„Rebeli cu o cauză”. Privind înapoi cu emoţie
https://www.ziarulmetropolis.ro/rebeli-cu-o-cauza-privind-inapoi-cu-emotie/

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Rebeli cu o cauză” (2019), de Dobrivoie Kerpenisan, prezentat în premieră la Astra, români de diferite categorii sociale vorbesc despre singurul lucru ce îi mai uneşte: Revoluţia la care au participat în decembrie 1989 în comuna lor bănăţeană, Sânpetru Mare, când au fost fotografiaţi de viitorul cineast.

Un articol de Ionuţ Mareş|6 noiembrie 2019

Premisa documentarului „Rebeli cu o cauză” pare simplă, însă potenţialul ei este uriaş.

De etnie sârbă, Dobrivoie Kerpenisan era în decembrie 1989 student la Arte în Germania de Vest, unde plecase cu părinţii când era copil, fugind din Banatul românesc.

A ajuns în România încă socialistă pe 17 decembrie, cu puţin timp înainte de închiderea graniţelor. Venise în comuna unde se născuse, Sânpetru Mare, să-şi viziteze bunicii şi alte rude, aşa cum mai făcuse de câteva ori şi în timpul comunismului.

De data asta însă, în Timişoara tocmai începuse Revoluţia, iar evenimentele de acolo au avut primele efecte până în Sânpetru Mare, unde oamenii au început de asemenea să se revolte. Şi-au exprimat solidaritatea cu victimele Revoluţiei din marele oraş, dar şi propriile nemulţumiri. Au afişat bannere anticomuniste şi au strigat „Jos Ceauşescu!”. Au invadat clădirile oficiale şi au distrus tablourile cu dictatorul.

Chiar din prima zi, tânărul fotograf a urmărit mulţimea din sat cu aparatul său, mânat de instinct.  A fotografiat protestele şi pe cei mai vizibili participanţi, fără a fi neapărat conştient de importanţa evenimentelor.

„În acele zile fotografiam în special oameni obişnuiţi: tineri, vârstnici, copii, mame, muncitori şi alţii. La momentul respectiv nu eram conştient despre semnificaţia istorică a acţiunilor mele. Eram unul dintre ei, iar faptul că eram acolo a fost singurul lucru care a contat în acel moment. O experienţă existenţială care avea să-mi schimbe viaţa în final”, spune Dobrivoie Kerpenisan, care a scos recent din uitare fotografiile făcute în tinereţe (unele chiar la Timişoara).

La 30 de ani de atunci, Dobrivoie Kerpenisan, devenit între timp şi cineast, i-a căutat pe protagoniştii revoltei din Sânpetru Mare şi din instantaneele sale care surprind energia extraordinară a manifestaţiilor. Le-a arătat fotografiile din urmă cu trei decenii (incluse, între timp, într-un album), i-a îndemnat să rememoreze acele momente istorice şi să îşi spună gândurile în legătură cu traseul României.

Exact acest proces de confruntare cu trecutul a unor oameni simpli, foşti revoluţionari la ei în comună, este surprins în documentarul „Rebeli cu o cauză”, care nu are o structură foarte spectaculoasă – o înşiruire de secvenţe de câteva minute fiecare cu câte unul dintre personajele din fotografiile vechi, filmate în mediul lor de acum.

Foarte puternică este însă emoţia autentică pe care oamenii o trăiesc în faţa imaginilor cu ei tineri, în timpul protestelor de acum 30 de ani, şi pe care camera de filmat o înregistrează cu delicateţe, în planuri fixe, neintruzive.

Însă această mizanscenă şi această structură de montaj aparent nesofisticate au forţa lor. Şi asta pentru că filmul, de la scenă la scenă, funcţionează şi ca o reconstituire minuţioasă, din fotografiile de altădată şi din rememorările de acum, a cronologiei unei mini-revoluţii dintr-un sat bănăţean, desfăşurată la marginea istoriei, departe de ochii lumii largi.

Şi ar fi rămas probabil complet uitată dacă nu ar fi existat un tânăr venit din Germania şi aparatul său de fotografiat.

Apoi, planul secund în fiecare dintre secvenţele-interviu vorbeşte, subtil, despre situaţia prezentă a foştilor revoluţionari: de la cei mai săraci (unul dintre ei este lăsat, din milă, să locuiască în gara abandonată a comunei, iar altul trăieşte în mizerie) şi simplii pensionari sau agricultori şi până la un manager de firmă şi o femeie asistentă medicală stabilită de mai mulţi ani în Spania.

Diversitatea destinelor şi a opiniilor faţă de trecut, inspirat reflectată prin decupajul făcut de Dobrivoie Kerpenisan, arată în ce fel speranţele din timpul acelor zile, ameţitoare datorită presimţirii libertăţii, s-au împlinit. Dacă s-au împlinit.

Iar montajul construit din secvenţele-amintire succesive sugerează, în subtext, un individualism inerent al post-comunismului, cu victime şi învingători, pus în contrast cu solidaritatea şi euforia din timpul răbufnirii populare din acel decembrie tot mai îndepărtat, redate în fotografiile alb-negru, incluse, de altfel, în prologul filmului.

Vineri, 8 noiembrie, de la ora 19.00, La Goethe Institut din Bucureşti (Pavilion 32, Calea Dorobanţi 32), va avea loc, în prezenţa lui Dobrivoie Kerpenisan, vernisajul expoziţiei „Unfinished: Rebels With a Cause – Eroii neştiuţi ai Revoluţiei române, după 30 de ani”, cu fotografiile care au stat la baza filmului „Rebeli cu o cauză”. Expoziţie va putea fi văzută până pe 23 noiembrie.

01
/03
/17

Povestea mărţişorului a supravieţuit în diferite forme până în prezent, de la firul simplu răsucit în alb şi roşu până la cel virtual. Mărţişor, Mărţişug sau Marţ era consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, dar şi la bulgarii şi albanezii din Balcani. Ţăranii păstrau obiceiul în fiecare început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a nenorocului.

27
/02
/17

O schiţă realizată de Rembrandt, care reprezintă un câine, a fost autentificată după ce timp de 250 de ani a fost atribuită unui pictor german specializat în tablouri cu animale. Descoperirea a fost descrisă drept ”o senzaţie” de reprezentanţii Muzeului Herzog Anton Ulrich, din Braunschweig, unde schiţa a fost expusă timp de mai multe decenii şi era prezentată ca o lucrare a artistului Johann Melchior Roos.

21
/02
/17

Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" organizează în perioada 27 februarie - 8 martie Târgul "De Mărțișor", eveniment prin care își propune promovarea "vechiului obicei al dăruirii, la început de primăvară, a micilor obiecte artizanale cu rol protector".

17
/02
/17

Cu prilejul „Zilei Brâncuși ” care se sărbătorește la nivel național în fiecare an, la 19 februarie, MNAR prezintă în perioada 19-26 februarie 2017 o selecție de fotografii-document care surprind pe de o parte etapele instalării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu și pe de altă parte atmosfera atelierului parizian al lui Constantin Brâncuși care, în unele imagini, apare alături de sculpturile sale.

13
/02
/17

Deschiderea ediției din acest an a Carnavalului de la Veneția (11-28 februarie) a fost marcată de un show acvatic spectaculos, la care au participat, ca în fiecare an, numeroși vizitatori. Show-ul inaugural, pus în scenă pe Canalul Cannaregio, a celebrat sâmbătă seara temele frumuseții, mării și vanității, printr-o paradă a creaturilor marine.

30
/01
/17

Expoziţia itinerantă "Lumea turcică din Munţii Altai până în Balcani", ce aduce in fata publicului 33 de picturi în ulei semnate de tot atâţia artişti din 17 ţări, se va deschide pe 1 februarie, de la ora 18.30, la Galeria Artelor din cadrul Cercului Militar Naţional.

21
/12
/16

Tabloul "Țărăncuțe" ("De la fântână") de Nicolae Grigorescu a fost adjudecat, marți seară, la prețul de 320.000 de euro, la licitația de iarnă a Artmark, devenind cea mai bine vândută lucrare din acest an. Printre vedetele serii s-au mai numărat "Intimitate" de Nicolae Tonitza, "Car cu boi la amiază" de Nicolae Grigorescu, "Pod" de Adrian Ghenie sau "Pieta" de Corneliu Baba.

19
/12
/16

Romfilatelia a editat o nouă emisiune de mărci poştale tematice în cadrul proiectului „Stele de aur ale scenei şi ecranului”. Cele şase timbre ale acestui proiect filatelic au aceeaşi valoare nominală, de 4,50 lei, şi prezintă Stele de Aur ale scenei româneşti, în imagini de colecţie: Adela Mărculescu, Florina Cercel, Ilinca Tomoroveanu, Alexandru Arşinel, Ion Caramitru, Costel Constantin.

15
/12
/16

Ateneul Român găzduiește instalația documentară itinerantă dedicată pianistei Clara Haskil. Informațiile documentare sunt însoțite de fotografii și documente inedite, din Arhiva Muzicală a Bibliotecii Cantonale Universitare din Lausanne și a Fundației Clara Haskil din Elveția.