Premiile Matei Brâncoveanu: 5 întrebări pentru 5 finaliști deja câștigători
https://www.ziarulmetropolis.ro/premiile-matei-brancoveanu-5-intrebari-pentru-5-finalisti-deja-castigatori/

Pe 27 mai, ora 19:00, pe pagina de FB a Fundaţiei Alexandrion se vor afla câştigătorii Premiilor Marei Brâncoveanu, care onorează tineri cu contribuţii remarcabile la dezvoltarea societăţii. Iată un interviu cu cei 5 oameni-inspiraţie, cu adevărat creatori de schimbare, ce au ajuns în finală.

Un articol de Cristina Enescu Aky|21 mai 2021

Evenimentul, aflat la a șasea ediție anul acesta, i-a avut ca selecționeri ai finaliștilor pe 5 profesioniști din domenii diferite, bine-cunoscuți publicului: Irina-Margareta Nistor, Alexandru Tomescu, Amalia Enache, Cristina Stănciulescu și Gelu Duminică. Procesul de votare a câștigătorului a început pe 28 aprilie pe platforma http://matei-brancoveanu.fundatia-alexandrion.ro/, și se va încheia pe 27 mai. Marele premiu în valoare de 12.000 euro va fi acordat  finalistului cu cel mai mare număr de voturi.

Cei 5 finaliști sunt oameni de-a dreptul extrem de interesanți, fiecare cu proiecte și idei care merită cunoscute și urmărite. Și chiar dacă nu știți încă nimic despre ei, în interviul de mai jos pe care l-am realizat cu finaliștii, adresând fiecăruia câte 5 întrebări, sper că vă va inspira și vă va însenina ziua și pandemia cu ideea că ați cunoscut 5 oameni care demonstrează că se pot muta mulți munți din loc.

Ovidiu Andriș (33 de ani) este absolvent al Facultății de Muzică din Hamburg, iar din 2017 este președintele și fondatorul Trib’Art- o asociație din Timișoara ce derulează proiecte culturale locale, naționale și internaționale, cunoscută drept Tribul Artistic. Din poziția de manager cultural, Ovidiu a inițiat și coordonat proiecte remarcabile în domeniul muzical-educațional, precum Romanian Chamber Orchestra, Eufonia, Scena din cartier sau Pavilion Muzical, simultan fiind implicat și în producția unora dintre cele mai importante evenimente ale Asociației TM2023 – Capitala Europeană a Culturii.

Andreea Borțun (30 de ani) este regizor de film și manager cultural. Prin film sau activism, Andreea caută să inițieze proiecte în comunități vulnerabile și să facă vizibile povești ale unor categorii subreprezentate din micul mediu urban și rural românesc. Lumile în care activează și care o inspiră sunt lumile originii ei, sudul său natal. La 15 ani a cofondat ȋn orașul său natal, Alexandria, Festivalul Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis. Pustnik, rezidența internațională de scenaristică pe care a inițiat-o, este găzduită în sudul rural al României și are atașat un program de educație cinematografică pentru tinerii din satele din jur.

Georgiana Ioniță (24 de ani) este o tânară de etnie romă care crede în puterea poveștilor. Face parte din echipa Fundației Agenția Împreună de mai bine de șase ani și lucrează cu peste 500 de tineri romi și neromi, având misiunea de a construi împreună un cadru incluziv pentru toți și pentru fiecare. Anul acesta își va finaliza studiile în cadrul programului de master Cercetarea Sociologică Avansată, Universitatea București. Georgiana ȋşi doreşte ca expertiza pe care o va dobândi să contribuie la îmbunătățirea societății.

 

 

Alexandra Tănăsescu (34 de ani) este un jurnalist cu experiență de 14 ani și a lucrat ca reporter la Știrile Pro TV timp de 12 ani. În octombrie 2019 a pus bazele site-ului www.culturaladuba.ro, o platformă de jurnalism independent care promovează cultura și educația prin știri de actualitate, interviuri, reportaje, anchete. Alexandra a demarat proiectul editorial pornind de la convingerea că doar prin cultură și educație societatea poate evolua. Cultura la dubă este acum o comunitate care adună aproximativ 120.000 de cititori/ lună.

 

 

Ovidiu Tuduruță (32 ani) are studii juridice și experiență profesională atât în drepturile omului din poziţia de coordonator timp de 5 ani al departamentului pentru tineret din Forumul European al Dizabilității, cât şi consultant în finanțări europene din poziția de fondator și manager al www.packedforfunding.ro . Este fondator și coordonator al proiectului Beesers, un produs tehnologic care asigură asistență medicală la domiciliu.

 

 

1)Cum contribuie proiectul/ activitatea pentru care ai fost nominalizat(ă) la crearea unei schimbări în bine?

Ovidiu Florian Andriș: Prin Scena din Cartier am oferit nu doar acel sprijin financiar firesc artiștilor invitați în proiect, cât și o formă de conectare și reconectare la comunitate și implicit a comunității la valorile artistice. Totodată, pentru că acest proiect e desfășurat în vremuri nu tocmai liniare și în circumstanțe atipice, cred cu atât mai mult că el poate fi considerat un exemplu de bune practici – măcar de luat aminte – din sfera culturală. Sunt numeroase lucrurile care își pierd treptat substanța, însă din cele care nu și-au pierdut-o… rămâne clasicul îndemn al schimbării care începe cu noi.

Andreea Cristina Borțun: Ambele proiecte, Festivalul Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis și lungmetrajul meu de debut, Malul Vânăt fie activează în comunități vulnerabile cultural, cum este cazul Alexandriei (Ideo Ideis), fie fac vizibile povești ale unor categorii subreprezentate din ruralul românesc (cum este cazul filmului). Ambele sunt lumile care m-au crescut. Așa că probabil această întoarcere înapoi către spațiile originilor este ceea ce mi se pare valoros. E un mod prin care putem deveni parte activă dintr-un proces de reconstrucție a unor spații de care am fugit la un moment dat. 

Georgiana Ioniță: Educația incluzivă de calitate pentru toți și pentru fiecare copil nu este departe de a fi realitate. Prin contribuția mea în acest domeniu ofer stimă de sine și încredere tinerilor care nu mai au speranță. Încurajez fiecare dintre cei 500 de tineri alături de care lucrez astfel încât să își cunoască și să își atingă maximul potențial, iar acest lucru este cel mai mare bine pe care fiecare îl poate oferi societății. Alături de acești tineri viitorul sună bine.

Alexandra Tănăsescu: Cultură la dubă este o platformă de jurnalism independent care reușește să aducă subiecte din cultură și educație mai aproape de publicul larg, oferind zilnic știri de actualitate, interviuri ample, reportaje sau anchete care arată o oglindă realistă a celui mai subfinanțat domeniu din România.

Mai mult, a devenit o voce pentru artiștii și lucrătorii culturali independenți într-un an în care aceștia au fost grav loviți de criza financiară provocată de pandemie. Tot ce publicăm pe www.culturaladuba.ro are scopul de a atrage atenția publicului larg și autorităților că avem nevoie de cultură și educație pentru a putea evolua ca societate.

Ovidiu Tuduruță: Beesers are un impact real atât pentru cadrele medicale cât și pentru pacienți. Aplicația creează ofertă acolo unde există cerere și vine în ajutorul celor care apelează la serviciile medicale din cauza lipsei de timp sau a mobilității reduse. Totodată, aplicația oferă sprijin persoanelor cu dizabilități care nu se pot deplasa, nu din cauza dizabilității în sine, neapărat, ci din cauza infrastructurii care nu permite accesul facil al acestor persoane într-o clinică. Totodată, aplicația aduce plus valoare reușind să degreveze camerele de gardă ale spitalelor sufocate în această perioadă de probleme grave ale pacienților.

2) Pentru tine, în domeniul tău, ce înseamnă a te îmbunătăți constant, și cum încerci să faci asta?

Ovidiu Florian Andriș: Încerc să îmi desfășor întreaga activitate în jurul devizei „perfecționare și autoevaluare”. În acest sens, încă de la începutul anului am participat la 3 cursuri internaționale în domeniul muzicii întrucât cred foarte mult în perioadele de învățare menite să-ți reîmprospăteze motivația și să îți readucă înainte acel „de ce”. De altfel, cred în evaluare și autoevaluare, așa că analizez constant deciziile luate și încerc să-mi setez noi obiective realizabile pentru a ajunge cu pași mici dar siguri acolo unde îmi propun.

Andreea Cristina Borțun: Probabil că luciditatea cu care îți faci propria evaluare face ca procesul artistic să fie mai asumat. Și asta presupune o înțelegere a limitelor, care nu ar trebui privită ca un soi de sub-poziționare, renunțare sau complacere în situație, ci mai degrabă ca ceva necesar pentru a putea să-ți dai seama care e felul tău specific de a opera, de a crea. Și de fapt așa îți poți da seama ce anume din tine are, mai mult decât altceva, potențial să crească. Plus că înveți inclusiv cum să te protejezi într-un mediu în care deseori trebuie să te lași vulnerabil pentru a putea să produci ceva cât de cât aproape de adevăr și care să provoace un dialog în care și spectatorul să fie activ.

Georgiana Ioniță: Pentru mine, fiecare vizită în comunitate înseamnă o motivație continuă să nu renunț niciodată la ceea ce fac. O nouă șansă să cunosc oameni, povești și noi mecanisme să îmi îmbunătățesc abilitățile în vederea unei intervenții complexe și benefice comunității. Văd, aud, simt și cunosc poveștile oamenilor și a celor din jurul lor. Încerc să îi fac să înțeleagă că educația este cea mai bună metodă de a ajunge departe, să cunoască lumea și să fie cunoaștere, la rândul lor.

Alexandra Tănăsescu: Pentru mine e esențial să fac totul posibilul în încercarea de a oferi publicului subiecte cât mai relevante, profunde, care au puterea să schimbe ceva în noi ca indivizi sau ca societate. Prin urmare, cea mai mare satisfacție pe care o pot avea ca jurnalist apare atunci când un material făcut de mine reușește să schimbe ceva. Poate că un corupt sau un impostor e înlăturat dintr-o funcție publică, poate un tânăr artist devine vizibil și primește niște șanse în carieră, poate ajutăm o cauză socială, poate schimbăm un ordin de ministru, o lege. Cum încerc să fac asta? Cu extraordinar de multă muncă, sacrificii personale și curaj.

Ovidiu Tuduruță: Pentru mine îmbunătățirea constantă înseamnă adaptabilitate, înseamnă părăsirea zonei de confort și învățare continuă. Încerc mereu să îmi depășesc limitele și să îmi urmez visul. De asemenea citesc foarte multe cărți. Cred că o carte este un cadou pe care îl poți deschide de nenumărate ori pentru că oferă aripi și zbor spre imaginație minții. Am învățat să ascult mereu oamenii din jurul meu, să le înțeleg nevoile, să primesc la fel de bine și criticile și să mă perfecționez în tot ceea ce fac.

3) Care sunt lucrurile de care avem cea mai mare nevoie ca societate în România de astăzi, și cum le putem realiza pentru a fi mai buni, în orice sens?

Ovidiu Florian Andriș: Probabil răspunsul meu este unul perfect viabil pentru toate domeniile din România, și anume: infrastructura, iar pe lângă ea, acea coeziune esențială între toți actorii culturali și ghidurile de bune practici pe care fiecare încearcă să le contureze de unul singur, deocamdată nu împreună. Cred că pentru a fi mai buni în domeniul cultural trebuie să ținem mereu cont că nu suntem insule izolate într-un ocean, ci mai degrabă un arhipelag și avem nevoie cu toții unii de ceilalți – de la idei și comunități până la bucuria de a fi acolo împreună.

Andreea Cristina Borțun: Aceeași justă evaluare a limitelor mi se pare valabilă atât în cazul indivizilor cât și al societăților. Asta poată să ducă la o cunoaștere mai realistă a capacităților, a locului pe care îl ocupăm între alte comunități, și chiar să ne scape de jocul ăsta inconstant dintre sub și supra-evaluare.

Georgiana Ioniță: Să fii bun e o provocare în societatea românească, dar pe de altă parte este și cea mai mare binecuvântare. În primul rând trebuie să o faci din suflet, fără să vrei un beneficiu material. Și trebuie să ai curaj să fii schimbarea, să îți dai voie să greșești și să nu încetezi până nu duci la îndeplinire ceea ce ți-ai propus. Nu oricine poate fi bun, dar avem ceva de învățat de la fiecare om. Așa ca fii deschis(ă) să îți împărtășești povestea cu cei lângă tine!

Alexandra Tănăsescu: Primul impuls a fost să spun „educație”, însă cred că avem nevoie de ceva mult mai primar. Avem nevoie de empatie. E ceva de care societatea românească a cam uitat și asta ne transformă în niște oameni agresivi, indolenți, nemulțumiți sau chiar nefericiți. Până la urmă societatea suntem noi, cei care o formăm. Și cred că societatea românească arată așa cum suntem noi ca oameni, înainte de a vorbi despre politicienii care ne conduc.

Calitatea umană e esențială și într-o relație de lucru. Oricând aș alege să lucrez cu un om bun dar mai puțin pregătit (fiindcă acela poate învăța) decât cu un om răutăcios, agresiv, fie el și cel mai pregătit pentru jobul respectiv.

Ovidiu Tuduruță: Educația stă la baza oricărei societăți sănătoase. Lipsa studiului duce nu numai la neștiință și decizii neinspirate, dar și la răutate și intoleranță. Privesc în jur și observ că oamenii sunt din ce în ce mai încrâncenați, mai grăbiți, mai agresivi. Răbdarea, grija față de cel de lângă noi și educația solidă sunt o parte din elementele care ne pot ajuta să creștem uman, ca societate, dar și economic să avem un nivel de trai mai aproape de cel la care visăm.

4) Ce calități sau atitudini te-au ajutat în primul rând pentru a ajunge unde ești astăzi din punct de vedere profesional și uman?

Ovidiu Florian Andriș: Mă bucur să fiu una dintre acele persoane ale căror calități se întrepătrund în ambele planuri – personal și profesional. Perseverența, răbdarea, empatia, hotărârea și ambiția sunt trăsăturile care m-au ajutat să vizualizez proiectele pe care le-am conturat alături de echipa mea, dar și cele care m-au ajutat să mă opresc atunci când a fost cazul. Și să mă bucur de ce am întreprins până în acel punct; pedalatul în gol nu e o activitate deloc plăcută.

Andreea Cristina Borțun: O chestionare constantă a lucrurilor care par mult prea împământenite și sigure, voința născută din multă lipsă de încredere, și actul deliberat de a provoca întâlniri cu oameni pe care mi s-a părut important să îi am cumva aproape în procesul de autoconstrucție.

Georgiana Ioniță: Întotdeauna am fost empatică la tot ce se întâmplă în jurul meu. Mi-am dorit să știu că sunt de ajutor oricum și în orice context. În același timp, m-a ajutat foarte mult sprijinul pe care ceilalți mi l-au oferit. Încrederea și stima de sine se datorează tuturor oamenilor care au crezut și cred în mine. Și nu în ultimul rând – răbdare. Pentru că schimbarea necesită timp, iar eu am învățat să aștept pentru a culege roadele muncii mele.

Alexandra Tănăsescu: Cred că m-a ajutat mult faptul că am crescut într-o familie simplă, care m-a învățat că doar prin muncă și școală o să pot să îmi depășesc condiția. Și chiar așa a fost. Faptul că am reușit strict prin propriile eforturi înseamnă foarte mult pentru mine, și m-a făcut să apreciez mai mult tot ce am câștigat.

Altfel, cred că m-a ajutat deschiderea pe care dintotdeauna am avut-o față de oameni, dar și față de orice a însemnat nou. Muncesc mult și vreau tot timpul să evoluez, să nu stagnez. Și mă dedic cu totul meseriei mele.

Ovidiu Tuduruță: Sunt un autodidact, îmi place să studiez, citesc enorm și pun pasiune în lucrurile pe care le fac. De aici probabil îmi vin ideile și răspunsurile mai clare. Am o minte complexă, dar care are forma ei de organizare. Perseverența, ambiția și atenția la detalii m-au ajutat să mă dezvolt și să evoluez atât din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere

5) Ce îți dorești să realizezi mai departe, și ce te motivează pentru asta?

Ovidiu Florian Andriș: Motivațiile mele nu s-au schimbat prea mult de la început, în ciuda faptului că le-am dat alte forme, prin diferite proiecte. Îmi doresc în continuare să strâng o comunitate cât mai mare de oameni în jurul muzicii, o comunitate constantă ale cărei motivații bazate pe înțelegerea și ascultarea muzicii să reprezinte scânteia unei schimbări mai profunde la nivel de societate.

Andreea Cristina Borțun: Cel mai aproape de mine acum este proiectul la care lucrez de aproape trei ani, debutul meu în lungmetraj, pentru care sper să obțin finanțare anul acesta pentru a intra în producție. Filmul spune povestea unei mame singure dintr-un sat din sud și este produsul unei cercetări în peste cincisprezece comunități rurale. Pentru a înțelege din poziția de adult lumea pe care am revizitat-o, am intervievat peste patruzeci de femei care mi-au povestit despre experiențele de migrație în străinătate  și despre felul în care acestea și-au trăit relația cu autonomia într-o lume încă patriarhală. Oamenii care populează universul acestui film nu aparțin nici lumii marginale, nici clasei de mijloc, ei fac parte dintr-o clasă subreprezentată. Sunt jumătatea rurală a României, pe care cealaltă jumătate, cea urbană, nu o cunoaște și nici nu o vede astăzi pe ecrane.

Georgiana Ioniță: Îmi doresc ca fiecare tânăr(ă) să aibă mediul de care are nevoie pentru a se dezvolta personal și profesional. Ce mă motivează cel mai mult este că vreau ca tinerii să nu mai treacă prin ce am trecut eu. Încerc să suplinesc acest lucru încurajând zi de zi crearea mediului de care fiecare are nevoie pentru a spune propria poveste.

Alexandra Tănăsescu: Visez ca materialele realizate de echipa Cultura la dubă să schimbe percepția autorităților asupra domeniului cultural, să genereze modificări profunde acolo unde sunt probleme, iar la un moment să avem mai multe subiecte pozitive despre care să scriem. Momentan, din păcate, cred că există un raport în care răul strivește binele din cultura noastră.

Mă motivează toate mesajele de încurajare și de felicitare pe care le primim de la cititori, colegi de presă sau artiști, mă motivează când tineri de liceu ne trimit textele lor pentru publicare, în cadrul campaniei #TextulCititorului, mă motivează să văd că deja unele materiale au produs schimbări și mă încarcă de energie entuziasmul tinerelor mele colege, aflate la început de drum. Aș vrea să dau mai departe tot ce am învățat și învăț eu și să ajut la creșterea unei noi generații de jurnaliști interesați de o abordare jurnalistică a culturii, nu una de PR. Și mi-aș dori ca la un moment dat să fac un film documentar despre un subiect care mă urmărește de foarte mulți ani, o poveste care a marcat România atunci când s-a întâmplat, dar care a fost complet dată uitării. Și avem mare nevoie să vorbim despre ea.

Ovidiu Tuduruță: Îmi doresc să îmbunătățesc accesul la servicii medicale. Este mai ieftin și mai facil să construiești tehnologie care să conecteze pacientul, nevoile sale medicale cu specialistul medical decât să construiești infrastructură spitalicească în formă fizică.

Dacă voi câștiga marele premiu oferit de Fundația Alexandrion îmi doresc să fac din această platformă una prietenoasă cu persoanele cu dizabilități, să derulez o campanie prin care să ofer acces unui număr mare de astfel de persoane și să validez tehnologic accesul la serviciile medicale pentru persoane greu deplasabile.

20
/05
/22

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) a anunțat care sunt cei șase artiști ale căror nume se alătură pe Aleea Celebrităților în acest an: Sasha Waltz, Krzysztof Warlikowski (foto), Götz Teutsch, Éric-Emmanuel Schmitt, Claus Peymann și Ion Caramitru.

19
/05
/22

Asociația Bloc Zero a lansat primul număr al revistei de bandă desenată documentară POC!