În a doua parte a unui foarte subiectiv top pe luna august discut, pe scurt, trei documentare din acest an, printre care şi tulburătorul „Mariupolis 2”, al regretatului regizor lituanian Mantas Kvedaravičius, ucis în războiul declanşat de Rusia în Ucraina.
Un articol de Ionuţ Mareş|4 septembrie 2022
Conştientizarea faptului că cineastul lituanian Mantas Kvedaravičius a murit sub asediul trupelor ruse asupra oraşului ucrainean Mariupol, în timp ce încerca să părăsească locul, şi că războiul dus de Rusia în Ucraina este încă în plină desfăşurare nu permit ca vizionarea documentarului “Mariupolis 2” (2022) să fie una simplă, ca a oricărui alt film.
Cu toate acestea, forţa sa nu e dată doar de valoarea uriaşă de document (Mantas Kvedaravičius a filmat un grup de oameni adunaţi în perimetrul unei biserici în timp ce oraşul Mariupol era bombardat). “Mariupolis 2” (terminat de colaboratori ai lui Kvedaravičius, care nu apucase să îl finalizeze înainte de a fi ucis) este valoros şi prin ideile sale de cinema.
Oroarea războiului e resimţită prin sunetele neîntrerupte (şi de o varietate şi o intensitate înspăimântătoare) ale atacurilor şi prin distrugerile vizibile la tot pasul (în special în puţinele momente când cineastul iese cu camera pe străzi). Iar în tot acest peisaj de sfârşit de lume, câţiva oameni trăiesc împreună şi încearcă să îşi păstreze echilibrul şi umanitatea – filmul le surprinde demnitatea în faţa morţii şi îi imortalizează înaintea instalării neantului.
“Mariupolis 2” a avut premiera la ediţia din acest an a Festivalului de la Cannes, iar în România a fost proiectat în deschiderea Festivalului Anonimul de la Sfântu Gheorghe (şi va putea fi văzut şi în retrospectiva de la Bucureşti).
……………………………
În “Tales of the Purple House” (2022), noul documentar al regizorului franco-irakian Abbas Fahdel, protagonistă este chiar soţia cineastului, artista libaneză Nour Ballouk, filmată pe parcursul a circa trei ani, din 2019 până în 2022, în casa cuplului dintr-un sat din apropiere de Beirut, în Liban.
În această perioadă, la nivel social şi politic se întâmplă mari evenimente: proteste masive împotriva corupţiei clasei politice din Liban, o criză a refugiaţilor sirieni, o pandemie, un război în Ucraina.
Filmul redă întâlnirea dintre cele două lumi, dintre planul personal şi istoria mare: atunci când nu se retrage în confortul locuinţei, în compania pisicilor şi a tablourilor sale, artista se implică civic – participă la manifestaţii, îl ajută pe un băiat sirian refugiat împreună cu tatăl său în apropiere, discută cu surorile sale despre condiţia lor de femei care şi-au părăsit ţara, ascultă ştirile despre pandemie şi despre alte crize din lume.
Filmul nu este doar portretul plin de afecţiune pe care Abbas Fahdel (care nu se pune deloc în faţa camerei şi a cărui voce lipseşte complet) îl face femeii alături de care îşi petrece viaţa, ci este şi o elegie despre condiţia omului prins între nevoia de linişte în faţa asalturilor de tot felul şi dorinţa de acţiune politică.
“Tales of the Purple House” a avut premiera mondială în competiţia ediţiei din acest an a Festivalului de la Locarno.
……………………..
Realizat de regizorul sârb Mladen Kovačević, documentarul “Another Spring” (2022) vorbeşte despre epidemia de variolă din Iugoslavia din 1972, ultima din Europa.
Dincolo de ineditul subiectului (cel puţin pentru un public străin) şi de asemănările inevitabile care pot fi făcute cu izbucnirea pandemiei de COVID-19 (la care Mladen Kovačević nu face nicio referire directă), documentarul impresionează prin faptul că foloseşte exclusiv imagini de arhivă pentru a reconstrui, ca într-un film de suspans, derularea respectivului moment – de la identificarea pacientului zero şi până la eradicarea bolii.
Comentariul din voice-over îi aparţine unui important medic epidemiolog, care s-a aflat în centrul evenimentelor de acum cinci decenii, ceea ce dă o greutate şi mai mare acestui film pasionant.
„Another Spring” a putut fi văzut la Festivalurile de la Karlovy Vary şi Sarajevo din această vară.
