O vara foarte instabila. Capricios şi ilustrativ
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-vara-foarte-instabila-capricios-si-ilustrativ/

CRONICĂ DE FILM Film cu pretenţii, „O vară foarte instabilă“, noul lungmetraj al Ancăi Damian, este – prin formă şi conţinut – atipic în peisajul cinematografic românesc. Asta nu îl face un film redutabil, ci mai degrabă o experienţă insolită, incapabilă să depăşească însă unele convenţii.

Un articol de Ionuţ Mareş|7 noiembrie 2013

CRONICA DE FILM Film cu pretenţii, „O vara foarte instabila“, noul lungmetraj al Ancăi Damian, este – prin formă şi conţinut – atipic în peisajul cinematografic românesc. Asta nu îl face un film redutabil, ci mai degrabă o experienţă insolită, incapabilă să depăşească însă unele convenţii.

Fost director de imagine, Anca Damian (n. 1962) a debutat ca regizoare în lungmetrajul de ficţiune în 2009, cu „Întâlniri încrucişate”. Aşa cum îi spune şi titlul, filmul era un amestec de trei poveşti întretăiate, care, deşi nu frapau prin originalitate, reuşeau să menţină o direcţie echilibrată ce le făcea plauzibile şi vizionabile.

Revelaţia a venit doi ani mai târziu, cu lungmetrajul de animaţie „Crulic”, unul din cele mai bune filme româneşti. Povestea reală a românului Claudiu Crulic, mort într-o închisoare din Polonia în urma unei greve a foamei, era spusă, cu umor şi tandreţe, într-un film de animaţie ce sfida deprinderile genului.

De această dată, în „O vara foarte instabila” („A Very Unsettled Summer”), Anca Damian nu se ridică la aşteptările pe care le lansase prin precedentul film. Pornit de la o povestire a scriitorului irlandez stabilit în România Phillip Ó Ceallaigh, tranformată într-un scenariu scris de autorul ei alături de regizoare, noul lungmetraj, a cărui acţiune are loc într-un Bucureşti copleşit de o vară toridă, este vorbit aproape exclusiv în engleză, fapt justificat dramaturgic prin prezenţa a două personaje masculine străine.

o vara foarte instabila

Diana Cavallioti şi James Sives, într-o scenă din filmul „O vara foarte instabila“

Există, pe de o parte, un scriitor şi fost jurnalist danez, Alex (Kim Bodnia), a cărui voce narativă este auzită din off. Venit în Bucureşti, el lucrează la un scenariu – povestea unor întâlniri pasionale, inspirată din relaţia a doi cunoscuţi comuni care îl vizitează, separat, pentru a i se confesa, a-l influenţa şi a-i oferi „material” pentru a continua naraţiunea: Daniel (Jamie Sives), un jurnalist scoţian instalat în capitala României, şi Maria (Ana Ularu), prezentatoare meteo cu valenţe de scriitoare.

Deşi Daniel este în prezent într-o relaţie cu Irina (Diana Cavallioti), el porneşte în căutarea Mariei, după ce aceasta îi trimite o înregistrare audio în care povesteşte o întâmplare bazată pe fosta lor relaţie.

Citiţi şi: Anca Damian: „În viaţă, şi comedia şi drama se duc de mână“

De aici, ficţiunea imaginată de Alex se amestecă până la indistincţie cu întâmplările reale din film, într-o combinaţie postmodernă a cărei întrebare cheie rămâne, după cum scrie Mihai Fulger în revista FILM, „cine este personaj în povestea cărui autor?” Răspunsul este mai puţin important. Semnificativ, din perspectiva regizoarei, rămâne jocul atracţiilor, respingerilor şi capriciilor (un film de Jiri Menzel se intitulează chiar „Vară capricioasă”).

Un joc care se desfăşoară pe fondul unei veri „instabile” (asemeni relaţiei protagoniştilor) şi al unui Bucureşti straniu, văzut parcă prin ochii unui turist (imaginea e semnată de Liviu Marghidan), departe de naturalismul cu care ne-au obişnuit cineaştii Noului Val.

Condimentat prin câteva elemente de animaţie realizate de Dan Panaitescu şi prin unele efecte speciale obţinute pe calculator, acest amestec narativ-vizual, atent şi sigur controlat de Anca Damian, rămâne însă la un nivel mai degrabă ilustrativ.

În privinţa întâlnirilor amoroase, filmul nu reuşeşte să transmită aproape nimic din pasiunea presupus nestăvilită dintre Daniel şi Maria – ritualul lor se rezumă la o schemă repetitivă: se întâlnesc, după care au o partidă de sex din care regizoarea ne oferă câteva momente decupate parcă din filmele convenţionale, fie ele hollywoodiene sau nu.

Nici jocul de-a „ghiceşte adevărul din spatele versiunilor fiecărui personaj” nu depăşeşte o anume demonstraţie, în pofida ambiguităţii căutate sau, mai exact, a multitudinii de perspective şi posibilităţi de continuare şi finalizare a naraţiunii.

INFO

O vara foarte instabila (România, Suedia, UK, 2013)

Regia: Anca Damian

Cu: Ana Ularu, Diana Cavallioti, Kim Bodnia

Rating: ●●●○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,

este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto: capturi film O vara foarte instabila

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.

01
/11
/21

CRONICĂ DE FILM În „A Hero” (2021), noul său lungmetraj, câştigător ex-aequo al Grand Prix la Cannes, regizorul iranian Asghar Farhadi îşi recâştigă inspiraţia creatoare care l-a consacrat printre marii autori de cinema contemporani.