-->

Oana Borș, selecționerul FEST-FDR (Timișoara): „Teatrul nu e doar oglindă, e și motor social”
https://www.ziarulmetropolis.ro/oana-bors-selectionerul-fest-fdr-timisoara-teatrul-nu-e-doar-oglinda-e-si-motor-social/

Se încheie la Timişoara secţiunea indoor a Festivalului European al Spectacolului de Teatru – Festival al Dramaturgiei Româneşti, prezentând multă dramaturgie românească curajoasă şi incitantă, într-un context social şi cultural amplu.

Un articol de Cristina Enescu Aky|10 noiembrie 2019

Organizat de Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara (condus de Ada Hausvater) și ajuns anul acesta la a XXIV-a ediție, FEST-FDR este singurul festival dedicat teatrului românesc clasic și contemporan în context european. Teatrul și societatea sunt profund și inevitabil conectate, deși se exprimă adesea diferit, iar acest festival a reunit, și în acest an, producții teatrale provocatoare, adesea tulburătoare, care au adus în fața publicului multe din temele fierbinți ale agendei sociale.

Despre cum s-a văzut teatrul și societatea contemporană prin prisma spectacolelor propuse, respectiv selectate în Festival (care anul acesta a inclus 17 spectacole de dramaturgie românească în cadrul FDR, iar în secțiunea FEST 3 spectacole românești, 1 din Polonia și 1 din Croația) dar și despre relația publicului cu acest gen de teatru, am vorbit cu selecționerul și directorul artistic al FEST-FDR, teatrologul Oana Borș.

Cum arată a XXIV-a ediție a acestui festival cu două direcții, de dramaturgie românească respectiv europeană, și ce caracterizează spectacolele selecționate anul acesta?

Am păstrat aceeași tradiție de a alătura Festivalul de Dramaturgie Românească cu secțiunea FEST (Festivalul European al Spectacolului de Teatru), unde de obicei avem invitați din străinătate dar și unele spectacole românești (pe texte din dramaturgia universală) pe care le consider reprezentative pentru stagiunea care face obiectul meu de cercetare.

FDR e mereu deschis atât spre dramaturgia românească contemporană cât și spre cea clasică. E drept că, în ultimii ani, poate și din motive financiare, ne-am focusat mai mult pe cea contemporană. Ce caracterizează această ediție? Cred că faptul că demonstrează că se scrie din ce în ce mai mult, din ce în ce mai bine, că apar noi dramaturgi, așa cum alții se reconfirmă – iar asta e un lucru foarte sănătos pentru viața culturală românească.

Spuneai că un semn de sănătate al dramaturgiei românești este diversitatea mesajelor, abordărilor, a dimensiunilor stilistice. Ce preocupări are acum dramaturgia românească, și cum reacționează teatrul românesc la textele propuse?

Diversitatea temelor e sănătoasă și îmbucurătoare, da. Dacă acum mulți ani, aveam poate doar un teatru observațional, îndreptat mai mult spre o analiză a socialului, acum temele alese explorează o zonă mai largă. Și tot astfel, stilurile abordate s-au diversificat.

Ce preocupări are acum dramaturgia românească și cum reacționează regizorii și actorii la textele propuse?

Din calitatea mea de observator – desigur, punându-mi în selecție și amprenta gustului personal -, am ales ceea ce cred că e reprezentativ pentru acest moment. Din punctul de vedere al valorii textului, dar și al valorii spectacolului, regăsind  teme majore ale societății contemporane precum: identitate, neadaptare, relații interumane și de familie care sunt filtrate prin datul momentului, căci lucrurile care se întâmplă în exteriorul nostru au consecințe asupra interiorului oamenilor și a relațiilor dintre ei.

Legat de reacțiile teatrului românesc la aceste propuneri dramaturgice, din ce în ce mai mulți regizori se îndreaptă spre astfel de texte. Cumva mișcarea aceasta de dramaturgie contemporană s-a născut poate dintr-o colaborare clară între un dramaturg și un regizor care își asuma riscul în acel moment să monteze un text fără notorietate, sau regizori care își scriau propriile texte. Acum observăm o altă etapă, în care regizorii sunt mult mai deschiși către dramaturgia noastră. Încă și mai îmbucurător este că nu numai companiile independente, ci și teatrele de stat, care au un potențial financiar mai mare și o vizibilitate mai mare, se îndreaptă către acest tip de dramaturgie, care poate părea cumva una cu risc: nu este probată încă la public. Este, așadar, o evoluție firească și foarte benefică din acest punct de vedere. A crescut numărul de producții pe texte românești, ca selecționer văd, în fiecare an, cam 60-80 de spectacole din toată țara. Pentru selecția din acest an, am văzut în jur de 90 de producții, poate undeva creșterea a fost generată de anul aniversării Centenarului când s-a montat multă dramaturgie clasică românească.

Pentru acea parte a publicului românesc ce păstrează încă o reticență față de spectacolele pe texte românești contemporane, ce interes pot avea spectatorii în a vedea din perspectivă teatrală niște teme care oricum îi obsedează, irită sau oricum stresează în spațiul public zi de zi?

Felul în care problemele contemporane sunt abordate de către dramaturgi și felul în care sunt transpuse scenic în montările de teatru poartă, desigur, amprenta mentalităților actuale. Dar, dacă textele și montările își respectă dimensiunea artistică și estetică și nu sunt doar o re-punere în discuție a unor lucruri din viața noastră de zi cu zi, practic teatru își păstrează funcția esențială:  acela de a genera un tip de emoție estetică.  A trece prin acest tip de emoție și înțelegere estetică,

Cum se simte iminenta aniversare a 30 de ani de la Revoluție, mai ales aici la Timișoara, din perspectiva spectacolelor de teatru pe texte românești?

Festivalul se desfășura de regulă în luna mai (după care, și anul acesta ca de obicei, am avut secțiunea outdoor în iunie), anul acesta însă am ricoșat spre noiembrie din motivele conjuncturale ale situației finanțărilor din acest an. Ar trebui însă să ne amintim mai des de ceea ce a generat realitatea în care trăim și în care suntem fericiți sau, din contră, pe care o blamăm. Însă, sigur, avem nevoie și de momente mai speciale de celebrare, așa că am dorit cumva și în cadrul acestui Festival să ne gândim ce au însemnat acești 30 de ani de teatru în libertate. Unde suntem după 30 de ani din punct de vedere instituțional, în teatru, încotro ar trebui să se îndrepte teatrul pentru a păstra sau a folosi toate libertățile pe care le oferă tipul de economie în care trăim, unde și cum trebuie schimbată legislația – deci cumva a fost o discuție în care ne-am pus întrebări, răspunsurile nu știu neapărat când le vom găsi, ele poate vin prin acțiune.

Par să fie acum vremuri în mod particular mai tulburi și agitate în România. În astfel de momente, cu precădere, cum și de ce avem nevoie de teatru, când atâtea alte priorități ard?

Pentru că societatea a avut nevoie de teatru dintotdeauna. Este nevoia noastră de ludic, de ficționare, în plus teatrul este și a fost dintotdeauna și o formă de educație. Avem nevoie de teatru pentru a ne curăța interior și pentru a conștientiza ceea ce se întâmplă cu noi, în contextul general în care lucrurile pot fi mai agitate. Avem nevoie de teatru și de artă și ca formă de educare a tinerei generații, pentru că de fapt numai așa putem duce societatea într-o altă treaptă de civilizare – lucru care se reflectă apoi în viața noastră de zi cu zi. Deci teatrul a fost întotdeauna nu numai o oglindă dar și un motor social. Sigur, teatrul a fost folosit uneori în mod negativ și ca mijloc de propagandă. Teatrul este un instrument care, dacă e folosit corect, în spiritul valorilor umanității și în spiritul valorilor timpului (pentru că nu putem să trăim în morala altor secole), atunci sigur își va atinge scopul, anume acela de a face societatea să evolueze.

*

Mai multe informații despre spectacolele selectate și programul FEST-FDR 2019 (3-11 noiembrie, Timișoara) găsiți aici https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-spectacole-de-teatru-vor-fi-la-fest-fdr-2019/

18
/05
/26

După premiera mondială de la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam, 3 zile în septembrie, comedia independentă regizată de Tudor Giurgiu, se vede pentru prima dată în România la Gala de deschiderea a celei de-a 25-a ediții TIFF, care va avea loc vineri, 12 iunie, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.

13
/05
/26

Primul laureat al Premiului Janovics Jenő la Festivalul Internațional de Film Transilvania va fi Roman Gutek, distribuitor de film polonez, fondator al mai multor festivaluri, producător și promotor al filmului de artă, de al cărui nume se leagă cele mai importante inițiative cinematografice poloneze din ultimele decenii.

13
/05
/26

Anul în care revista Observator cultural sărbătorește două decenii de când oferă premii pentru literatura română contemporană, în cadrul unei gale ce a devenit un punct de reper în spațiul nostru cultural, este și anul cel mai provocator în privința alegerilor: în ciuda vremurilor tulburi în care trăim, literatura română a înregistrat un număr record de titluri excelente, astfel că lista nominalizărilor este și ea generoasă.

13
/05
/26

Institutul Cultural Român organizează, prin Centrul Naţional al Cărţii şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, participarea României cu stand propriu şi un program de evenimente literare la cea de-a 38-a ediţie a Salone Internazionale del Libro, ce se va desfăşura la Torino în perioada 14–18 mai 2026.

11
/05
/26

Fără a deveni un simbol al exprimării formelor sociale beligerante pe care le trăim și pe care ne închipuim că le depășim fără a ne slăbi sufletește, Gala Premiilor UNITER de anul acesta se înscrie în seria manifestărilor culturale care oferă timp și spațiu de reflecție asupra felului în care ne raportăm la realitatea imediată, chiar și pe tărâmul artei.

11
/05
/26

Cineaști aflați la primul sau al doilea lungmetraj din carieră concurează pentru trofeele competițiilor internaționale ale celei de-a 25-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (Cluj-Napoca, 12-21 iunie 2026). 12 titluri se află în cursa pentru Trofeul Transilvania și celelalte premii ale Competiției Oficiale, în timp ce alte 10 producții își vor disputa premiul Competiției What’s Up Doc?.

08
/05
/26

Luna mai aduce pentru unteatru premiere, un nou spațiu și, mai ales, întâlnirea cu publicul în propriul loc. După o perioadă îndelungată în care spectacolele au fost găzduite de Teatrul de Animație Țăndărică, unteatru marchează un moment esențial în parcursul său: revenirea „acasă”.

08
/05
/26

Sub motto-ul „Frica este o reacție. Curajul este o decizie”, cea de-a 9-a ediție a Hoinar Festival își deschide mâine porțile pentru 10 zile de maraton cultural. Între 9 și 19 mai, Bucureștiul devine scena unei explorări interdisciplinare fără precedent, unde muzica clasică, teatrul, dansul și literatura se întâlnesc pentru a celebra capacitatea spiritului uman de a rămâne neînfrânt în fața provocărilor timpului.

06
/05
/26

Joi, 7 mai, ora 19.00, Institutul Cervantes, împreună cu Casa de Editură Max Blecher, organizează un eveniment dedicat unuia dintre cei mai apreciați poeți spanioli contemporani, Fernando Valverde. În cadrul întâlnirii, se va prezenta o plachetă din versurile acestuia, în traducerea Monicăi Manolachi, reprezentând cel de-al treilea titlu al colecției de poezie contemporană de limbă spaniolă intitulată „Hoja de ruta / Foaie de drum”.

06
/05
/26

Prima ediție a festivalului Cucu Bau, va avea loc între 14 și 17 mai, fiind curatoriat de criticul de film Andrei Rus, programul reunind titluri din întreaga istorie de peste 130 de ani a cinematografiei, construind o experiență care traversează stiluri, epoci și sensibilități diferite.

05
/05
/26

Scriitoarea Ana Blandiana este laureata din acest an a Premiului Literar Internațional „Zbigniew Herbert”, acordat de Fundația Herbert unui autor în viață pentru întreaga sa operă. Ceremonia de decernare a premiului va avea loc la Biblioteca Națională din Varșovia în data de 27 mai 2026. Aceasta este a doua distincție cu care opera poetică a Anei Blandiana este recunoscută în Polonia, după Premiul „Poetul European al Libertății”, acordat de Orașul Gdańsk în 2016 pentru volumul Patria mea A4.

05
/05
/26

Sala Radio a găzduit, luni, 4 mai 2026, cea de-a XXV-a ediție a Galei Premiilor Radio România Cultural, un eveniment de referință dedicat excelenței în cultura română contemporană. Într-o atmosferă festivă, au fost acordate premii la opt categorii, precum și patru distincții speciale, în prezența unor importante personalități ale vieții culturale.