TURANDOT: Povestea extravagantei prințese, în imagini și emoții intense
https://www.ziarulmetropolis.ro/premiera-turandot-onb-povestea-extravagantei-printese-in-imagini-si-emotii-intense/

13 februarie a adus noroc la Operă: premiera celei mai exotice opere a lui Puccini. O poveste extravagantă, captivantă muzical, imagini şi contraste frumoase şi un deznodământ cathartic. E complicat, dar iubirea învinge.

Un articol de Cristina Enescu Aky|20 februarie 2020

Această ultimă creație pucciniană a fost încă de la premiera din 1926 un adevărat blockbuster al lumii operei. Rolul titular este unul pe care nu îl poate aborda orice soprană și la orice vârstă, iar cel al prințului Calaf aduce adesea glorie tenorilor. Regizorul Mario de Carlo a reușit aici un spectacol-forță, cu vizualuri frumoase, o dinamică antrenantă și o atmosferă foarte probabil fascinantă pentru mulți spectatori.

Turandot a fost montată în China pentru prima dată în 1996 în Orașul Interzis, autoritățile chineze considerând mult timp că opera prezenta o imagine unidimensională și nu prea flatantă a Chinei.

Puccini a murit fără să termine această compoziție, la care a lucrat patru ani. Finalul a fost adăugat de un colaborator al său, Franco Alfano. Compozitorul a murit în noiembrie 1924, iar opera a avut premiera în 1926 sub bagheta legendarului dirijor Arturo Toscanini (care se spune că, după scena morții sclavei Liu, s-a oprit și a spus publicului „Aici opera se termină, pentru că în acest punct maestrul a murit.”). Se pare că, deși povestea l-a încântat pe Puccini, rezolvarea intrigii au fost o piatră de poticnire pentru el. Turandot a rămas însă până astăzi una dintre puținele opere scrise în secolul XX care continuă să fie frecvent montate în toată lumea. Este singura operă fantastică a lui Puccini, neinspirată din viața reală precum anterioarele sale succese, cu o poveste pe cât de spectaculoasă pe atât de accesibilă și captivantă. Conține probabil cea mai cunoscută și iubită arie pentru tenor, superba „Nessun dorma”, a cărei interpretare de către Pavarotti și apoi de către cei trei tenori a marcat începutul fenomenului „popera”.

 

Turandot: o poveste extravagantă, răsturnări de situație uimitoare, emoții paroxistice. Și dragostea învinge.

Turandot e o poveste fascinantă prin intrigă dar și prin frumusețea muzicii încă din primele minute, având pasaje de cor impresionante dar și elemente inspirate din tradiția muzicală chineză. Personajul principal este (ca adesea la Puccini) un personaj feminin puternic, dragostea învinge în final, dar e… destul de complicat. Turandot e splendidă și cruntă, e chintesențial opusul tuturor celorlalte eroine create de Puccini (delicata Madama Butterfly, firava Mimi, pasionala Tosca..). Succesele anterioare ale compozitorului fuseseră cu povești de viață reală și de intimitate de cuplu, aici însă povestea are proporții aproape mitice: totul e la maxim, intriga se desfășoară în mare parte în mijlocul și cu participarea emoțională a tuturor, iubirile sunt fulgerătoare, în două situații la prima vedere iar în a treia îndrăgostire este complet surprinzătoare.

Povestea are loc în vechiul Peking: frumoasa și nemiloasa prințesă Turandot a jurat că se va căsători numai cu pețitorul ce va reuși să răspundă corect la trei ghicitori foarte grele, iar pe cei care eșuează îi va decapita. Mulți au încercat, fără succes. Cruzimea ei este o răzbunare (extremă, cum se întâmplă adesea în operă) pentru uciderea unei strămoașe a ei, a cărei suferință s-a transmis până la ea prin generații. În acest context apare Timur, detronatul rege al unui teritoriu cucerit de China, împreună cu credincioasa lui sclavă, Liu. Ei îl regăsesc aici pe Calaf, fiul lui Timur, care se prezintă celorlați drept un prinț necunoscut.

Calaf se îndrăgostește nebunește la prima vedere de Turandot, ignoră toate avertismentele tatălui, ale sclavei Liu și ale curtenilor prințesei, și vrea să o cucerească răspunzând ghicitorilor. Spre stupoarea tuturor, el reușește să dea răspunsurile corecte, însă Turandot, disperată, refuză să își țină jurământul. Atunci Calaf, dorind să câștige nu doar pariul ci și inima prințesei, îi adresează la rândul lui o provocare: dacă până în zori va reuși să îi afle numele (cunoscut doar de tatăl și de sclava lui), el se va lăsa decapitat de călău, dar în caz contrar, Turandot va deveni a lui. Sclava Liu, în taină îndrăgostită (și ea la prima vedere, cu ani în urmă) de Calaf, preferă tortura și moartea în locul trădării numelui celui iubit. Printr-o răsturnare de situație din cele posibile exclusiv în lumea operei și care fac parte din deliciul ei, zorii zilei vin cu o uriașă surpriză, căci Turandot își va descoperi iubirea pentru Calaf, și totul se termină cu triumful dragostei.

În deschiderea Cupei Mondiale de la Milano, din 1990, interpretarea „Nessun dorma” de către Luciano Pavarotti a transformat această arie în cea mai cunoscută din întregul repertoriu de operă. Dar ea cunoscuse celebritatea și înainte de era „popera”: celebrul tenor suedez Jussi Björling o interpreta frecvent la bis-uri, iar marele Mario Lanza a făcut-o celebră la Hollywood în filmul „Serenada”(1955).

 

Noua montare de la Opera din București: luminile și umbrele prințesei Turandot strălucesc în centrul unei istorii povestite somptuos

Premiera de la Opera din București este semnată de Mario de Carlo, regizor și scenograf cu o bogată activitate la numeroase teatre de operă în special din Italia. A colaborat pentru mai multe montări cu Opera Națională din Timișoara, iar la Opera din București a lucrat la spectacole cu Tosca, Trubadurul și Don Carlo.

Încă de la primele imagini, spectacolul impresionează. Scenografia și costumele, semnate tot de regizorul italian, pun în relief figura puternică, uneori umbroasă, alteori strălucitoare a prințesei Turandot. Sclava Liu – un rol dintotdeauna iubit de public, de fapt inventat de Puccini în povestea lui Turandot ca o contrapondere caldă la figura prințesei de gheață- este luminoasă la propriu și la figurat. Calaf e exact cum ne-am aștepta să fie un prinț de poveste, însă cu un exces de impetuozitate, de pasiune și de curaj remarcabile chiar și pentru „logica” operei. Turandot însăși e splendidă, cruntă, copleșitoare, e o figură enigmatică, închisă adesea în sine sau chiar ascunsă privirilor, și totodată e o maree de emoții intense. Pe de altă parte, scenele în care apar cele trei personaje inspirate din Commedia dell’arte (Ping, Pang și Pong, cei trei miniștri ai curții imperiale) punctează comic și relaxant atmosfera tensionată a poveștii.

Desfășurarea poveștii nuanțează prin gesturi, mișcări și lumini, un parcurs treptat de la un suflet de gheață la unul umanizat de căldura iubirii, astfel că finalul surprinzător nu mai pare o atât de mare lovitură de teatru (cum și este, de fapt, fiind finalul adăugat după moartea lui Puccini). Asta a și urmărit regizorul de Carlo cu această montare: să concentreze atenția asupra personalității și parcursului lui Turandot, conturându-i transformarea de-a lungul poveștii, pentru ca convertirea ei finală la iubire și compasiune să nu pară doar un moment fulgerător de nebunie. Și este o interpretare perfect legitimă, chiar reconfortantă, de vreme ce Puccini însuși ne-a lăsat fără o rezolvare limpede a acestui personaj.

Decorul este simplu, impunător, inundat de un roșu lucios, cu o liniaritate adesea întreruptă de unghiuri și texturi sugerând deopotrivă duritatea și splendoarea lui Turandot. Contrastele cromatice sunt simple și percutante (roșu, negru, gri, alb, auriu), poziționarea personajelor și a corului pe scenă este (uneori puțin prea) liniară, geometrică dar contribuie totodată la impresia de linii de forță în acest spectacol. Iar costumele sunt, în marea lor majoritate, fiecare o poveste în sine (despre costumele dansatorilor reprezentându-i pe călăi și pe nefericitul pretendent la a cărui execuție asistă Calaf vă spunem doar că sunt deloc monotone, sugerează atmosfera de sălbatică cruzime ce domnește împrejurul lui Turandot, și subliniază interesant coregrafia semnată de Corina Dumitrescu).

Așadar, la noua montare a Turandot de la ONB pot veni liniștiți (și, în mod ideal, curioși) spectatori de toate felurile, de la cei care încă nu știu de unde să înceapă să guste lumea operei până la cei care poate așteptau de mult o montare proaspătă a acestei cu adevărat cuceritoare opere a lui Puccini. Turandot are emoții la cote vibrante, are încă de la ridicarea cortinei, o muzică dintre cele mai frumoase scrise de acest genial charmeur al istoriei operei, Puccini, are o intrigă mai ceva ca orice serial de suspense + de dragoste (2 în 1), și – în această montare- are costume, decoruri și o coregrafie frumoase. În plus, se și termină (în cea mai mare parte) cu bine, și dragostea învinge. Ce vă puteți dori mai mult?…

P.S. O promisiune: după vizionarea acestei opere veți înțelege și savura aria „Nessun dorma” cum nu ați făcut-o pe vremea când cunoșteați această superbă muzică doar din reclame sau de la recitalurile celebre ale lui Pavarotti.

*

„Turandot”, operă în trei acte de Giacomo Puccini și Franco Alfano

Libretul de Giuseppe Adami și Renato Simoni

Regie, decor, costume și lumini: Mario de Carlo

Maestru de cor: Daniel Jinga

Maestru cor de copii: Smaranda Morgovan

Asistent de regie: Alexandru Nagy

Mai multe informații despre Turandot, despre distribuția și dirijorul fiecărei reprezentații, dar și următoarele spectacole programate, puteți găsi aici.

 

 

 

 

 

 

11
/08
/20

Daniel Dorobanțu pregătește un concert cinematic ce prezintă în avanpremieră următorul album. Artistul va cânta în Munții Parâng, iar concertul va fi transmis LIVE, duminică, 16 august, de la ora 21:00.

11
/08
/20

Duminică, 16 august 2020, de la ora 21:00, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” invită publicul la al cincilea concert al Stagiunii Estivale, eveniment care îi are ca invitați pe actorul Marius Manole și ansamblul Young Beats, coordonat de Zoli Toth. Concertul este intitulat „Ave Maria” și va fi dirijat de Anna Ungureanu – dirijor principal al renumitului ansamblu coral.

06
/08
/20

Festivalul SoNoRo Musikland continua în Brașov până pe 9 august. Mari nume ale scenei internaționale concertează la Bastionul Țesătorilor și la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov, la Măgura și la Râșnov.

29
/07
/20

Filarmonica „George Enescu“ îi dedică memoriei lui Camil Marinescu (1964-2020) înregistrarea concertului de joi, 30 iulie, de la ora 19.00, care va avea în program Simfonia nr. 7 în mi major de Anton Bruckner. Lucrarea este interpretată de Orchestra Filarmonicii „George Enescu“, condusă de Camil Marinescu, dirijor permanent al instituției în perioada 2012-2019.

21
/07
/20

Seara de deschidere cu Violoncellissimo a inaugurat cu succes pe 15 iulie Festivalul Internațional "Vara Magică", care a pus deja în vânzare biletele pentru toate concertele ce se vor desfăşura în fiecare miercuri şi joi, în Curtea Ateneului Român, până pe 27 august. În caz de condiţii meteo nefavorabile, concertele de miercuri şi joi vor fi reprogramate în cursul serii de vineri.

19
/07
/20

Pe 11 iulie 1937, la doar 38 de ani, murea la Hollywood cel care a marcat fundamental muzica clasică și cea de jazz din secolul XX, George Gershwin. Muzica lui este și astăzi la fel de proaspătă și incitantă ca acum un secol, iar opera „Porgy and Bess” dar și multe cântece ale sale sunt nelipsite din repertoriul actual.

Pagina 1 din 15012345...102030...Ultima »