Un fotograf român explorează pentru prima dată viaţa sălbatică prin prisma emoţiilor transmise de păsări şi animale. Este vorba despre Rareş Beşliu şi expoziţia „Emoţii”, un preview al albumului fotografic cu acelaşi nume, ce va fi lansat în primăvara anului viitor.
Un articol de Dan Boicea|2 octombrie 2022
Expoziția se desfășoară în perioada 1-9 octombrie, iar vernisajul va avea loc pe 6 octombrie, ora 18:00, la Muzeul Național al Țăranului Român. Mai multe detalii sunt aici.
Expoziția cuprinde 31 de fotografii ce ilustrează „wildlife-ul” din mai multe colțuri ale lumii – de la păsările din Delta Dunării și ursul din Carpați, până la pufinii din Feroe, chirele din Islanda, flamingii din Cuba și veverițele din Canada. Deși speciile fotografiate sunt atât de diverse, imaginile nu au rol documentar, ci au fost realizate într-un mod cât mai artistic și gândite astfel încât să exprime cât mai multe stări.
Vă invităm să îl cunoașteți pe Rareș Beșliu într-un interviu sub formă de alfabet.
Alexandra – fata mea. Sau, mai putem zice „a” de la adolescenta mea, pentru că e la vârsta când totul e posibil
Barcă – mijlocul de transport care mă conduce pe canalele Deltei și-mi scoate în față egrete și pescărași albaștri.
Credință – cea fără de care mă simt fără speranță și care mă însoțește pe oriunde merg.
Dor – de Viscri, primul meu album fotografic, despre viața satului transilvănean.
Emoții – al doilea album fotografic, despre emoțiile vieții sălbatice. E încă la dospit și se va coace în primăvara anului viitor.
Foame – starea pe care o am de cinșpe ori pe zi
Găini – alintul meu pentru înaripatele pe care le fotografiez.
Himantopus himantopus – sau, în română: piciorongul. Pasărea care mi-a deschis drumul în fotografia de wildlife și prima care mi-a transmis emoțiile.
Islanda – țara de gheață și foc unde îmi doresc să ajung în fiecare an.
Joacă – așa părea fotografia la început, o joacă. Mai târziu, lucrurile au devenit serioase și asumate.
Kilograme – cele care iau forma aparaturii foto și care îmi termină spatele. Li se mai zice și „hernie cervicală”
Liniște – starea pe care am căutat-o dintotdeauna și pe care simt că, în sfârșit, am găsit-o.
Mizil – acasă. Locul unde îmi amintesc când am făcut primii pași și unde încă simt mirosul de naftalină care-mi aduce aminte de copilărie și de pachetul de țigări din șifonier, cel cu gust intens (tot de naftalină)
Noroc – sunt recunoscător că am parte de el adesea.
Oameni – mă fascinează. Aș putea să stau o zi întreagă în centrul Brașovului, la terasă, și să privesc trecătorii. Sunt un ciudat?
Ploaie – atmosfera care-mi place cel mai mult în fotografie. Înainte de ploaie, în timp ce plouă, după ploaie.
Q8 – mașina care-mi place și mă duce cu gândul la Batmobile
Răbdare – aia pe care nu o am, dar trebuie să o am din plin când aștept ore sau zile după cadrul ideal.
Superstiție – fug de pisicile negre, mă închin când văd „13” și, când începe ziua prost, știu că așa se și termină.
Timp – uneori, chiar și când simt că-l pierd, realizez că am câștigat ceva.
Usturoi – cel pe care nu-l mănânc, că-mi simt animalele respirația.
Vulcan – atunci când am simțit puterea naturii și am trăit experiența vieții – la erupția vulcanului Meradalir, în august.
Watt – ăla care ne stinge becul.
X – xerox, lucrul pe care-l evit cel mai mult în fotografie: să copiez cadrele altora.
Young – cum aș vrea din nou să fiu
Zodie – berbec: cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai talentat…
