opere cumplite. maestrul apocalipselor minimaliste
https://www.ziarulmetropolis.ro/opere-cumplite-maestrul-apocalipselor-minimaliste/

La început, l-am văzut, cu adevărat, pe Florin Piersic Jr. pe scenă. Mi-a fost atunci greu să îl compar cu ceva cunoscut. Juca atât de firesc, felul în care dădea din mână, felul în care se mişca, într-o dezordine perfect controlată, totul îmi arăta că l-am întâlnit pe acela pe care îl căutam. Actorul.

Un articol de Andrei Crăciun|7 mai 2014

L-am văzut în „Tom şi Jerry”, la Teatrul Metropolis, dând foarte, foarte leneş ocol cadavrelor pe care le lăsa în urmă. Am gândit că acesta, teatrul, trebuie să fie cel mai important lucru din viaţa sa – în afara iubirii. Desigur, greşeam.

Am îndrăznit să îi cer o întâlnire. Voiam să facem un interviu, urma să vând acel interviu unei reviste sau poate către două reviste și astfel să mai trăiesc trei zile, dar și mai mult voiam să îl cunosc. Miracolul unui reportofon așezat între un ziarist oarecare, eu fiind de fiecare dată ziaristul oarecare, și un om important, înzestrat, s-a petrecut din nou.

Florin Piersic Jr. mi-a vorbit ca unui egal, calm, îndelungat, și-a întors frazele pe toate părțile, în căutarea unei frumuseți stilistice care să nu denatureze adevărul. Eram doi oameni undeva în Teatrul Mic și de departe cineva ar fi putut crede că asistă nu la un interviu, ci la o spovedanie.

De obicei, oamenii vor să arate că au înțeles îngrozitor de mult din viață, se împăunează, aruncă peste realizările lor pulberea fină a orgoliului. Nu și Florin Piersic Jr.. Arareori am întâlnit oameni care să nu aibă pasiunea mândriei. Dar toți ceilalți pe care i-am întâlnit erau valoroși. Am învățat astfel că există ceva care unește, fără ocolișuri, ca o linie dreaptă, modestia și valoarea.

opere cumplite

Am plecat de acolo fără să îmi dau seama că există ceva la care Florin Piersic Jr. se pricepe mai bine decât la teatru. Persistam, deci, în eroare. Apoi, s-a întâmplat să-l citesc spunând că ar vrea să rămână pe mai departe, pentru mai târziu, drept acela care a scris “operele cumplite” (Editura Humanitas). Așadar, nu piesele, nu filmele, nu. Cartea aceasta.

Am citit atunci, în regim de urgență, fără să-mi doresc pauze, “opere cumplite volumul unu”. Nu m-a deranjat, cum aud că li s-ar fi întâmplat altora, că la Piersic Jr. nu există cuvinte care se scriu cu litere mari, nu m-a oripilat punctuația relativă, nici libertatea unei sintaxe de uz personal. Nu.

Ca şi cum te-ar ucide

Florin Piersic Jr. scrie bine (iar acesta e singurul criteriu de care voi ține vreodată cont), scrie ca și cum ar te-ar ucide, după ce ți-a spus un secret, după ce ați trăit o intimitate, oricare. Florin Piersic Jr. mi-a amintit uneori de Irvine Welsh, alteori de un Dino Buzzati mai puțin alegoric, dar la fel de fermecător.

Proza sa scurtă e materia din care s-a născut “Freak Show”. Sunt în “opere cumplite volumul unu” (e poate momentul să aflați că pur și simplu așa se numește cartea și că nu urmează volumul doi) câteva bijuterii care rezistă și între coperți și pe scenă: “stewardesa” sau “mântuitorul” sau “marmură”.

Unele dintre aceste texte au fost risipite prin reviste strălucitoare. Doar cel care n-are limite în ignoranță își închipuie că în revistele strălucitoare nu te poți întâlni, chiar dacă rar, cu obsedanta frumusețe textuală.

Sunt, firește, în carte, și propoziții care suferă. Florin Piersic Jr. are și fragmente din care parcă a fost evacuat sufletul. Sunt texte care, neavând suflet, nu pot spera la o viață veșnică. Dar acestea sunt puține și tocmai aceste imperfecțiuni fac din el un scriitor care nu se ferește să-și arate căutările. Este și aici tot o formă de generozitate.

Cât l-am cunoscut, Florin Piersic Jr. mi s-a părut, și în viață, un om foarte generos, foarte îngăduitor cu ceilalți, un blând uriaș. Firește, ați putea crede că e ușor să fii generos când ai atâtea haruri. Eu cred că dimpotrivă. Florin Piersic Jr. e special pentru că nu e așa cum sunt, îndeobște, cei cu talanții săi.

Dragostea, la sfârșit

Cele mai bune texte din această carte sunt, din câte îmi pot da seama, primul și ultimul. Nu știu dacă e aici o coincidență sau dimpotrivă un calcul. Dacă în primul se moare, în ultimul se dă viață, chiar dacă – cum o admite nu fără regrete – și dragostea, sau mai ales ea, cunoaște un sfârșit.

Florin Piersic Jr. este un maestru al apocalipselor minimaliste. Nu de puține ori totul se duce dracului într-o suportabilă nebunie, ca în “alergătorul” sau “tu citești în continuare”. Florin Piersic Jr. este categoric influențat de o întreagă generație de dramaturgi nord-americani pe care eu nici măcar nu îi cunosc, dar îi simt.

Scrie cinematografic, în imagini. Îi vezi personajele, le vezi iubindu-se, urându-se, făcând lucruri oarecare, de pildă omlete, dimineața.

El este, în același timp, un hibrid greu de acceptat, pe jumătate proustian (din Proust a reușit să elimine tot timpul pierdut), pe jumătate dramaturg postmodern (de unde își ia temele, dar nu superficialitatea).

Și mai e un text care m-a tulburat în această carte, care m-a dus acolo unde de mult n-am mai ajuns. Nu îi voi spune numele. În definitiv, va trebui să o citiți. Când îl veți întâlni, veți ști.

Foto: Ancuţa Iordăchescu



27
/10
/16

La zece ani de la debutul editorial cu romanul Băiuțeii, scris împreună cu Filip Florian, și la șapte ani de la publicarea primului său roman, Şi Hams Şi Regretel, Matei Florian revine cu o nouă carte, îndelung așteptată de cititorii săi, Cexina Catapuxina, cea mai recentă apariție din colecția „Ego. Proză” a Editurii Polirom.

26
/10
/16

Cea de-a patra ediţie a Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, care a debutat astăzi, 26 octombrie, aduce în faţa publicului, până pe 30 octombrie, profesionişti din domeniul cărţii, atât din ţară cât şi din străinătate. În cele cinci zile de FILIT, la Iaşi vor fi prezenţi scriitori, traducători, editori, organizatori de festival, critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri şi jurnalişti culturali.

26
/10
/16

Premiul Femina a fost decernat marți scriitorului francez Marcus Malte pentru romanul „Le garçon”, care face o incursiune la începutul secolului XX prin ochii unui băiat care nu are nume, a anunțat la Paris juriul acestui prestigios premiu literar alcătuit exclusiv din femei. Femina deschide sezonul anual al premiilor literare în Franța, dintre care cel mai prestigios, premiul Goncourt, va fi anunțat la 3 noiembrie.

26
/10
/16

Scriitorul american Paul Beatty a fost desemnat marți seară câștigătorul prestigiosului premiu literar Man Booker, pentru romanul său The Sellout, devenind astfel primul american care primește această înaltă distincție. Câștigătorul Man Booker este recompensat cu 50.000 de lire sterline (61.000 de dolari).

25
/10
/16

Joi, 27 octombrie 2016, de la ora 19.00, iubitorii de carte sunt invitați la Librăria Humanitas de la Cişmigiu la o întâlnire-eveniment cu Ludmila Ulitkaia, una din cele mai importante voci ale literaturii contemporane, prilejuită de lansarea romanului ”Imago”, recent apărut în colecţia „Raftul Denisei“ la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Gabrielei Russo.

25
/10
/16

Autorul „Cuvintelor potrivite” se naște sub semnul zodiacal al Gemenilor, în 21 mai 1880, la București, ca rod al conviețuirii nelegitime dintre tatăl român, Nicolae Theodorescu, funcționar de bancă și Rozalia Arghesi, de origine germană, venită din Ardeal, menajeră, în casa Theodorescu.

24
/10
/16

Iubitorii de carte sunt așteptați începând de miercuri, între 26 și 30 octombrie (de la orele 10.00 la 22.00), la ediția de toamnă a Kilipirim, cel mai important târg de carte cu discount din România. Evenimentul, la care intrarea va fi liberă, va avea loc la etajul al doilea al Unirea Shopping Center, Aripa Călăraşi.

23
/10
/16

Joi, 27 octombrie, de la ora 16.00, la Cărturești Verona, va avea loc lansarea volumului „Commedia dell’ arte. O istorie a spectacolului în imagini”, coordonată de David Esrig, care apare în România în premieră absolută, după 30 de ani de când a fost publicată în Germania unde a avut un succes extraordinar și a intrat în toate bibliografiile de la facultățile de artă.

22
/10
/16

Ediția de toamnă a târgului Kilipirim se va desfășura în perioada 26-30 octombrie, zilnic, între orele 10.00 şi 22.00, la Unirea Shopping Center, etajul 2, Aripa Călăraşi, oferind reduceri substanțiale la standul fiecărei edituri. Intrarea este liberă.

20
/10
/16

Potrivit oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Yale, persoanele care citesc mai mult de 3 ore şi jumătate pe săptămână au un risc mult mai redus de a muri prematur. În plus, există numeroase beneficii ale cititului, printre care stoparea declinului cognitiv și creșterea gradului de inteligenţă.

14
/10
/16

Premiul Nobel pentru Literatură ar trebui să deschidă o discuție îndelung ocolită: are literatura granițe - de ce ar avea? Judecând după furia cu care românii au și de această dată păreri, ai spune că trăim în mijlocul celui mai citit popor european. Să ne relaxăm: nu e chiar așa, ba chiar dimpotrivă.

14
/10
/16

De 43 de ani, Petru Popescu trăieşte şi scrie în Los Angeles. Este romancier, scenarist şi realizator de filme americane. A ales să emigreze în Statele Unite ale Americii în 1974 şi asta după o carieră de success în Romania, multe dintre romanele sale făcând vâlvă la acea vreme. „Prins”, „Dulce ca mierea e glonţul patriei”, „Să creşti într-un an cât alţii într-o zi”, „Sfârşitul bahic”, romane apărute în Anglia şi Suedia, apoi „Copiii Domnului”, toate fiind publicate pâna la plecarea sa din România.

13
/10
/16

Editura Nemira publică în colecția Yorick volumul Commedia dell’ arte. O istorie a spectacolului în imagini, concepută și coordonată de David Esrig. Cartea apare în România în premieră absolută, după 30 de ani de când a fost publicată în Germania unde a avut un succes extraordinar și a intrat în toate bibliografiile de la facultățile de artă.

13
/10
/16

Scriitorul Mircea Cărtărescu scrie pe pagina sa de Facebook că Bob Dylan nu ar fi avut nevoie de acest Nobel pentru Literatură, pentru că, deşi el însuşi l-a tradus în limba româna şi nu contestă faptul că este un poet şi un geniu muzical, crede că acest premiu major pentru literatură ar fi trebuit să fie acordat unui “scriitor adevărat”