Cinci scurtmetraje româneşti ale ultimilor ani. Cinci încercări de găsire a unui limbaj cinematografic. Cinci stiluri diferite. Cinci poveşti de viaţă cu personaje singure şi tuşante.
Un articol de Ionuţ Mareş|14 ianuarie 2016
„Beţişoare rock’n’roll” (2009) – Cristian Pascariu
Film de studenție realizat în cadrul Facultății de Teatru și Televiziune a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, „Beţişoare rock’n’roll” aduce în prim-plan o femeie surdo-mută de vârsta a doua care vinde bețișoare parfumate în trenuri (jucată de actrița Irina Wintze, al cărei chip expresiv este extrem de cinematografic).
Click pe imagine pentru a vedea filmul.
Scopul ei este să ajungă la un concert de muzică rock al unei mici trupe despre al cărei solist cei patru băieți necunoscuți care o ajută și care o iau cu mașina din gară află de la ea că este fiul ei, abandonat de mic într-un orfelinat.
În nici doar 15 minute, regizorul Cristian Pascariu reușește să ofere un story credibil despre regret și iubire maternă, bine susținut prin imagine și sunet. El aruncă în același timp o privire și asupra mediului tinerilor, contrabalansând prin umor și jovialitate încărcătura emoțională a centrului narativ de interes.
Iar dacă în prima parte protagonista este privită din exterior, în secvența finală – când asistă la concert și își urmărește fiul de la distanță în timp ce în jurul ei se dansează și se cântă – suntem invitați să pătrundem în lumea sa interioară, unde sunetele din afară devin niște zgomote înfundate. O opțiune stilistică de efect, care sugerează durerea sufletească înăbușită a mamei.
„Tuns, ras și frezat” (2012) – Bogdan Mureșanu
Doi frizeri stau de vorbă în frizeria lor pustie, în așteptarea eventualilor clienți. Anul este 1991, așa cum aflăm dintr-o emisiune de la radio despre rezistența prin cultură, una din obsesiile dezbaterilor intelectuale post-revoluționare.
Click pe imagine pentru a vedea filmul.
Cel mai tânăr (Michel Horațiu Bob) îl lasă singur pe colegul său mai în vârstă (jucat de Victor Rebengiuc), care răsfoiește o revistă literară.
Ceea ce urmează trimite la o scenă celebră din „Secvențe”, marele film din 1982 al lui Alexandru Tatos: cea a reîntâlnirii întâmplătoare, după mulți ani și de pe poziții de forță diferite, între o victimă și fostul său torționar.
De la accentele de comedie de la început, filmul scris și regizat de Bogdan Mureșanu trece în registrul farsei, fără a uita însă de solemnitatea discursului anticomunist subînțeles.
Nu îți este dat să îl vezi în fiecare zi pe Victor Rebengiuc în pielea unui personaj care plimbă amenințător un briceag de ras pe la gâtul cuiva, în acest caz un aparent fost anchetator al Securității (interpretat de Alexandru Georgescu), fără să știi dacă nu va urma cumva o baie de sânge, mai ales că trecutul de persecutat pare să fi lăsat ceva semne asupra sa.
Filmul este atent tăiat și montat, Bogdan Mureșanu știind cum să obțină în doar câteva minute o necesară acumulare a tensiunii.
„Ela, panda și madam” (2013) – Andrei Ştefan Răuţu
Prezența unui actor cu experiență într-un scurtmetraj al unui tânăr regizor poate face diferența. Este ceea ce se întâmplă în „Ela, panda și madam”, unde Tatiana Iekel face un rol emoționant și greu de uitat, jucând o bătrână singură („madam”) care este luată cu mașina din București de nepoata sa corporatistă, Ela (foarte bună și Elena Voineag), pentru a fi dusă la mare, unde se presupune că ar trebui să stea câteva zile cu o prietenă.
Click pe imagine pentru a vedea filmul.
Mare parte din acest film de aproape jumătate de oră regizat de Andrei Ştefan Răuţu (și scris împreună cu Ana Carola Buzatov) se desfășoară în mașină, camera surprinzând mai mult profilurile celor două protagoniste (însă cele câteva planuri frontale devin astfel cu atât mai eficiente și revelatoare). Suficient totuși pentru a le putea ghici emoțiile și gândurile ascunse, cele pe care cuvintele ezită sau nu pot să le exprime.
Madam nu vrea decât să mai petreacă ceva timp cu nepoata ei mereu ocupată și tocmai ieșită dintr-o relație eșuată. Presată de job (a doua zi dimineață trebuie să fie la birou pentru o sarcină importantă), Ela pare la început agasată de cicălelile și tabieturile bunicii, cu care este însă grijulie și la a cărei stare de sănătate este mereu atentă.
Numai că eșafodajul de tânără femeie de carieră, care se vrea puternică, rațională și sigură pe ea, începe să cedeze la învăluirile pline de căldură, de umanitate și de iubire ale bătrânei.
Beneficiind de imaginea îngrijită a operatorului Tudor Mircea (colaborator al lui Corneliu Porumboiu și Marian Crișan), „Ela, panda și madam” este condus cu o mână sigură de regizor de Andrei Ştefan Răuţu, un nume de urmărit.
„Dușmanul” (2015) – Vlad Ghinea
„Dușmanul” este un scurtmetraj din 2015 de nici 10 minute scris de Valentin Păduraru și regizat de Vlad Ghinea. Un film sprințar care are în centru un tânăr păpușar și pe dușmanul său imaginar, o voce interioară atribuită păpușii cu sfori pe care băiatul pare a o purta tot timpul cu el.
Click pe imagine pentru a vedea filmul.
Este clar din primele secunde că acest dialog închipuit reflectă o personalitate sensibilă, indecisă, diferită de a celor din jur. De aici și inadecvarea tânărului la petrecerea dintr-un club de pe plajă unde este dus de fratele său și unde o reîntâlnește pe fata de care este atras, și ea tot o mânuitoare de păpuși.
Comicul acestui scurtmetraj despre eliberare rezultă din inversarea rolurilor: păpușa este cea care pare a-și controla stăpânul, și nu invers. O bună premisă și de horror, de altfel.
„Sisyphus” – Bogdan Dobre, Ionuț Laurențiu Dușcă
„Sisyphus” este un exercițiu de câteva minute – filmat în alb-negru, epurat aproape complet de cuvinte și cu acorduri de chitară pe coloana sonoră – în care cei doi realizatori, Bogdan Dobre și Ionuț Laurențiu Dușcă, abordează, nu foarte imaginativ, mitul lui Sisif.
Click pe imagine pentru a vedea filmul.
În ceea ce pare a fi o cameră scufundată în întuneric, o fată despre care nu aflăm nimic se așază la o masă pe care se află o clepsidră, două grămăjoare de nisip și un pahar cu apă.
Filmată frontal, aproape numai din același cadru fix, fata mută cu o pensetă, grăunte cu grăunte, nisipul dintr-o grămăjoară în cealaltă. Ritmul acestei unice acțiuni este întrerupt din exterior într-un singur moment, când o voce de bărbat din afara cadrului o invită, fără succes, să mânânce sau să vizioneze împreună un film în ceea ce s-ar înțelege că ar fi parterul unei case.
Non-narativ, „Sisyphus” înclină spre un cinema experimental și abstract, în care acțiunea repetitivă, fără oprire și aparent absurdă a fetei funcționează ca o reprezentare a unui plictis, a unei depresii, a unei izolări.
Articol apărut și pe blogul lui Ionuț Mareș.
Cele cinci scurtmetraje sunt disponibile pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână.
