Marius Florea-Vizante, 43. La mulţi ani!
https://www.ziarulmetropolis.ro/marius-florea-vizante-43-de-ani-la-multi-ani/

„Meşterul Radu Beligan m-a încurajat să folosesc porecla Vizante, pe care am căpătat-o prin calsa a IX-a, ca nume de scenă. Eram deja actor la „Naţional”, urma să joc în primul spectacol ca profesionist şi meşterul Beligan a văzut afişul şi mi-a zis: „Da’ tu nu joci în ăsta?”. „Ba da.” „Păi, unde, că nu eşti. Ce, faci figuraţie?” „Nu, maestre, sunt acolo, printre primii.” „Păi, cum? Nu te cheamă Vizante?” „Nu, asta e porecla.” „Atunci cum te cheamă?” „Marius Florea.” „Hm, păi ăsta e nume de actor? Du-te repede să schimbi afişul, pune Vizante!” Şi, de atunci, din primăvara lui 1998, am ca nume de afiş Marius Florea-Vizante”. Îndrăgitul actor împlineşte, astăzi, 43 de ani.

Un articol de Petre Ivan|12 august 2015

Născut în Oradea pe 12 august 1972, Marius Florea-Vizante a absolvit Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (1997), la clasa profesorului Gelu Colceag, după ce făcuse trei ani de Teatru şi la Universitatea Hyperion.

În perioada 1997-2002 a fost angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti, iar din 2002 este actorul Teatrului de Comedie.

A fost colaborator la mai multe emisiuni TV, debutând în 1997 la „Grupul Vouă”, dar şi producătorul spectacolului de scenete umoristice „Filarmonica de comedie”.

Printre cele mai cunoscute pelicule în care a jucat Marius Florea Vizante se numără filmele lui Nae Caranfil: fiind „Filantropica” (2002), „Restul e tăcere” (2007) şi „Closer to the Moon” (2014).

Într-o zi, după ce deja avusesem câteva roluri minore la Teatrul de Comedie, mi s-a spus că domnul Nae Caranfil face un film şi mă cheamă la casting… După ce am închis telefonul, m-am aruncat în genunchi de fericire, ca fotbaliştii, pe mocheta din sufragerie, şi mi-am julit amândoi genunchii. – Marius Florea-Vizante,

Foto: Marius Florea-Vizante – cinemagia

16
/07
/13

CRONICĂ DE FILM „Cercul de foc“ („Pacific Rim“) este un buldozer cinematografic în care dialogurile, personajele şi relaţiile între ele par să fie simple accesorii menite a oferi pauze de respiraţie între desfăşurarea tehnologiei 3D.