„Pescărușul”, la Teatrul Naţional din Craiova. Un spectacol proaspăt și viu
https://www.ziarulmetropolis.ro/pescarusul-la-teatrul-national-din-craiova-un-spectacol-proaspat-si-viu/

Finalul acestui an a adus la Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, la sala „Amza Pellea”, „Pescăruşul”, de A. P. Cehov, în regia lui Yiannis Paraskevopoulos. Un spectacol proaspăt şi viu, ce merită văzut şi promovat în toate festivalurile.

Un articol de Monica Andrei|16 decembrie 2015

Până când paharul de şampanie l-a expediat eternităţii, la doar 44 de ani, Anton Pavlovici Cehov a creat personaje care par nişte umbre, fără detalii ce atrag atenţia. A absolvit cursurile Facultății de Medicină, s-a specializat în chirurgie, obținând și un “brevet de invenție pentru combaterea maladiilor covârșitoare”. N-a profesat. S-a apucat de scris cam pe la finalul liceului – schițe, nuvele și teatru. Devine cunoscut, are succes, şi face atât de mulți bani din ceea ce publică încât își permite să cumpere o moșie lângă Moscova și chiar să-şi întreţină familia din banii câştigaţi.

Citisem undeva, cum, la finalul “Banchetului”, Socrate vrea să-şi convingă auditoriul să admită că geniul tragediei este acelaşi cu cel al comediei. Adevărat! Poţi fi banal în mii şi mii de feluri, genial mai rar sau deloc. Astăzi nu mai scrie nimeni tragedie, ca gen dramatic, iar pentru a scrie comedie, puţini ştiu ce înseamnă să creezi un contrast în replică, să scrii pentru actor şi să-l faci pe spectator să râdă. Beţi şi incapabili să-l urmărească pe filosof, adorm unul câte unul. Demonstraţia se pierde, dar esenţa a ceea ce a vrut să spună atunci filosoful grec se găseşte în piesele de teatru scrise de Anton Pavlovici Cehov.

Cehov scrie “Pescăruşul” cu ocazia sărbătoririi unei actriţe celebre; este o piesă despre criza vieţii interioare a artistului şi condiţia lui în artă, care rupe tradiţia şi desfiinţează genurile dramatice, o piesă cu multe paradoxuri, cu “discuţii despre literatură, puţină acţiune şi cinci laturi despre iubire”, pe care chirurgul stărilor sufleteşti o numeşte “comedie”. Un personaj se împuşcă şi moare, la final.

Când regizorul Nemirovici Dancenko îi cere o prezentare despre piesa amintită, dramaturgul îi răspunde: „Sunt gata să răspund cu capul, de toate dramele lăuntrice ale fiecărui personaj, iar o montare iscusită şi lipsită de banal, va cuceri sala”. La premieră spectacolul a fost un eşec, autorul piesei devine depresiv şi îşi promite că se lasă de scris teatru. N-a făcut-o.

Un spectacol cu un text scris de A.P. Cehov este greu de montat şi de jucat, pentru că e greu de adus pe scenă o criză interioară marcată de banalitatea vieţii de zi cu zi, iar – pentru actor – orice situaţie din text este o adevărată capcană. Marea surpriză este că regizorul Yiannis Paraskevopoulos înţelege toate paradoxurile dramaturgului rus şi face la teatrul craiovean un spectacol proaspăt şi viu, în care ideea scenică are rigoare şi coerenţă.

Invitat pentru a patra oară să monteze pe scena Naționalului craiovean, după ce a regizat spectacolele „Romeo și Julieta” (2005), „Medeea” (2006) și „Lysistrata” (2013), actor și regizor de teatru din 1995, Yiannis Paraskevopoulos s-a născut în Germania în 1971 şi în prezent locuieşte în Salonic, Grecia. A absolvit Studiile Superioare de Artă Dramatică de la Teatrul Naţional al Greciei de Nord, în 1993, iar în 1996 a fondat Organizaţa Teatrală „Nees Morphes”, la Salonic.

Regizorul alege ca centru de greutate al spectacolului cele două cupluri de artişti, cei doi scriitori (Treplev şi Trigorin) şi cele două actriţe (Nina şi Arkadina). Nina Zarecinaia (Iulia Colan) apare la moşia Arkadinei (Cerasela Iosifescu) „atrasă de lacul ăsta [al moşiei] ca un pescăruş”, unde îl întâlneşte pe Trigorin (Sorin Leoveanu) şi se îndrăgosteşte de scriitorul sătul de celebritate, despre care se spunea că “după Tolstoi şi Zola nu-ţi mai vine să-l citeşti pe Trigorin”.

wBtDyrl2N6j8vFhXiZ17M2Ya5JvemhlaN5s5OtpC2x0,HVpwOdFUIBW1Y0yCTLFhoHmCxJlOSHEfXjaqoY0NrlY

 

Kostea Treplev (Vlad Udrescu), fiul Arkadinei, scriitor în devenire (care o iubea pe Nina Zarecinaia), pentru că nu are nicio bucurie de a trăi şi se simte neiubit, în final se împuşcă.

Personajele cehoviene vorbesc mult, mănâncă, joacă cărţi, trăiesc între două lumi, văd un spectacol de teatru, care este de fapt e o improvizaţie marcată de “rutină şi prejudecăţi”. Doi actori rostesc textul cu tot cu didascalii, pauze și numele personajelor, în timp ce alţii joacă. Scenele cu Trigorin (Sorin Leoveanu) şi Arkadina (Cerasela Iosifescu), sunt exemplar interpretate, cu atenţie mare la nuanțe. Pe Cerasela Iosifescu o ştim de la Teatrul “Nottara” din Bucureşti, unde a fost prea puţin distribuită. O actriţă de mare vitalitate scenică, iar în rolul Arkadina are o strălucire aparte pe scenă.

Montarea de o mare bogăţie a expresiei este completată de rafinamentul scenografiei Liei Dogaru care optează pentru puţin decor. Este folosită o turnantă ce se învârte în timp ce actorii joacă; în partea a doua a spectacolului, devine masa unui salon.

“Pescăruşul” este un spectacol despre un teatru nou, cu actori tineri, unde urmăreşti acţiunea cu bucuria descoperirii, aşteptând deznodământul fără să te plictiseşti. Efortul creator al realizatorilor este demn de stimă.

FOTO: Bogdan Dănescu

19
/03
/16

„O istorie a Tibetului” de Sam van Schaik, cel mai nou titlul al colecției Historia a Editurii Polirom, propune o incursiune în poveștile unui tărâm misterios al lumii, care continuă să fascineze.

19
/03
/16

De Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret, Teatrul „Gong” din Sibiu a programat un concert cu Ada Milea, intitulat „Cel mai mare Gulliver”. Evenimentul va avea loc duminică, 20 martie, de la ora 18.00.

18
/03
/16

Începând cu 3 aprilie 2016, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” București, își redeschide porțile nu doar pentru studenți. Pentru al șaselea an consecutiv, Școala de Duminică demarează cu o nouă sesiune de cursuri într-un nou format intensiv numit UNATC Alternativ.

18
/03
/16

Ansamblul IMAGO MUNDI, unul dintre cele mai creative și admirate grupuri din România, prezintă pe 22 martie, de la ora 19.00, la Sala Radio, un concert-eveniment: „ISVOR. George Enescu: Rapsodiile Române vs. muzică tradițională și folclor urban”. Proiectul – primit cu entuziasm la New York, Salzburg, Tunis sau Granada – sondează sursele de inspirație folosite de Enescu și face o paralelă între acestea și contextul mai larg al creaţiilor populare / urbane muntenești ale secolului al XIX-lea.

18
/03
/16

Născut într-o zi de 18 martie (1899), Ion Fintesteanua fost tenor până să ajungă actor. De mic copil viitorul artist s-a jucat de-a teatrul, în mahalaua bucureşteană Lăzureanu. Avea 17 ani când România a intrat în Primul Război Mondial. S-a refugiat la Iaşi cu un prieten, unde a intrat ca tenor în corul Societăţii Române de Operă. Tot în refugiu, Maria Ventura, Tony Bulandra şi Ion Manolescu jucau la Teatrul Naţional ieşean “Marşul nupţial”. Pentru că actorul care interpreta rolul “şefului de orchestră” se îmbolnăveşte, cineva îşi aminteşte de tânărul tenor – “e unul de la operă pe aici, care face pe artistul şi recită versuri prin spitale, cu răniţii”. Finteşteanu este luat pe sus, pudrat pe păr să pară mai bătrân şi…

18
/03
/16

Ultimul lup (3D), în regia lui Jean-Jacques Annaud (Numele trandafirului - 1986, Ursul - 1988, Amantul - 1992, Șapte ani în Tibet - 1997) va putea fi văzut în cinematografe din 25 martie. Adaptare după best- sellerul Totemul Lupului/Wolf Totem, scris de Jiang Rong, filmul a fost filmat în întregime în China.

18
/03
/16

La aproape patru ani de la moartea maestrului Ion Lucian, soția acestuia, actrița Paula Sorescu Lucian s-a stins din viață. În perioada 2004-2015, Paula Sorescu Lucian a jucat în aproape toate spectacolele Teatrului Excelsior.

17
/03
/16

Relansat în prezent pe platforma gratuită Cinepub, „Déjà vu” (2013) era al patrulea film al lui Dan Chişu. Rolul principal, extrem de solicitant, aparţinea Ioanei Flora, una din cele mai bune actriţe ale noii generaţii. Prilej de rememorare a celor mai semnificative interpretări ale sale. 

17
/03
/16

"Proprietarii 'Cumințeniei Pământului', lucrarea lui Constantin Brâncuși, au acceptat oferta de achiziție propusă de comisia de negociere mandatată de Guvernul României pe care am condus-o, în valoare de 11 milioane de euro. Din această sumă, Guvernul României va plăti 5 milioane de euro, iar pentru restul ei Ministerul Culturii va lansa o subscripție publică națională", a scris, miercuri seară, ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, pe pagina sa de Facebook.

17
/03
/16

Miercuri, 23 martie, de la ora 19.00, editura Nemira lansează în cadrul Întâlnirilor Yorick cartea De ce râdem la teatru. O explorare practică a comediei fizice, scrisă de multi-premiatul regizor John Wright. Evenimentul are loc la ceainăria Serendipity, de pe strada Dumbrava Roșie, nr. 12 (la câteva minute de mers pe jos de la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu).

17
/03
/16

Joi, 31 martie, de la ora 19.00, Fundaţia Calea Victoriei îi invită pe melomani la un eveniment dedicat muzicii de operă, având-o ca gazdă pe doamna Luminița Arvunescu, apreciat realizator Radio România Muzical, în decorul elegant al Muzeului Național Cotroceni. Invitata specială este doamna Nelly Miricioiu, celebra soprană britanică de origine română, capabilă să cânte aproape orice, de la belcanto, la operă veristă.

17
/03
/16

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu este unul dintre cei mai activi miniştri din Cabinetul Dacian Cioloş. Fost ambasador în Luxemburg, nepot al marelui om de litere Tudor Vianu, profesor universitar consacrat, doctor la Paris  cu o lucrare asupra căreia nu planează suspiciuni de plagiat. Ce caută acest om în Guvernul României?

17
/03
/16

Academicianul şi matematicianul Solomon Marcus a încetat din viață, în această dimineaţă, la Institutul "C. C. Iliescu" din Capitală. Academicianul avea 91 de ani.

17
/03
/16

Într-o zi de 17 martie (1883) se năştea Urmuz (Demetru Demetrescu-Buzău), „cel mai paradoxal scriitor român“ cum l-a numit George Pruteanu. Urmuz  va fi  judecător în Dobrogea, iar după război se va apuca să scrie, numai pentru a-și distra frații și surorile, parodiind cu false automatisme academismul prozei curente.

16
/03
/16

„În anii '80, în plină dictatură ceaușistă, Umberto Eco a venit la București la lansarea traducerii românești a „Numelui trandafirului”. Întâlnirea a fost secretă, doar cu scriitori selectați atent. Câțiva optzeciști au aflat însă și au încercat, zgomotos, să intre în sală. De teama scandalului (Eco trebuia să apară din clipă-n clipă), la intervenția unui critic important, au fost lăsați și ei la întâlnire. Așa am apucat să-l vedem și să-l auzim pe scriitorul care era pe buzele tuturor în lume”, scrie Mircea Cărtărescu, într-un editorial publicat în numărul din martie al revistei Q Magazine şi intitulat „Un ecou la moartea lui Eco”