Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat anul acesta pentru salvarea unui proiect european aflat în criză
https://www.ziarulmetropolis.ro/premiul-nobel-pentru-pace-a-fost-acordat-anul-acesta-pentru-salvarea-unui-proiect-european-aflat-in-criza/

Premiul Nobel pentru Pace acordat Uniunii Europene (UE) recompensează un proiect de pace şi democraţie de peste o jumătate de secol, într-un moment deosebit de dificil în istoria sa, în care este fragilizat de către criza zonei euro. „Este o distincţie care ar fi trebuit să fie atribuită de mult timp”, apreciază Jean-Dominique Giuliani, preşedintele […]

Un articol de |12 octombrie 2012

Premiul Nobel pentru Pace acordat Uniunii Europene (UE) recompensează un proiect de pace şi democraţie de peste o jumătate de secol, într-un moment deosebit de dificil în istoria sa, în care este fragilizat de către criza zonei euro.

„Este o distincţie care ar fi trebuit să fie atribuită de mult timp”, apreciază Jean-Dominique Giuliani, preşedintele Fundaţiei Robert Schuman, numită după politicianul francez care a depus actul fondator al proiectului, prin declaraţia care îi poartă numele, în mai 1950.

 
Proiectul european „a pacificat un continent al războaielor, ale căror orori au culminat în secolul XX cu două dintre cele mai rele ideologii totalitariste şi două conflicte mondiale dintre cele mai teribile”, continuă Giuliani.

„Rupând cu această situaţie în mod durabil, UE a inventat un lucru care nu există în istoria umanităţii, (şi anume) unificarea paşnică a unui continent” pe baza reconcilierii franco-germane, menită să pună capăt o dată pentru totdeauna războaielor, adaugă el.

La peste 62 de ani de la Declaraţia Schuman şi la 55 de ani după Tratatul de la Roma din 1957, care i-a oferit baza juridică, Comunitatea Europeană a Celor Şase state europene iniţiale (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda), devenită în prezent o Uniune de 27 de ţări, se poate mândri că a prezidat cea mai lungă perioadă fără război din istoria ţărilor care o alcătuiesc.

Odată cu extinderile spre Est în 2004 şi 2007, ea şi-a reunit cele două jumătăţi despărţite timp de o jumătate de secol de către Cortina de Fier, în timp ce Spaţiul Schengen, de circulaţie fără paşaport, se ambiţionează să îşi aşeze posturile de vamă la fruntarii antice.

UE este în acelaşi unul dintre campionii acordării de ajutoare umanitare şi pentru dezvoltare, dar şi al luptei împotriva încălzirii climatice. Ea încearcă totodată să joace un rol de mediator în plan diplomatic, în special în cadrul negocierilor asupra dosarului nuclear iranian.

Însă aceste acquis-uri nu îi mai mobilizează pe cetăţeni. Pacea este considerată că vine de la sine. Euforiei regăsirii Estului cu Occidentul i-a urmat „oboseala” extinderii în Europa, spre nemulţumirea Turciei, candidat la aderare de 25 de ani, care a început de-acum să îşi îndrepte privirea în altă parte.

În plan economic, blocul nu mai înseamnă prosperitate. El este afectat de o creştere economică slabă în mod cronic, de un nivel ridicat al şomajului şi de un sentiment în creştere de declin în faţa emergenţei Chinei, Indiei sau Braziliei, în contextul în care Statele Unite par să fie dezinteresate de „bătrâna Europă”.

Respingerea Constituţiei europene în Franţa şi Olanda, în 2005, două ţări fondatoare, a marcat oprirea vechiului vis federalist. Euroscepticismul câştigă teren peste tot, iar de atunci şi până în prezent UE pare că se afundă în criză.

Noile instituţii create prin Tratatul de la Lisabona nu au ajutat cu nimic la relansarea proiectului. Politica Externă şi de Apărare Comună, în special, rămâne o himeră, deoarece statele membre consideră în continuare acest domeniu de competenţa lor.

În acest context, aparent interminabila criză a zonei euro, care a izbucnit la începutul lui 2010, s-a adăugat atmosferei apăsătoare. O prăbuşire a acestui proiect-far ar destabiliza întreaga Uniune.

În opinia unora, ca de exemplu liderul eurodeputaţilor liberali Guy Verhofstadt sau ecologistul Daniel Cohn-Bendit, salvarea poate să vină numai printr-un important salt federalist, menit să transforme actuala Uniune economică într-o Uniune politică, inclusiv cu riscul de a face acest lucru doar în jurul unui nucleu dur de ţări.

În opinia euroscepticilor, euro şi-a dovedit, din contră, eşecul. În cel mai bun caz, UE trebuie să se limiteze la o zonă de liber-schimb vastă. În Marea Britanie, se ridică voci care reclamă inclusiv un referendum privind ieşirea din UE.

 

Sursa: Mediafax

27
/03
/17

Într-o zi de 27 martie era înfiinţat, la Moscova, ’’Balşoi Teatr’’, Societatea Academică Română devenea, prin decret regal, "Academia Română", se năștea regizorul american Quentin Tarantino și se stingea din viață George Pruteanu, cunoscut pentru emisiunea TV “Doar o vorbă să-ţi mai spun” şi pentru ”Legea Pruteanu” (folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice).

26
/03
/17

„S-a furat mireasa!”, după textul și în regia lui Radu Popescu, e o comedie despre o tânără corporatistă ruptă între logodna călduță cu Mihai, șeful ei, și iubirea cu aer de libertate a lui Andrei, fost iubit și alpinist.

26
/03
/17

Muzeul Național de Artă al României, în parteneriat cu Institutul Francez, vă invită marți, 28 martie 2017, orele 18.30, la conferința „Victor Brauner, pictopoet și iluminator”, susținută de Mihaela Petrov, critic și istoric de artă. Conferința face parte din seria de evenimente ce marchează luna martie ca lună a Francofoniei.

25
/03
/17

CRONICĂ DE FILM Despre „Fata necunoscută”, noul film - o dramă socială și morală - al fraților belgieni Jean-Pierre și Luc Dardenne. Și despre „(M)ucenicul” (al rusului Kirill Serebrennikov), cu un tânăr care, cu Biblia în mână, se tranformă într-un fanatic religios. Două filme de Cannes, acum în cinematografe.

25
/03
/17

Realizat de Radu Mocanu și Mihai Dragolea și disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, „Roboțelul de aur” a fost unul dintre cele mai de succes documentare românești din 2015. Povestea emoționantă a boxeriței Steluța Duță, crescută la orfelinat.

24
/03
/17

“Nu sunt sigur dacă sunt un actor care participă la curse de maşini sau un şofer de curse care face actorie.” - Steve McQueen. Într-o zi de 24 martie (1930) se năștea unul dintre cei mai îndrăgiți actori americani. Numit „King of Cool” pentru modul nonşalant în care şi-a interpretat personajele, Steve McQueen a debutat în 1956 cu un rol în „Cineva acolo sus mă iubeşte”.