„Rebeli cu o cauză”. Privind înapoi cu emoţie
https://www.ziarulmetropolis.ro/rebeli-cu-o-cauza-privind-inapoi-cu-emotie/

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Rebeli cu o cauză” (2019), de Dobrivoie Kerpenisan, prezentat în premieră la Astra, români de diferite categorii sociale vorbesc despre singurul lucru ce îi mai uneşte: Revoluţia la care au participat în decembrie 1989 în comuna lor bănăţeană, Sânpetru Mare, când au fost fotografiaţi de viitorul cineast.

Un articol de Ionuţ Mareş|6 noiembrie 2019

Premisa documentarului „Rebeli cu o cauză” pare simplă, însă potenţialul ei este uriaş.

De etnie sârbă, Dobrivoie Kerpenisan era în decembrie 1989 student la Arte în Germania de Vest, unde plecase cu părinţii când era copil, fugind din Banatul românesc.

A ajuns în România încă socialistă pe 17 decembrie, cu puţin timp înainte de închiderea graniţelor. Venise în comuna unde se născuse, Sânpetru Mare, să-şi viziteze bunicii şi alte rude, aşa cum mai făcuse de câteva ori şi în timpul comunismului.

De data asta însă, în Timişoara tocmai începuse Revoluţia, iar evenimentele de acolo au avut primele efecte până în Sânpetru Mare, unde oamenii au început de asemenea să se revolte. Şi-au exprimat solidaritatea cu victimele Revoluţiei din marele oraş, dar şi propriile nemulţumiri. Au afişat bannere anticomuniste şi au strigat „Jos Ceauşescu!”. Au invadat clădirile oficiale şi au distrus tablourile cu dictatorul.

Chiar din prima zi, tânărul fotograf a urmărit mulţimea din sat cu aparatul său, mânat de instinct.  A fotografiat protestele şi pe cei mai vizibili participanţi, fără a fi neapărat conştient de importanţa evenimentelor.

„În acele zile fotografiam în special oameni obişnuiţi: tineri, vârstnici, copii, mame, muncitori şi alţii. La momentul respectiv nu eram conştient despre semnificaţia istorică a acţiunilor mele. Eram unul dintre ei, iar faptul că eram acolo a fost singurul lucru care a contat în acel moment. O experienţă existenţială care avea să-mi schimbe viaţa în final”, spune Dobrivoie Kerpenisan, care a scos recent din uitare fotografiile făcute în tinereţe (unele chiar la Timişoara).

La 30 de ani de atunci, Dobrivoie Kerpenisan, devenit între timp şi cineast, i-a căutat pe protagoniştii revoltei din Sânpetru Mare şi din instantaneele sale care surprind energia extraordinară a manifestaţiilor. Le-a arătat fotografiile din urmă cu trei decenii (incluse, între timp, într-un album), i-a îndemnat să rememoreze acele momente istorice şi să îşi spună gândurile în legătură cu traseul României.

Exact acest proces de confruntare cu trecutul a unor oameni simpli, foşti revoluţionari la ei în comună, este surprins în documentarul „Rebeli cu o cauză”, care nu are o structură foarte spectaculoasă – o înşiruire de secvenţe de câteva minute fiecare cu câte unul dintre personajele din fotografiile vechi, filmate în mediul lor de acum.

Foarte puternică este însă emoţia autentică pe care oamenii o trăiesc în faţa imaginilor cu ei tineri, în timpul protestelor de acum 30 de ani, şi pe care camera de filmat o înregistrează cu delicateţe, în planuri fixe, neintruzive.

Însă această mizanscenă şi această structură de montaj aparent nesofisticate au forţa lor. Şi asta pentru că filmul, de la scenă la scenă, funcţionează şi ca o reconstituire minuţioasă, din fotografiile de altădată şi din rememorările de acum, a cronologiei unei mini-revoluţii dintr-un sat bănăţean, desfăşurată la marginea istoriei, departe de ochii lumii largi.

Şi ar fi rămas probabil complet uitată dacă nu ar fi existat un tânăr venit din Germania şi aparatul său de fotografiat.

Apoi, planul secund în fiecare dintre secvenţele-interviu vorbeşte, subtil, despre situaţia prezentă a foştilor revoluţionari: de la cei mai săraci (unul dintre ei este lăsat, din milă, să locuiască în gara abandonată a comunei, iar altul trăieşte în mizerie) şi simplii pensionari sau agricultori şi până la un manager de firmă şi o femeie asistentă medicală stabilită de mai mulţi ani în Spania.

Diversitatea destinelor şi a opiniilor faţă de trecut, inspirat reflectată prin decupajul făcut de Dobrivoie Kerpenisan, arată în ce fel speranţele din timpul acelor zile, ameţitoare datorită presimţirii libertăţii, s-au împlinit. Dacă s-au împlinit.

Iar montajul construit din secvenţele-amintire succesive sugerează, în subtext, un individualism inerent al post-comunismului, cu victime şi învingători, pus în contrast cu solidaritatea şi euforia din timpul răbufnirii populare din acel decembrie tot mai îndepărtat, redate în fotografiile alb-negru, incluse, de altfel, în prologul filmului.

Vineri, 8 noiembrie, de la ora 19.00, La Goethe Institut din Bucureşti (Pavilion 32, Calea Dorobanţi 32), va avea loc, în prezenţa lui Dobrivoie Kerpenisan, vernisajul expoziţiei „Unfinished: Rebels With a Cause – Eroii neştiuţi ai Revoluţiei române, după 30 de ani”, cu fotografiile care au stat la baza filmului „Rebeli cu o cauză”. Expoziţie va putea fi văzută până pe 23 noiembrie.

29
/05
/20

Cu ocazia Centenarului Paul Celan, Primăria Muncipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Ministerul Federal al Afacerilor Europene şi Internaţionale al Republicii Austria prin Forumul Cultural Austriac București și Facultatea de Litere din București, Secția Germanistică, au realizat expoziția CELAN 100 – Printre cuvinte/ Unter den Wörtern.

21
/05
/20

Eros Di Prima, arhitect și fondatorul Asociației Culturale Creative Spaces din Italia, ne vorbește despre importanța adaptării artei la schimbările actuale.

20
/05
/20

Istoria capitalei Germaniei de astăzi se leagă direct de dezvoltarea rapidă a Prusiei în secolul al XVIII-lea. Orice Mare Putere europeană avea nevoie de a se afirma simbolic în raport cu celelalte monarhii de pe continent, fiecare investind în măreția orașului său capitală.

04
/05
/20

Un eveniment cultural online lansat de Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”, este postat în premieră pe 4 mai, la aceasta adresa https://www.youtube.com/watch?v=mdEgBgfVS1w&feature=youtu.be în ziua în care se împlinesc 65 de ani de la de la dispariţia simbolului culturii muzicale româneşti, George Enescu – compozitor, violonist, pianist, dirijor şi ilustru profesor.

27
/04
/20

Pictorii, sculptorii, criticii de artă sau scriitorii sunt cărți deschise ale creației lor, vizibile fiind operele și mai puțin bornele ce duc spre realizarea acestora. Uneori, o întâmplare sau destinul, alteori persoana ce a stat în dreptul lor, au fost sursele ce au dus la expresia formelor de valoare. Soția cunoscutului critic de artă Valentin Ciucă m-a introdus în povestea nescrisă a vieții sale.

08
/04
/20

Centrul Ceh este unul dintre cele mai populare institute culturale din România, cunoscut pentru proiecte ca Documentary Mondays, Future Museum sau Cinemascop. Ca toate instituțiile și organizațiile ce se ocupă cu organizarea de evenimente culturale, Centrul Ceh caută să se adapteze noii situații în care cultura se mută în mediul online. Astfel, seria de interviuri cu artiști români și cehi 5Întrebări va fi publicată în săptămânile următoare.

Page 1 of 5412345...102030...Last »