-->

Mick Davis, regizor: „Rolurile actorilor din «Paganini» sunt ca nişte costume făcute la comandă“
https://www.ziarulmetropolis.ro/mick-davis-regizor-rolurile-actorilor-din-paganini-sunt-ca-niste-costume-facute-la-comanda/

Spectacolul „Paganini“, regizat de Mick Davis la Teatrul Metropolis din Bucureşti, se joacă sâmbătă, 19 decembrie, şi duminică, 20 decembrie, de la ora 16.00 şi de la ora 20.00.

Un articol de Dan Boicea|17 decembrie 2015

Regizorul Mick Davis a vorbit pentru Ziarul Metropolis despre un drum care a început la casting, cu 600 de actori şi care continuă cu o distribuţie de 34 de actori, printre care se numără Tudor Istodor, Gelu Niţu, Mihai Gruia Sandu, Adelaida Perjoiu, Claudiu Bleonţ, Ana Ciontea sau Elvira Deatcu.

Cum a fost întreaga experienţă – drumul de la idee la aplauzele de la finalul spectacolului „Paganini“?

Visul meu a fost să fac un film din „Paganini“, însă ideea de a transforma scenariul în spectacol de teatru a fost a lui George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis. Când am regizat filmul „Modigliani“ în România am crezut că atunci am avut cea mai frumoasă experienţă de lucru, însă după ce am montat „Paganini“ la Metropolis m-am răzgândit. A fost şi mai bine.

De ce? Pentru că totul era nou pentru mine. Era de parcă m-aş fi trezit în dimineaţa de Crăciun şi aş fi primit o grămadă de jucării care să-mi stimuleze imaginaţia. La casting am cunoscut peste 600 de actori şi am ajuns, în spectacol, la o formulă de 34 de actori pe scenă. A fost minunat să îi văd trecând pe toţi prin procesul acesta de a se cunoaşte, de a se întâlni cu metodele mele de lucru şi de a-şi scoate talentul la suprafaţă. I-am văzut cum şi-au adus personajele la viaţă. Scenariul iniţial a existat, însă am scris piesa, adaptată pentru scenă, pe măsură ce am lucrat.

A fost modul ideal de a lucra?

Neavând experienţa montării unei piese pe o scenă de teatru, nu ştiu dacă a fost aşa. Ceea ce mi s-a părut un lucru bun, pentru că ceea ce nu am ştiut nu a putut să mă dea peste cap… Poate că am fost naiv sau poate că am făcut lucrurile exact aşa cum a trebuit… Nu ştiu… Tot ce ştiu e că, văzându-i lucrând pe actori, am fost ajutat şi eu să scriu mai bine. Ceea ce a fost grozav!

Aţi înţeles mai bine de ce aveau nevoie pentru a juca mai bine?

Da. Le-am remarcat punctele forte, dar şi slăbiciunile, şi aşa am putut să încorporez aceste porniri fireşti ale actorilor în structura personajelor lor. Rolurile lor sunt ca nişte costume făcute la comandă.

Ce aţi învăţat despre teatru, în general, şi despre teatrul românesc, în special, după această perioadă petrecută la Metropolis?

Am aflat că se munceşte din greu şi că nu e ca în film, unde înregistrezi, lucrezi la montaj şi apoi îi dai drumul în lume, fără a mai deţine controlul după ce a fost lansat în cinematografe. În teatru, un spectacol se poate juca câţiva ani, dar te poţi întoarce şi poţi ajusta ceea ce nu mai merge. Un spectacol se poate reinventa atâta timp cât rămâne fidel poveştii.  E admirabil şi greu ce face un actor.

Eu n-aş putea face asta, nu doar în România, ci nicăieri în lume. Să stai pe o scenă şi să repeţi atât de mult… Dar actorii au disciplină, iar eu am fost norocos să lucrez cu ei.

Actorii români sunt suficient de buni încât să fie competitivi pe plan internaţional?

Cu siguranţă! Talentul e talent, indiferent de limba în care se exprimă. Bineînţeles, te ajută să vorbeşti o engleză foarte bună. Acelaşi lucru i se poate aplica şi unui regizor român care lucrează în America sau în Marea Britanie. De exemplu, Chris Noth, prietenul meu, a lucrat recent cu regizorul român Andrei Belgrader la un spectacol de pe Off-Broadway, „Doctor Faustus“, la New York. Fiecare loc este diferit. Modul de interpretare american e diferit faţă de cel românesc. În cele din urmă, totul se reduce la a spune o poveste şi la comunicare.

Şi cum aţi spus povestea lui „Paganini“?

Am plecat de la acestă idee: şi-a vândut Paganini sufletul diavolului, pentru a reuşi în muzică? Şi dacă a făcut-o, care au fost motivele pentru care a mers atât de departe? În construirea personajului am căutat acel motiv personal foarte puternic.

Ce v-a determinat să îl alegeţi pe Tudor Istodor în rolul lui Paganini?

Dacă te uiţi la Tudor vezi un tip foarte simpatic, cu un zâmbet încântător. Dar am privit mai departe şi am văzut în el un mare potenţial de transformare. E un actor care ascultă şi e foarte dedicat. E admirabil, pentru că mulţi actori nu sunt atenţi, se gândesc prea mult la ce trebuie să facă. Tudor a făcut ce ar fi făcut orice actor de top.

Pentru că trebuia să ţină în mână vioara şi să se mimeze o interpretare, a studiat timp de 5-6 luni partitura, împreună cu violonistul Alexandru Tomescu şi cu mama lui. Şi, de aceea, chiar dacă nu cântă la instrument, ci doar se preface, Tudor nu atinge nici o notă greşit. Spectatorii trebuie să fie miraţi şi să spună: cum poate face asta?

12039113_1915254988700105_8843708880455925642_o

Tudor Istodor, alături de Mick Davis la repetiţiile pentru „Paganini“

Ce reacţii a creat spectacolul?

A fost mai mult decât mă aşteptam. Au fost oameni care mi-au spus că nu au mai văzut aşa ceva pe scenă, un spectacol ca un film… N-am avut de ales, aşa a trebuit să-l fac… N-am vrut să-i învăţ pe oameni cine a fost Paganini, ei pot face asta căutând pe Google. Am vrut să le ofer o călătorie, o aventură în care să meargă cu plăcere. Iar George Ivaşcu mi-a lăsat toată libertatea de care am avut nevoie.

Cine este Mick Davis

S-a născut la 1 august 1961 la Glasgow, Scoția. A lucrat ca antrenor de fitness al echipei de fotbal Celtic. Acolo l-a cunoscut pe Rod Stewart, suporter împătimit al echipei Celtic. Prietenia cu marele cântăreț a marcat începutul carierei lui Mick Davis în cinematografie. Mutat la Los Angeles, Davis s-a afirmat ca scenarist al filmelor „Războiul Vampirilor” (Vampire War – 1996), „Dragoste la Paris” (Love in Paris – 1997), „Meciul” (The Match – 1999), „Invizibil” (The Invisible – 2007). În 1999, Davis şi-a făcut debutul ca regizor cu filmul „Meciul”, o comedie romantică filmată în Scoția. A mai fost producător pentru Jerry Bruckheimer, al serialului „Eleventh Hour“, a scris scenariul pentru „Another Nine & a Half Weeks“ și a lucrat la „Elizabeth“, pentru Shekhar Kapur.

În 2004, Mick Davis a regizat filmul „Modigliani”, o biografie a pictorului italian Amedeo Modigliani. A fost realizat la studiourile din Buftea, iar distribuția include alături de Andy Garcia mai mulți actori români printre care Mihai Gruia Sandu, George Ivașcu, Lia Bugnar.

După 10 ani, Mick Davis a revenit la București pentru a spune povestea unui alt artist emblematic, Niccolo Paganini, de data aceasta pe scena Teatrului Metropolis. Fascinat încă din copilărie de violonistul numit „muzicianul diavolului”, pe care îl vedea ca pe un fel de star rock, un Mick Jagger sau Jim Morrison al vremii sale, Davis a scris un scenariu despre viața lui Paganini. Mick Davis a montat la Metropolis acest scenariu considerat de Martin Scorsese unul dintre cele mai bune din cele pe care el le-a citit la Hollywood.

Foto: pagina oficială „Paganini

27
/02
/26

În cadrul Lunii Francofoniei, Institutul Francez din România prezintă cea de-a 30-a ediție a Festivalului Filmului Francez, care se va desfășura între 19 și 29 martie 2026, la București și în alte 15 orașe: Arad, Baia Mare, Brașov, Brăila, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Pitești, Ploiești, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.

26
/02
/26

Teatrul Metropolis are două nominalizări importante la Gala Premiilor UNITER din acest an: Cătălina Mihai, la categoria 𝐂𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐚̆ 𝐚𝐜𝐭𝐫𝐢𝐭̧𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐫𝐨𝐥 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥 pentru rolul 𝐽𝑎𝑛𝑖𝑠 și Ştefan Iancu la categoria 𝐂𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧 𝐚𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐢̂𝐧 𝐫𝐨𝐥 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐧𝐝𝐚𝐫, pentru rolul 𝐴𝑟𝑡𝑖, din spectacolul „𝐂𝐥𝐮𝐛 𝟐𝟕” de Cătălina Mihai, regia Alex Bogdan, scenografia Clara Ştefana.

26
/02
/26

Filmul o are în centru pe Lucia (Marina Palii), un personaj feminin complex, prins între rolurile de soție și mamă și o nevoie acută de libertate. O „vacanță de vis” la Krapets alături de familie și prieteni devine terenul acestei confruntări, care scoate la suprafață greșeli ale trecutului, frustrări reprimate și tot felul de dezechilibre de putere.

25
/02
/26

„De capul nostru” spune povestea unui grup de adolescenți dintr-un oraș mic din România, ai căror părinți lucrează în străinătate. Filmul explorează maturizarea forțată a unei generații nevoite să se descurce singură, surprinzând fragilitatea emoțională, nevoia de apartenență și solidaritatea care se naște între tineri lăsați să-și construiască propriile repere într-un context marcat de absența adulților.

25
/02
/26

Republica Moldova participă pentru prima dată oficial, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ministerului Afacerilor Externe, la Expoziția Internațională de Artă – La Biennale di Venezia cu proiectul În a mia și a doua noapte, realizat de artistul Pavel Brăila (Republica Moldova) și curatoriat de Adelina Luft (România).

25
/02
/26

Vernisajul va avea loc joi, 26 februarie, de la ora 18:00, la sediul galeriei din Piața Amzei 13, București. Expoziția poate fi vizitată până pe 4 aprilie 2026, de miercuri până vineri între orele 16:00 – 20:00, iar sâmbătă între 14:00 – 20:00.

25
/02
/26

KineDok – rețeaua europeană care aduce documentare creative în spații alternative – continuă în următoarele săptămâni, cu proiecții în toată țara. În București ne reîntâlnim cu două filme despre provocările pe care le navighează adolescenții, la Seneca Anticafe și Centrul Ceh.

19
/02
/26

Ziua Națională Constantin Brâncuși este sărbătorită anual pe 19 februarie, marcând nașterea sculptorului, cu 150 de ani în urmă, la Hobița. Anul 2026 a fost declarat Anul Constantin Brâncuși și este marcat de Institutul Cultural Român și reprezentanțele sale din străinătate printr-o serie extinsă de expoziții, conferințe, evenimente multimedia, concerte, spectacole de teatru și intervenții artistice.

19
/02
/26

Marți, 24 februarie, vor fi prezenți la București pentru o serie de acțiuni Mariann Le-winsky și Karl Wratschko, doi dintre cei mai mari specialiști în cinema mut și timpu-riu, curatori, cineaști și experți în arhive audiovizuale. Evenimentul este organizat de UNATC „I. L. Caragiale” din București și Institutul Italian de Cultură din București.

19
/02
/26

Programul Salon des Refusés, dedicat filmelor valoroase rămase în afara circuitului tradițional de distribuție, își găsește o nouă casă la Apollo111 Cinema, unde va continua, în același format curatorial, să aducă în fața cinefililor din București titluri esențiale ale cinemaului de autor contemporan.

17
/02
/26

Vineri, 20 februarie 2026 (de la 19.00), aveți ocazia de a asculta la Sala Radio lucrarea ce a deschis toamna trecută Festivalul Internațional „George Enescu”: Concertul în re minor pentru vioară și orchestră semnat de Aram Haciaturian – în interpretarea solistică a unei invitate extraordinare: violonista Alexandra Conunova.

17
/02
/26

Scriitorul Mircea Cărtărescu va participa la Stockholm, pe 19 și 20 februarie 2026, la două evenimente de lansare a volumului Theodoros, publicat în limba suedeză, în traducerea lui Inger Johansson, de prestigioasa editură Albert Bonniers Förlag. Volumul în limba suedeză a apărut cu sprijinul Institutului Cultural Român, prin Translation and Publication Support Programme (TPS).

13
/02
/26

În Anul Constantin Brâncuși (instituit prin lege ca an aniversar, la 150 de ani de la nașterea artistului), Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu și Artmark lansează proiectul cultural „Tu ești Brâncuși!”: o intervenție artistică ce recreează celebra „Poartă a Sărutului” la intrarea în curtea Palatului Cesianu-Racoviță.

13
/02
/26

Din 2002, Campania Națională „Artiștii pentru Artiști” a devenit un simbol al solidarității în comunitatea teatrală românească, un apel la unitatea de breaslă, marcând luna martie ca un moment al legăturii umane autentice între cei care dau viață teatrului. Artistul Dragoș Buhagiar a transformat în mod emblematic această idee prin imaginea mâinilor împletite, simbol al protecției și sprijinului reciproc.