger, cât și a celei dedicate activității mai puțin cunoscute de militantă feministă a lui Delphine Seyrig, One World Romania va proiecta luni, 28 iunie, de la orele 19.30, la Cinema Elvire Popesco, colaborarea finală dintre cele două, care a fost și ultimul film al actriței franceze: „Ioana D’Arc a Mongoliei”.