Ne despărțim de Ilinca Tomoroveanu
https://www.ziarulmetropolis.ro/ne-despartim-de-ilinca-tomoroveanu/

Cu adâncă durere în suflet, colegii din Teatrul Naţional anunţă stingerea din viaţă a celei care a fost şi va rămâne pentru totdeauna Minunata Doamnă a Teatrului Românesc ILINCA TOMOROVEANU, care a luminat cu blândeţea, profunzimea şi puterea harului său numeroasele personaje cărora le-a dat viaţă pe scenă şi pe marele sau micul ecran…

Un articol de Liliana Matei|3 mai 2019

A jucat pe scena Naţionalului bucureştean încă de la debut, din 1964  şi până la sfârşitul carierei, în piese din marele repertoriu universal şi naţional, abordând o mare varietate de personaje, de la Oana din „Apus de soare”, Crina din „Patima roşie” de Mihail Sorbu, Anca – „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, Celesta Finley din „Dulcea pasăre a tinereţii” de Tennessee Williams la Clitemnestra în „Trilogia antică” şi Irena Romescu din „Jocul ielelor” şi toate acestea numai pe scenele TNB, unde ultimul rol nou a fost Bătrâna din piesa lui Tuncer Cücenoğlu, „Avalanşa”, în regia lui Radu Afrim.

De-a lungul carierei a lucrat sub îndrumarea unor regizori renumiţi ca Sică Alexandrescu, Marietta Sadova, Alexandru Finţi, Horea Popescu, Mihai Berechet, Ion Cojar, Sanda Manu, Andrei Şerban…

A fost răsplătită cu distincţii importante cum ar fi cea acordată de statul francez – Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, 2012, şi cea acordată de Preşedinţia României în 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.

A fost Directorul artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti începând din 2005 şi până la finalul vieţii. A făcut parte din Senatul UNITER şi, ca nepoată a poetului Octavian Goga, a cinstit memoria prestigiosului scriitor cu ajutorul  Fundaţiei Culturale „Zilele Octavian Goga” a cărei Preşedintă de onoare a fost începând din 1999.

Ilinca Tomoroveanu a plecat dintre noi după o lungă și grea suferință purtată cu discreție…
Zâmbetul ei cald, chipul cu adevărat de icoană, frumusețea cu care a fost dăruită de Dumnezeu ne vor însoți mereu, ca un îndemn pentru noi toți, și pentru fiecare în parte, pentru a trăi într-o lume mai demnă și mai lipsită de tulburare…

Cei care doresc să-şi ia un ultim rămas bun sunt aşteptaţi astăzi, vineri 3 mai, începând cu ora 16.30, la Biserica „Izvorul Tămăduirii” (Biserica Mavrogheni, Str. Monetăriei nr.4, lângă Muzeul Ţăranului Român), iar mâine, sâmbătă 4 mai, între orele 10.00-13.00 sicriul va fi depus în Foaierul Sălii Studio a Teatrului Național. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 4 mai 2019, la ora 13.30, la Cimitirul Bellu.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

12
/11
/13

Filmul Stalingrad 3D, primul lungmetraj rusesc produs cu tehnologia Imax 3D, a obţinut cele mai mari încasări înregistrate vreodată în Rusia în weekendul premierei, respectiv cele mai mari încasări din China reuşite de un film străin care nu a fost produs la Hollywood.

11
/11
/13

Regizorul Andrei Gruzsniczki și actorii Ofelia Popii, Sorin Leoveanu și Florin Piersic Jr. vor lua parte la proiecția în premieră mondială a filmului „Quod Erat Demonstrandum” azi, la Festivalul Internațional de Film de la Roma (8 – 17 noiembrie).

11
/11
/13

Timp de trei zile, între 14 și 16 noiembrie, la Sala Union („Paul Călinescu”) a Cinematecii Române, vor putea fi vizionate cele mai interesante și expresive scurtmetraje și mediu metraje ale studenților și absolvenților școlilor de film din București (promoțiile 2012, 2013).

11
/11
/13

CRONICĂ DE FILM Inspirat din nuvela cu acelaşi titlu a lui Mircea Eliade şi promovat ca primul horror românesc, „Domnişoara Christina”, în regia lui Alexandru Maftei, este un film de o platitudine regretabilă, care nu doar că nu produce fiorii scontaţi, dar frizează uneori şi ridicolul.

09
/11
/13

Lucian Pintilie, unul dintre cei mai mari regizori de film din România (unii critici spun că este chiar cel mai important cineast român), împlineşte, astăzi, 80 de ani! Opozant al sistemului comunist, creator de şcoală de film, părinte al „noului cinema românesc“ (pentru că cei mai mulţi regizori au învăţat să facă film de la el, iar „Reconstituirea“ a fost făcut „înaintea timpului său“), Lucian Pintilie şi-a construit o carieră redutabilă, prin pelicule care au primit de multe ori o ştampilă fermă: „capodopere“.