Când crezi că ştii foarte multe, dacă ai un grăunte de curiozitate, deschidere la nou şi bun simţ, constaţi că nu ştii aproape nimic. Cu un deceniu în urmă, un film, Capote, cu Philip Seymour Hoffman în rolul principal, mi-a dat o palmă straşnică şi o temă pentru acasă. Cu maximă ruşine constatam că nu citisem nimic din ceea ce a scris Truman Capote.
Un articol de Nicolaie Dan (Dedes)|26 august 2015
M-am pus pe căutat, pe cumpărat, pe împrumutat, și în doi ani am rezolvat cazul, am citit tot ce a fost tipărit în limba română din ceea ce a scris Capote.
Special în absolut toate, de la fizic și voce până la felul cum a decis să își închieie socotelile cu școlarizarea oficială, Capote a fost un mare personaj. A pus cap la cap, într-un mod fabulos, litere și cuvinte, reușind să-i uimească și pe aceia care pun ștampile după o primă întâlnire.
În august 2007 când deșurubam secretele blogăritului mi-am permis să scriu câteva cuvinte despre primul roman al lui Truman Capote, ultimul pe care l-am citit din opera sa mai mult intensă decât vastă. Consecvent, nu-mi iau cuvintele înapoi:
”Alte glasuri, alte încăperi – Truman Capote este un roman care merită să fie citit de toţi cei care sunt siguri că în viaţa lor au fost şi copii, pentru că lumea este populată, din pacate, de destui oameni care nu mai păstrează nici cele mai vagi urme ale inocenţei din anii fragezi ai vieţii. Cei singuri la părinţi, orfani, abandonaţi sau care au avut nenorocul să facă parte dintr-o famile destrămată au câteva motive în plus să încerce să se redescopere.
Toate gândurile unui copil singur, toate visele, toate angoasele, toate bucuriile mărunte pe care nu are cui să le împărtăşească se găsesc în cartea lui Truman Capote. Joel Knox, un copil aflat în antecamera adolescenţei, pleacă într-o călătorie iniţiatică, împins de la spate de moartea mamei sale. Cu o scrisoare şi câţiva dolari în buzunar, pornește în cutarea căminului pierdut. Este nevoit să meargă să locuiască alături de tatăl său, un personaj mai rece decât mama moartă, într-un conac izolat din Alabama, un camin care exacerbează toate spaimele copilului.
Primul contact cu noua lume în care a intrat este brutal şi premonitoriu pentru ceea ce îl aşteaptă. O lume în care fantasticul îşi face apariţia nestingherit, ziua în amiaza mare, iar vrăjitorii, mai mult sau mai puţin profesionişti, au soluţii pentru aproape toate problemele. Pentru Joel, locatarii casei în care vegetează tatăl său reprezintă imaginea deformată a maturităţii neîmplinite.
Întreaga poveste este ţesută cu măiestrie de Capote, un virtuoz al scrisului (un Pagannini semantic, aşa cum îi plăcea să se autocaracterizeze ), care ştie să profite la maxim de aerul misterios al unei Americi proaspăt ieşite din criza economică, în care munca nu reprezintă o soluţie, rătăcitorii de meserie fiind la mare modă. „Alte glasuri, alte încăperi” este romanul de debut al celebrului prozator american, roman scris la 23 de ani, cu o maturitate pe care nu mulţi scriitori o pot atinge nici după numeroase încercări”.
Așa vedeam cu opt ani în urmă o carte care a reușit să-mi smulgă două lacrimi, cu una mai puțin decât făcuse ”Cântecul stepelor, cântecul munților” a lui Cinghiz Aitmatov. Lacrima lipsă nu poate să-i fie imputată autorului, ci direct mie; între cele două lecturi, adultul începuse să ocupe mai mult loc în inima mea decât copilul.
Foto: Truman Capote – ziarul metropolis, polirom, wikipedia
