„O afacere de familie”. Tandreţe ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-afacere-de-familie-tandrete-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Cu o lansare limitată în cinematografe, afectată şi de suprapunerea cu „Les Films de Cannes à Bucarest”, „O afacere de familie”, pentru care regizorul japonez Hirokazu Koreeda a primit un binemeritat Palme d`Or, a trecut aproape neobservat, deşi este un minunat film umanist despre delicateţea legăturilor între oameni.

Un articol de Ionuţ Mareş|6 noiembrie 2018

Într-o mică locuinţă cu aspect tradiţional plasată între clădiri moderne, înalte şi intimidante într-un oraş din Japonia de astăzi, trăieşte ceea ce pare a fi o familie.

O familie înghesuită printre numeroase obiecte în câteva camere nu foarte încăpătoare: o bătrână pe care ceilalţi o numesc bunică, două femei aparent surori, soţul uneia dintre ele şi un băiat.

Bătrâna are pensie şi primeşte ceva bani şi de la fiul şi nora unui fost soţ, acum mort. Nepoata sa mai mică lucrează într-un club unde îşi dezvăluie decolteul în faţa străinilor ascunşi după o oglindă.

Cealaltă femeie este angajată într-o spălătorie unde sustrage diverse obiecte uitate de clienţi în haine. Bărbatul este muncitor în construcţii. Iar băiatul încearcă să îşi omoare timpul în diverse feluri, mai puţin însă prin a merge la şcoală.

Lor li se adaugă o fetiţă din vecini pe care bărbatul o aduce într-o seară acasă pentru a-i da de mâncare, dar care rămâne în cele din urmă în familia adoptivă, din cauza violenţei şi aparentei indiferenţe arătate de părinţii ei naturali.

Printr-o astfel de premisă, Hirokazu Koreeda discută din nou una din temele sale dragi: legătura de sânge este neapărat mai puternică decât legătura afectivă?

Ceea ce îi uneşte pe membrii acestei familii este o anume precaritate a vieţii. Şi chiar dacă fiecare adult pare să aibă o sursă de venit (cel puţin până când apar accidente de muncă şi concedieri), familia îşi asigură existenţa în special din furturile pe care bărbatul şi băiatul le fac cu dexteritate din magazine, după principiul că ce e pe raft nu aparţine încă nimănui.

Cu un astfel de furt începe de altfel filmul: o secvenţă în care cei doi, joviali, sustrag mai multe produse, în timp ce pe coloana sonoră se aude, discret, o melodie lejeră, care, împreună cu buna dispoziţie şi carisma personajelor, setează tonul optimist din „O afacere de familie” (în engleză, „Shoplifters”).

Regizorul Hirokazu Koreeda se plasează de partea acestor marginali, iar opţiunea sa, dezvoltată şi în alte filme dintr-o operă cu peste 20 de titluri (majoritatea de ficţiune, dar şi documentare şi seriale TV), este una demnă de respect, fără a fi demonstrativă sau încrâncenată.

Însă o mare calitate a acestei alegeri a cineastului nipon este că evită atât mizerabilismul, cât şi tentaţia de a cerşi mila spectatorului. În plus, regia este discretă, ferită de inspita de a ieşi în evidenţă, chiar dacă subtilitata ei este demnă de valoarea incontestabilă a unui regizor ambiţios, care continuă în cinema-ul japonez tradiţia umanistă a unui predecesor ca Yasujirô Ozu.

Deopotrivă comice şi dramatice, caraghioase şi serioase, personajele sunt extrem de nuanţate şi de vii, fiind portretizate cât mai inventiv. Iar empatia pe care o stârneşte inevitabil viaţa lor dificilă este mereu subminată de comportamentul care ar putea fi perceput ca fiind în răspăr cu normele sociale şi de trecutul aparent reprobabil care începe treptat să iasă la suprafaţă.

Dar reuşita indiscutabilă a filmului stă în acea privire regizorală atentă la cele mai mici şi mai naturale gesturi, la mimică (filmul se încheie cu un emoţionant cadru cu privirea foarte expresivă a fetiţei, ai cărei ochi par să absoarbă necunoscutul vieţii care o aşteaptă înainte), pentru a sugera căldura din mijlocul acestei familii atipice.

Hirokazu Koreeda obţine asta şi printr-un montaj care nu permite camerei de filmat să rămână mai mult decât trebuie asupra manifestărilor de tandreţe (completate mai mereu de câte un detaliu comic), ceea ce face ca acumulurea emoţiilor să fie cu atât mai puternică. Iar când aparatul insistă totuşi asupra câte unui personaj, ca atunci când rămâne ţintit pe bătrână, pe o plajă, în timp ce restul familiei se joacă în apă, o face pentru a surprinde ceea ce ar putea fi un moment esenţial al existenţei sale.

Splendidă este şi mizanscena, care redă cu fineţe relaţiile dinamice şi comunicarea tainică, dincolo de cuvinte, între personaje, închise într-o lume a lor, în care bunătatea şi o profundă înţelegere a problemelor şi frumuseţilor vieţii par cele mai fireşti reflexe.

„O afacere de familie” a intrat în cinematografe la 26 octombrie, fiind distribuit de Independenţa Film.

30
/09
/14

"Toto şi surorile lui", un film regizat de Alexander Nanau şi proiectat la Festivalul de la San Sebastian, oferă o perspectivă "chinuitoare, dar necesară" asupra "vieţilor precare din rândul celor mai întunecate trepte de pe scara socială a Uniunii Europene", scrie The Hollywood Reporter.

29
/09
/14

E greu să alegi doar 5 filme și seriale dintre atâtea producții senzaționale, realizate de-a lungul timpului. Însa eu, astăzi, voi face un clasament subiectiv, după gustul meu, cu toate că e foarte probabil să pierd din vedere multe filme care mi-au plăcut și care m-au marcat.

28
/09
/14

Festivalul de film documentar Docuart Fest începe  pe 1 octombrie, ora 17:00, când publicul este invitat să vadă  realitatea surprinsă și văzută de studenții UNATC, în trei dintre cele mai premiate documentare ale lor.

26
/09
/14

Cinci filme intense regizate de cineaste sau axate pe personaje feminine puternice vin în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest (24 – 30 octombrie), la Cinema Patria, Cinema Studio și Elvira Popescu. Două dintre ele au obținut premii importante la Cannes: Le Meraviglie a câștigat Marele Premiu, iar Party Girl – Camera d’Or.

25
/09
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Dolce far niente” (1998) este cel mai puţin cunoscut film al lui Nae Caranfil, nedreptăţit de lipsa unei distribuţii în România. Însă complexitatea construcţiei şi amestecul de umor caranfilian şi dramă de epocă în stil italian îl recomandă ca unul dintre cele mai reuşite filme ale regizorului.

25
/09
/14

La cea de-a noua ediţie a festivalului Anim’est, ce va avea loc între 3 şi 12 octombrie, animaţia e colorată în accente regale: şcoala invitată oficial la Bucureşti este Royal College of Art, din Londra, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior de arte şi design din lume.

24
/09
/14

Jurnaliști puși în situații extreme, soldați reîntorși din Afghanistan, efectul misiunii NASA pe Lună asupra unei comunități de provincie, un fost cercetător devenit gangster, femei la putere versus bărbații la îndeletniciri domestice, un profesor de engleză pornit în căutarea lui John Lennon sunt doar câteva dintre personajele celei mai importante secțiuni, Competiția Internațională, a celei de-a VI-a ediții a Comedy Cluj.

24
/09
/14

Planşa, Productia independenta DaKINO Production si DIUD Film, surprinde o poveste de iubire autentică, trăită în cel mai uman mod cu putinţă, de îndragostiţii pasionaţi de scrimă.”Planşa” a surprins publicul cu o redare unică a artei de a face scrima, un sport al minţii şi al trupului, al controlului şi al anticipării exacte a intenţiilor adversarului.

22
/09
/14

Premiul Publicului celei de-a noua ediţii Anim’est (3 şi 12 octombrie) îi va reveni unuia dintre cele 37 de scurtmetraje de animaţie proiectate în cadrul secţiunii speciale Animash - în afara categoriilor competiţionale ale festivalului - o serie de filme de animaţie selectate ţi premiate la festivaluri internaţionale de renume.

22
/09
/14

“Hector în căutarea fericirii”, în regia lui Peter Chelsom, va deschide cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj (10-19 Octombrie). Evenimentul va avea loc vineri, 10 octombrie, de la ora 19:00 când la Cinema Florin Piersic, psihiatrul londonez Hector va da startul distracției și filmelor bune.

22
/09
/14

Proiectul "Fotografie în versuri și muzică" înseamnă ilustrarea unei poezii atât prin imagini, cât și prin pasaje muzicale originale, care să reflecte tema creației literare atât vizual, cât și auditiv.

21
/09
/14

Ţara s-a umplut de festivaluri de film şi de proiecţii în spaţii „alternative”. Dacă locuieşti în Bucureşti, primăvara şi toamna ai la dispoziţie aproape săptămânal câte un festival, o retrospectivă sau un ciclu de filme. Oferta este uneori copleşitoare. Şi ce e rău în asta?