-->

„Mia își ratează răzbunarea”. Dezinvoltură ★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/mia-isi-rateaza-razbunarea-dezinvoltura-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM „Mia îşi ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbeşte despre feminitate şi are ca protagonistă o tânără actriţă, jucată de Ioana Bugarin.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 octombrie 2020

Deși situația s-a mai îmbunătățit în ultimii ani, odată cu apariția unor tinere regizoare, cinematografia română nu stă grozav la capitolul personaje feminine. Și cu atât mai puțin unele care să fie și convingătoare.

La Bogdan Theodor Olteanu, atât debutul, „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă” (2018), cât și acest al doilea film, „Mia își ratează răzbunarea” (2020), au ca protagoniste tinere din București. Iar scenariile propun povești, în esență, feministe.

Însă în timp ce „Câteva conversații…”, un film despre relația complicată de iubire dintre două fete (jucate de Silvana Mihai și Florentina Năstase), era ușor prețios, artificial, „Mia…” are o mai mare dezinvoltură. Și umor.

Mia (Ioana Bugarin) este o tânără actriță din București, iar prietenele ei, pe care îi place să le filmeze deseori când se întâlnesc, par a fi la rândul lor actrițe (Ana Maria Guran, Ștefania Cîrcu, Mădălina Stoica, Silvana Mihai, Ecaterina Lupu). Are ceva autoreflexiv ideea de a face un film despre un grup de actriţe, aducând împreună unele dintre cele mai promiţătoare tinere actriţe de cinema din România, reprezentantele unei noi generaţii.

Iar Mia are o problemă: a întârziat la o întâlnire cu iubitul, s-au certat, el i-a dat o palmă și s-au despărțit. Nu vedem momentul, doar îl auzim povestit de Mia, printre lacrimi, uneia dintre prietene. Însă ea vrea acum să se răzbune și încearcă să găsească un bărbat care să accepte să fie filmat în timp ce fac sex împreună, pentru a-i trimite înregistrarea fostului partener.

Bogdan Theodor Olteanu transformă premisa în primul rând într-o comedie. Și asta pentru că încercările Miei de a convinge trei bărbați să ia parte la jocul ei devin tot atâtea prilejuri de a ridiculiza virilitatea, prin ironizarea a trei tipare, în câteva secvențe delicioase: actorul tânăr de la UNATC, care aduce a De Niro și Brando (Carol Ionescu), actorul cunoscut, vedetă şi mult prea sigur pe farmecul lui (Alexandru Ion) și regizorul de teatru care nu prea ocoleşte ocaziile de a se arăta libidinos, poate chiar prea strident (Adrian Nicolae).

În contrast, fetele ies mult mai bine: își povestesc amuzate şi degajate experiențele, unele neplăcute, de la diferite castinguri la filme regizate de bărbați, iar într-o noapte joacă „marry & fuck” („kill” pare să fi căzut la montaj) folosind nume reale ale unor actori și regizori români, apogeul fiind atins când în discuţie sunt aduşi, ca opţiuni, Puiu, Mungiu și Porumboiu (în sfârşit nişte glume bune despre Noul Cinema Românesc!).

Dincolo de aceste poante, rămâne totuși suferința Miei, cauzată de despărțire și de acea palmă primită, care devin subiect de dialog şi cu o actriţă puţin mai în vârstă decât ea (Maria Popistaşu), o ocazie bună pentru a evoca şi experienţe ale unei alte generaţii.

Tot pentru a mai relativiza şi complica pistele de interpretare, Bogdan Theodor Olteanu nu lasă nici ca prietenele să fie un grup compact, cu o unică opinie: apar certuri între ele, una mărturiseşte că a dat şi ea o palmă unei iubite la un moment dat, iar o alta recunoaşte că nu ar avea o problemă să se dezbrace şi să îşi folosească frumuseţea pentru a reuşi în carieră. E modul lui Bogdan Theodor Olteanu de a aduce nuanţe în scenariu. Deşi se simte scriitura, rezultatul e salvat de jocurile actoriceşti impecabile.

Nici Mia însăşi nu înţelege foarte bine ce i se întâmplă, dacă chiar e dispusă să-şi ducă la capăt planul de răzbunare şi dacă mai ţine sau nu la fostul iubit. Iar Ioana Bugarin reuşeşte să transmită admirabil toate această confuzie, cu treceri bruşte de la plâns la zâmbete, de la forţă la fragilitate, de la control la ridicol.

Chiar şi aşa, „Mia îşi ratează răzbunarea” e despre prietenie şi empowerment şi rămâne bun un film feminist. Şi, în ciuda ambalajului său colorat de comedie, de film care nu se ia prea tare în serios, vorbeşte despre teme grave, puţin sau deloc discutate, şi reflectă unele transformări de profunzime în societate şi chiar în cinema-ul românesc.

„Mia îşi ratează răzbunarea” a avut premiera mondială la Festivalul de la Varşovia, unde a obţinut o menţiune specială în competiţia regizorilor aflaţi la primul sau al doilea film. Iar joi poate fi văzut în România, online, gratuit, pe platforma Orange TV Go, în cadrul „Les Films de Cannes à Bucarest”.

20
/03
/25

„Alice ON & OFF” (r. Isabela Tent), „Anul nou care n-a fost” (r. Bogdan Mureșanu),„ Moromeții 3” (r. Stere Gulea), „Nasty” (r. Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu, Tudor D. Popescu), „Săptămâna Mare” (r. Andrei Cohn) și „Trei kilometri până la capătul lumii” (r. Emanuel Pârvu) intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

03
/03
/25

„Anora” este marele câștigător de a gala premiilor Oscar 2025. Din cele șase nominalizări primite, creația semnată de Sean Baker a câștigat cinci premii, inclusiv pe cele pentru Cea mai bună actriță, Cel mai bun regizor și Cel mai bun film.

20
/02
/25

Sezonul „Primăvara Franceză ÎMPREUNĂ” reprezintă punctul culminant al Centenarului Institutului Francez din România, sărbătorit între mai 2024 și mai 2025, marcând un secol de angajament dedicat cooperării culturale, științifice și educaționale dintre Franța și România.

17
/02
/25

La ediția din 2025 a Premiilor BAFTA, echivalentul Premiilor Oscar din cinemaul britanic, Adrien Brody a fost desemnat cel mai bun actor într-un rol principal, câștigând în fața actorului de origine română Sebastian Stan, nominalizat și el. Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal i-a revenit lui Mikey Madison pentru interpretarea din lungmetrajul „Anora”. „The Brutalist” a fost recompensat cu premiul pentru cea mai bună regie.

22
/01
/25

Opt dintre cele mai apreciate lungmetraje de ficţiune nordice recente, premiate la mari festivaluri, un documentar despre Roy Andersson, filmul-cult al lui Nicolas Winding Refn, „Pusher”, proaspăt restaurat, o invitată specială din Islanda şi două proiecții pentru copii fac parte din programul secţiunii de cinema a primei ediţii a Nordic Festival.