O nouă scrisoare către domnul Hrabal
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-noua-scrisoare-catre-domnul-hrabal/

A apărut, în acest an, la Editura Art, cartea “Vremurile bune de altădată” (selecţie şi traducere din limba cehă de Jean Grosu), în seria de autor “Bohumil Hrabal”.

Un articol de Andrei Crăciun|20 iulie 2016

Scumpe domnule Hrabal, vă scriu din nou, după o lungă pauză, pe care nu o pot scuza altfel decât prin viață, căci, de când v-am căutat ultima dată, am trăit, puțin, dar am trăit, domnule Hrabal, am tot umblat prin lume, am ajuns până în Palestina!, am ajuns până la Moscova!, am pribegit și m-am lăsat îmbătat și m-am lăsat amăgit și am văzut amurguri și am privit, fără speranțe și fără regrete, viitorul, am refuzat să iau cina unui sărac, când am avut bani am mâncat, dacă nu, nu, și poate că prin lume aș rătăci și acum, dacă într-o dimineață nu m-aș fi trezit acasă și nu mi s-ar fi făcut foarte dor de dumneavoastră, domnule Hrabal, și în dimineața aceea desigur că am alergat către o librărie, am întâlnit acolo Vremurile bune de altădată, și am oprit, din nou, timpul în lume, adio vacanță de vară!, adio atentate bookpic-5-vremurile-bune-de-altadata-68422teroriste!, adio examene de maturitate!, de atunci vă citesc și nici nu îmi doresc altceva, dați-mi voie să mă confesez, căci nu e lipsit de importanță amănuntul că în două săptămâni voi avea treizeci și trei de ani, întocmai ca fiul acelui tâmplar din Nazaret, dar eu nu mă gândesc să mor pe cruce, între tâlhari, eu nu vreau să întemeiez nicio religie, acum, la această răscruce, tot ce mai vreau eu e un nesfârșit răgaz, un scurt infinit, cât să vă citesc pe dumneavoastră, întocmai cum v-ați scris, clovn și animator și povestitor și profesor particular și informator, bărbat care îmbătrânește, fără să renunțe la tinerețe, vreau să vă citesc atunci când treceți granița dintre acea farfurie cu friptură și acea halbă de bere și absolut, căci nu mă mai satur de metaforele și de metamorfozele dumneavoastră, pe care le numiți ieftine, întâiul miracol al lumii, și nu găsesc niciun motiv să vă contrazic, metamorfozele ieftine chiar sunt cele mai importante întâmplări care ni s-au dat, și viața trebuie trăită cu voie bună, dacă tot o îndurăm, nu-i așa, domnule Hrabal?, iar Vremurile bune de altădată este, și ea, cea mai frumoasă dintre cărțile pe care le-ați scris, aceste povești magnifice și grotești, cum sunt și oamenii, și nu mă mai satur de după-amiaza acea anostă în care un tânăr intră într-o cârciumă și începe să fumeze și să bea și să citească, minunându-i și revoltându-i pe ceilalți, oameni mai bătrâni, epuizați și îngrijorați de ce va face tineretul și de cum o să fie viitorul, și eu aș vrea să fiu chiar ca tânărul acela, să am hohotul lui de râs și nepăsarea lui, și nu mă mai satur nici de motoretele dumneavoastră și ale tatălui dumneavoastră, domnule Hrabal, de oamenii adevărați pe care i-ați întâlnit prin viață, de suprarealiști și de nebuni, de măcelari și de muncitori în construcții, vreau să văd Praga de Aur cu dumneavoastră, și să visez că își face deasupra mea Sfântul Iosif o cruce mare, semn sigur că urmează să câștig la Pronosport, căci altfel de ce s-ar obosi Sfântul să facă așa?, sau, dimpotrivă, poate că mai bine aș fi acel bărbat care poartă cu sine o cratiță cu varză acră sau o femeie chipeșă, deși imensă, din care ai ce ciuguli, domnule Hrabal, și iertați-mă vă comunic asta atât de brutal, dar sunteți un fanfaron, și știm amândoi că acesta este un elogiu, cel mai însemnat dintre toate, sunteți un splendid, un sublim fanfaron, dumneavoastră știți cum se poate citi o dragoste pe o inimă și cum pot aripile unui arhanghel să fâlfâie, înălțându-l pe arhanghel sau nu, ce importanță mai are?, căci atât de des trec îngeri prin pagini în Vremurile bune de altădată, deși dumneavoastră nu le spuneți îngeri, dar ce altceva ar putea fi ei, ce altceva ar putea fi toți acești oameni supuși melancoliei?, domnule Hrabal, în dimineața în care mi s-a făcut atât de dor dumneavoastră, înainte să alerg către librărie m-am privit, după mult timp, în oglindă, m-am gândit să vă spun și ce am aflat stând așa și privindu-mă, am aflat că sentimentele din oglindă sunt întotdeauna mai aproape decât par, domnule Hrabal, ceea ce desigur că știați, dar poate că ați uitat, de ce să nu aveți și dumneavoastră dreptul să uitați ceva?, și de ce să nu ne amintim, de ce să nu ne amintim de sentimentele noastre, de ce să nu le privim ca pe niște lumini aprinse, dar iată că e din nou foarte, foarte târziu și lumea își vrea timpul înapoi și nu mai am puterea să mă opun, am ajuns la ultima frază, la dirijorul acela care dirija cu nuiaua de salcie fanfara militară care cânta molcom, dar mai departe, mai departe nici nu vreau să ajung, mai departe, mai departe, nu, domnule Hrabal.

27
/02
/20

Fragmente esențiale dintr-o carte-monument „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului până azi”, de Mark Mazower (profesor de istorie la Columbia University).

25
/02
/20

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

21
/02
/20

Marketingul face întâlnirea/interacțiunea dintre artiști și public posibilă. Este esențial, dat fiind că artele spectacolului nu există în lipsa receptării directe de către un public prezent în proximitate. Volumul combină fondul teoretic cu câteva studii de caz și opiniile unor personalități ale lumii culturale/profesioniști cu mulți ani de experiență. Printre ei: Emil Boroghină, Constantin Chiriac, Lucian Vărșăndan, Adrian Roman, Dan Bartha-Lazăr, Vava Ștefănescu, Gilda Lazăr, Marinela Țepuș, Tamara Susoi, Maria Sârbu și Simion Buia.

16
/02
/20

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la nașterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar și iubita discretă a unui alt mare poet.

09
/02
/20

În „Fata cu Leica” (Editura Art, 2019), Helena Janeczek spune extraordinara poveste a fotografei Gerda Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front și partenera legendarului Robert Capa. O carte de neratat!

09
/02
/20

Născut pe 9 februarie 1940, la Cape Town, scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2003), împlinește astăzi 80 de ani. Cartea pe care v-o propunem este primul său roman, „Ținuturi în crepuscul” (Editura Humanitas Fiction).

06
/02
/20

Vineri, 21 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, apărut de curând la Editura Polirom, în traducerea Biancăi Alecu.

05
/02
/20

Pentru că februarie este luna iubirii (veți constata atât pe 14 februarie, cât și pe 24), ne-am gândit ce carte s-ar putea dovedi perfectă atât pentru doamne și domnișoare, cât și pentru domni. Am optat pentru „Cele zece iubiri ale lui Nishino”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, traducere din japoneză de Florin Oprina).

02
/02
/20

În cea mai nouă carte a sa, „Suntem dezrădăcinate” (Editura Polirom, 2019), Malala Yousafzai (Premiul Nobel pentru Pace, 2014) aduce laolaltă povești impresionante ale fetelor refugiate din întreaga lume.