Primele reprezentaţii cu spectacolul „Nişte fete“, de Neil LaBute, vor avea loc pe 7 şi pe 8 martie, în Sala Kamara a Teatrului Tamási Áron din Sfântu Gheorghe.
Un articol de Dan Boicea|5 martie 2013
Primele reprezentaţii cu spectacolul „Nişte fete“, de Neil LaBute, vor avea loc pe 7 şi pe 8 martie, în Sala Kamara a Teatrului Tamási Áron din Sfântu Gheorghe. Noul spectacol poartă semnătura lui Radu-Alexandru Nica (foto), unul dintre cei mai importanţi regizori din noul val, distins, printre altele, cu premiul UNITER pentru Debut în anul 2005.
Extraordinarul succes al piesei lui Neil LaBute, în lumea teatrală de pretutindeni, vine poate din faptul că, în orice limbă a pământului, confruntarea cu trecutul sună la fel/are acelaşi gust – dulcele-amărui gust al melancoliei că ai pierdut iremediabil ceva, ceva ce ziua care vine nu îţi mai poate aduce.
Aşadar, la o confruntare cu trecutul ne invită „Nişte Fete“, sub direcţia lui Radu-Alexandru Nica, care este la a doua întâlnire cu piesa dramaturgului american şi care mizează încă o dată pe curiozitatea spectatorilor de a privi pe gaura cheii în camera unde un bărbat se reîntâlneşte cu femeile ale căror chipuri refuză a se şterge din amintirile sale.
Un bărbat care, în pragul căsătoriei, a pornit pe urmele fostelor iubite, curios să afle ce a mai rămas din marile sale iubiri. Este curiozitatea unui TIP (Guy este chiar numele personajului din piesa lui LaBute) în care se pot regăsi toţi bărbaţii ajunşi la o vârstă când încep a-şi ficţionaliza trecutul, pentru a colora un prezent fără prea mari surprize. Iar trecutul lui Guy este plin de surprize, comice şi triste, aşa cum sunt de altfel toate reîntâlnirile cu fostele iubiri.
Colaboratori în realizarea spectacolului: Cristina Milea (scenografia şi costumele), Vlaicu Golcea (compozitor), Nagy B. Sándor (colaborator dramaturgie), Veress Zsóka (regizor tehnic) şi Dobra Mária Magdolna (sufleur). În distribuţie: Mátray László, Tulit Éva, Pál-Ferenczi Gyöngyi, D. Albu Annamária şi Fekete Mária. Traducerea în limba maghiară a piesei îi aparţine lui Ungvári-Zrínyi Ildikó, iar supratitrarea în limba română este realizată pe baza traducerii lui Bogdan Budeş.
