Q.E.D. Lecţia de istorie
https://www.ziarulmetropolis.ro/q-e-d-lectia-de-istorie/

CRONICĂ DE FILM „Q.E.D.”, al doilea film al lui Andrei Gruzsniczki, este o apariţie insolită în cinematografia română, datorită raportării atipice la trecutul comunist. Temperarea tentaţiei regizorului-scenarist de a spune totul despre perioada reconstituită l-ar fi transformat însă dintr-un film bun într-unul remarcabil.

Un articol de Ionuţ Mareş|8 octombrie 2014

Deşi are în centru un matematician cu ambiţie (Sorin Leoveanu), soţia (Ofelia Popii) unui fost coleg al acestuia fugit în Franţa şi un securist care îi supraveghează (Florin Piersic Jr.), „Q.E.D.” este în primul rând o lecţie de istorie.

Cel de-al doilea lungmetraj al regizorului Andrei Gruzsniczki, lansat la cinci ani după debutul cu „Cealaltă Irina”, pare croit pentru a livra cât mai multe informaţii despre România de la jumătatea anilor `80, pornind de la povestea unui matematician urmărit de Securitate pentru că vrea să trimită un articol de specialitate în străinătate.

Acest lucru funcţionează exemplar la nivelul costumelor, atent lucrate de Svetlana Mihăilescu, şi mai ales al scenografiei, semnată de Cristian Niculescu, ce reconstituie credibil un mediu – al profesorilor universitari, al centrelor de calcul, al birourilor Securităţii – insolit în cinematografia post-comunistă.

Atât de neuzitat, încât filmul reuşeşte performanţa de a putea fi extras uşor contextului românesc şi încadrat tabloului mai larg al fostelor state comuniste.

Un discurs raţional despre comunism

Inedite sunt de asemenea filmarea pe peliculă şi în alb-negru (imaginea, austeră şi evocatoare, îi aparţine lui Vivi Drăgan Vasile), dar mai ales îndepărtarea de mizeria şi naturalismul (la fel de valide artistic) cu care ne-au obişnuit multe din filmele Noului Cinema Românesc întoarse spre trecutul recent.

Şi cu atât mai frapantă este diferenţa dintre abordarea cumpătată a lui Gruzsniczki şi exploziile de vulgaritate şi resentiment din filmele anilor `90 (evoluţia raportării esteticii cinematografice la comunism ar merita analizată într-o carte).

Aşa cum notează criticul Andrei Gorzo în cronica sa din Dilema Veche, „Q.E.D. e un nesentimental şi „cartezian” film de spionaj”, asta pentru că Andrei Gruzsniczki, care a scris singur şi scenariul, se ţine la distanţă de orice efuziune emoţională. Replicile sunt rostite fără mari schimbări de ton, calm chiar şi în cazul unor situaţii tensionate, conferind dialogurilor o unitate lăudabilă, într-un firesc bine jucat.

Camera are mereu în centru personajele, aşezate la mese sau birouri şi aflate într-o interacţiune minimă cu mediul din jurul lor. Aproape toate scenele sunt de interior, probabil şi pentru că ar fi fost costisitoare reconstituirea unor exterioare care să amintească de epoca respectivă aşa cum au gândit-o realizatorii.

Există şi excepţii, printre care o secvenţă când celebrele Dacii, aşezate la coadă la peco, sunt împinse de şoferii lor pentru a fi alimentate şi o alta în care protagonistul, Sorin, duce sticle goale la un centru de colectare.

Aceste imagini sunt două din numeroasele semnale prin care Andrei Gruzsniczki atrage insistent atenţia asupra anilor `80. Regizorul-scenarist îşi încarcă abundent filmul cu astfel de informaţii şi pare că îşi doreşte să spună cât mai mult posibil despre perioada evocată.

Discursul funcţionează fără stridenţe la nivel vizual-scenografic (un tablou cu Ceauşescu ici, altul cu Ştefan cel Mare colo; un autobuz cu tuburi de gaz metan într-o secvenţă, prinderea borcanelor cu ciorapi de damă într-o alta), însă îşi pierde din subtilitate la câteva dialoguri şi la punerea în scenă a unor momente (aşa cum este şedinţa de excludere din Partid a personajului jucat de Ofelia Popii).

Dintr-un film de nici două ore, aflăm, lapidar, cum era „pe vremea aia”: securistul (care nu mai e doar personajul odios de altădată) în misiune, fuga din ţară, cozile, lipsa alimentelor, telefoane ascultate, turnători şi colaboratori ai Securităţii, delaţiuni, şedinţe de partid, discursuri ideologice găunoase, pachetul de cafea dat ca „atenţie”, întreruperea curentului, aşteptarea paşaportului, blocarea promovărilor celor indezirabili, problema spaţiului de locuit.

Deşi sunt atent distribuite şi livrate, toate detaliile construiesc mai mult un discurs intelectualist şi raţional despre comunism, decât o naraţiune cinematografică într-atât de puternică încât să lase urme de neşters în memoria cinefilă.

Chiar şi aşa, „Q.E.D.” concurează serios cu „Closer to the Moon”, al lui Nae Caranfil, pentru titlul de cel mai bun film românesc al anului, într-un 2014 dezastruos pentru cinematografia noastră, în ciuda celor aproape 20 de titluri ajunse pe marile ecrane.

Produs şi distribuit de ICON Production, „Q.E.D.” intră de vineri, 10 octombrie, în cinematografele din Bucureşti şi din alte 26 de oraşe

INFO

Q.E.D (România, 2013)

Regia: Andrei Gruzsniczki

Cu: Ofelia Popii, Sorin Leoveanu, Florin Piersic Jr., Virgil Ogăşanu

Rating: Rating: ●●●○○

Foto din Q.E.D.: Ancuţa Iordăchescu

14
/03
/16

Săptămâna aceasta începe a treia ediție HomeFest, festivalul care deschide ușile caselor cu teatru, film, performance, artă și concerte. Între 15 și 25 martie, HomeFest traversează spații locuite din toate cartierele bucureștene și găzduiește artiști, spectatori și vecini în sufragerii de apartamente.

11
/03
/16

„Mă uit cu admirație la Victor Rebengiuc, care are 83 de ani, cu doi mai puțin decât mine și, deși e greu și pentru el, totuși joacă așa, cu putere, cu forță. Eu nu mai am forța fizică. Sigur, și Albulescu a obosit. Nu mai spun de Beligan, care are peste 90 de ani. Dar mă duc cu mare plăcere să mă întâlnesc cu publicul.” - Ion Besoiu. În iunie 2015, alături de actrițele Valeria Seciu și Rodica Mandache, Ion Besoiu, care împlineşte, astăzi, 85 de ani, a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Capitală.

11
/03
/16

Relansat în prezent pe platforma Cinepub, "Din dragoste cu cele mai bune intenţii" (2011) era al doilea lungmetraj al lui Adrian Sitaru. Filmul consacra un cineast original, mereu în căutarea unor forme atipice şi îndrăzneţe de exprimare.

10
/03
/16

Devenită celebră după rolul din thrillerul Basic Instinct (1992), în care juca alături de Michael Douglas, Sharon Stone împlineşte, astăzi, 58 de ani, vârstă la care continuă să fie una dintre cele mai frumoase şi apreciate actriţe de la Hollywood.

10
/03
/16

“Atenţie părinţi! În curând, un nou film de actualitate: Tată de duminică. În dezbatere: răspunderea de a fi tată de fiecare zi (interpreţi: Gina Patrichi, Radu Beligan, Amza Pellea)” – titra pe copertă, în urmă cu mai bine de patru decenii, faimoasa revistă Cinema. Filmul poate fi (re)văzut duminică, 13 martie, de la ora 14.00, pe TVR 2.

09
/03
/16

Festivalul Internațional de Film București, cel mai longeviv festival competițional de lungmetraj din Capitală, se va desfășura anul acesta, între 18 și 24 aprilie. În cele șapte zile de festival, la Institutul Francez (Sala “Elvire Popesco”), Muzeul Tăranului Roman și Clubul Tăranului vor avea loc evenimente speciale dedicate copiilor și adulților: proiecții în premierã în România, gale, “workshop-uri”, “master-classes” etc.

08
/03
/16

LOVE 3D / DRAGOSTE 3D, cel mai recent film al regizorului Gaspar Noé (Irreversible, Enter the Void), va avea premiera în România pe 18 martie şi va rula în cinematografe în format 3D și 2D. Durata: 135 minute. Distribuit de Independenţa Film. Pelicula a primit săptămâna trecută din partea Comisiei de Rating a Centrului Naţional al Cinematografiei (C.N.C.) calificativul 18+ Interzis minorilor.

07
/03
/16

CRONICĂ DE FILM Ecranizare a romanului „The Price of Salt” (1952), publicat, din cauza tematicii, sub pseudonim de celebra scriitoare americană Patricia Highsmith, „Carol” (2015) este cronica asumat melodramatică, dar de o somptuozitate elegantă, a unei iubiri între două femei din medii diferite în New York-ul de la începutul anilor `50.

06
/03
/16

Două filme cult regizate de Stanley Kubrick și Sergei Paradjanov vor fi acompaniate de muzică originală în cine-concerte aduse pentru prima dată în România, iar un artist finlandez cu totul aparte, Kimmo Pohjonen, vine la Cluj cu un spectacol unic.

05
/03
/16

CRONICĂ DE FILM Regizat de italianul Francesco Clerici şi disponibil în cinematografe, documentarul „Il gesto delle mani” („Mâini. Gesturi. Artă”) este o pledoarie vizuală lipsită de afectare şi necontaminată de cuvinte pentru importanţa presupusei gratuităţi a actului artistic.

04
/03
/16

Tony Dyson, unul dintre părinții celebrului robot R2-D2 din seria "Star Wars", a fost găsit mort în Malta, conform unui anunț făcut vineri de poliția malteză. Robotul R2-D2 este unul dintre cele mai recognoscibile personaje din universul "Star Wars", fiind imediat îndrăgit de adulți și copii deopotrivă încă de la apariția primului film al seriei, "Star Wars: A New Hope" (1977).