„Regina Maria”: Femeia, diplomatul, simbolul, dar și o altfel de Românie
https://www.ziarulmetropolis.ro/regina-maria-un-spectacol-despre-femeia-diplomatul-simbolul-dar-si-despre-o-altfel-de-romanie/

 „Vreau să vă port într-o lume care nu trebuie uitată. Priviţi, ascultaţi, gândiţi şi mai ales nu uitaţi. Aşa am fost noi.” Cu aceste cuvinte deschide Regina ghidajul ei printre amintirile şi evenimentele de la începutul Primului Mare Război, prezentate în „Regina Maria” la Teatrul Metropolis.

Un articol de Cristina Enescu Aky|18 Martie 2019

Spectacolul spune o poveste foarte umană despre această personalitate magnetică și impresionantă, și despre valurile vremurilor ei. Într-adevăr, această montare a cărei direcție de scenă o semnează actorul Alexandru Bindea (care face parte și din distribuție) este un spectacol cu intenție și direcție: pe de o parte e o invitație de a (re)descoperi aceste personaje aproape legendare ale istoriei și culturii noastre, dar totodată și de a reflecta la o Românie cu oameni, caractere, principii destul de diferite de cele ale zilelor noastre.

„Regina Maria” a avut premiera la Teatrul Metropolis spre sfârșitul anului centenar, și este unul dintre puținele texte și producții ce au readus în atenția publicului de teatru rolul fundamental al acestei personalități absolut fascinante, cu o importanță uriașă în crearea României așa cum o avem astăzi. Spectacolul dă culoare și viață dedicația ei cvasi-misionare față de România, și totodată țese imaginea legăturilor, energiilor și caracterelor unor personaje care au gravitat în jurul Reginei în anii de început ai Primului Război Mondial: cei doi regi, prim-ministrul Franței Clemenceau, ambasadorul austro-ungar von Czernin și generalul francez Berthelot.

Odată cu Manuela Hărăbor, pe scena Teatrului Metropolis pășește o femeie, un diplomat, o Regină Maria ce emană cu fiecare mișcare multă emoție și finețe, dar deopotrivă și o determinare și forță interioară parcă din altă lume – o lume cu vibrația căreia parcă ne ia ceva timp să ne (re)obișnuim, chiar și din cadrul convențional al sălii de teatru. Este lumea în care mai existau oameni politici interesați în primul rând de binele țării, mai exista puterea cuvântului dat și cea a onoarei, o lume în care profitul individual nu era unicul motor al implicării social-politice, iar sentimentul responsabilității față de țară și Dumnezeu nu căzuse încă în desuetudine. Eleganța Reginei emană nu doar din ia superbă, din paftalele și salba pe care le poartă, sau din prezența scenică unduitoare dar fermă a Manuelei Hărăbor, ci încă și mai mult din modul în care îi confruntă pe toți cu iscusință de amazoană, reușind să rămână în același timp sensibilă și foarte umană.

Pe alocuri, Regina pare să joace aici cartea subterfugiilor feminine și a șantajelor emoționale ceva mai mult decât s-au obișnuit să vadă în caracterul lui Missy cei care i-au citit memoriile și descrierea din amintirile contemporanilor. Manuela Hărăbor reușește însă conturarea unora din trăsăturile cele mai cunoscute ale Reginei: împletirea măiastră dintre un spirit dârz și o feminitate seducătoare care a cântărit greu în numeroase momente-cheie ale politicii naționale și internaționale.

În interpretarea lui Cristian Moțiu, Regele Ferdinand are ceva din determinarea dar și din moliciunea de caracter ce se spune că îl caracterizau. Un om politic consumat pătimaș de simțul datoriei față de țară, mai taciturn și introvertit decât Regina, însă la fel de dedicat țării sale de adopție – iată cu adevărat un personaj greu de digerat de către publicul român al anului 2019. Riscă să ne pară teatral și neverosimil tocmai pentru că e atât de diferit de ceea ce trăim astăzi. Poate în asta constă și principala provocare a unui astfel de text și de spectacol: Teatrală, neverosimilă, ridicolă nu este oare mai degrabă viziunea noastră asupra lumii?..

Celălalt rege, crepuscularul Carol I, capătă prin Gavril Pătru aura unei faste eminențe cenușii. Relația lui cu tinerii căsătoriți, Maria și Ferdinand, a depășit perioada confruntărilor tensionate. Carol descoperă în viitoarea Regină Maria o forță căreia îi prevede un destin fabulos, iar Maria pare a fi (mai mult decît Fernando) moștenitoarea energiei bătrânului monarh.

Prim-ministrul Franței, Clemenceau (Costel Constantin) este unul din personajele-forță ale spectacolului, și vădește toată versatilitatea, șiretenia dar și curtoazia politicianului francez. Șarmant cu intenție, șăgalnic cu direcție și mare maestru al scrimei non-verbale, acest Clemenceau este, cel puțin alături de Regina Maria și de Von Czerny, un puternic stimulent pentru curiozitatea de a merge, după spectacol, la cărți și site-uri de informare legat de adevăratele evenimente și personaje prezentate aici. Ceea ce este mai mult decât au reușit să stârnească nenumărate evenimente din anul centenar. Și-apoi, cum să nu iubești personajul lui Costel Constantin când spune cu ingenuitate lucruri precum „Eu îmi scot pălăria în fața poporului român, dar în fața politicienilor români mi-o pun la loc”?

Marele prieten al României, generalul Henri Berthelot (Dan Aștilean) este un munte buăvoință și solicitudine. Entuziasmul și convingerea cu care încearcă să îl înduplece pe Ferdinand ca România să continue luptele declanșează din partea Regelui o stupefiantă descriere a țării epuizate de război. Și totuși o Românie care, în ciuda lipsurilor, a demonstrat curaj. O tempora, o mores.

Alexandru Bindea (care semnează și direcția de scenă a spectacolului) este ambasadorul austro-ungar, contele von Czernin, unul dintre cele mai sclipitoare personaje ale spectacolului. Adorabil de arogant, sarcastic plin de eleganță, „scrimeur” priceput în duelurile de idei cu Regina, Contele e personificarea și simbolul tuturor acelor dăți când Marile Puteri s-au jucat cu România ca valurile cu o barcă de hârtie. Costel Constantin și Alexandru Bindea sunt un cuplul-forță de interpretare în acest spectacol, și reușesc să sporească veridicitatea și substanța spectacolului.

Scenografia semnată de Mihaela Popescu (tablouri cu aspect ieftin pe pereții îmbrăcați cu tapet pe alocuri decolorat, câteva piese de mobilier și obiecte de porțelan nu de lux) contrastează într-un sens cu anturajul înalt și gravitatea evenimentelor, dar susține accentul pus de text pe caractere și relațiile dintre ele. Și, poate, e în ton cu vremurile descrise: austere, de privațiuni materiale și cu mult dramatism, dar luminate de caractere și personalități excepționale.

„Regina Maria” este un spectacol care va fi cu siguranță savurat în mod diferit de cei tineri, mai puțin știutori sau interesați de istorie, și de cei mai în vârstă sau mai bine documentați. Pentru cei care măcar ocazional au fost atrași de personalitatea Reginei și de istoria monarhiei românești, împletită cu istoria țării, este o poveste frumos pusă în scenă și un binevenit impuls spre a afla mai multe despre acești oameni extraordinari și vremurile lor impresionante.

 

REGINA MARIA

Text: Constantin Venerus Popa

Direcția de scenă: Alexandru Bindea
Scenografia: Mihaela Popescu

Distributie:
Maria: Manuela Hărăbor
Clemenceau: Costel Constantin
Carol I: Gavril Pătru
Berthelot: Dan Aștilean
Ferdinand: Cristian Moțiu
Von Czernin: Alexandru Bindea
Copilul: Maria Blaj

www.teatrulmetropolis.ro

 

16
/10
/19

„Turandot“ de Puccini continuă să fie unul dintre cele mai mari succese de operă ale regizorului Andrei Şerban. Montat iniţial pentru Los Angeles Olympic Arts Festival, „Turandot“ a avut premiera în 1984 la Royal Opera şi Covent Garden, cu o distribuţie excepţională.

16
/10
/19

Vineri, 18 octombrie, de la ora 19:00, Curtea Veche Publishing, Institutul Gurdjieff din România și Librăriile Cărturești vă așteaptă la o discuție despre volumul „Întâlniri cu oameni remarcabili” de G.I Gurdjieff. La discuție vor participa regizorul Andrei Șerban, Laszlo Hollan (reprezentant al Institutului Gurdjieff din Paris), Cantemir Mambet (traducătorul cărții, preşedinte al Institutului Gurdjieff din România).

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

15
/10
/19

Actriţa Tamara Buciuceanu a murit, marţi, la vârsta de 90 de ani. Marţi dimineaţă, purtătorul de cuvânt al Spitalului Elias, Silvius Negoiţă, declara despre Tamara Buciuceanu: "Este într-o stare gravă la Terapie Intensivă. Nu a părăsit niciun moment Secţia de Terapie Intensivă. Este intubată şi ventilată mecanic, în stare critică".

15
/10
/19

Noul album byron, ce va fi lansat în București pe 9 noiembrie la Arenele Romane, este un album despre noi, despre România, dedicat n o u ă . "Nouă" – un carusel muzical cu 12 piese despre emigranți dar și despre noi, cei rămași acasă. Un album despre inconștientul colectiv, despre tăceri și mersul nostru zilnic pe ață.

15
/10
/19

Joi, 17 și vineri, 18 octombrie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Ateneului Român, Orchestra simfonică şi Corul Filarmonicii "George Enescu", condusă de Alexander Walker, va avea în program oratoriul Visul lui Gerontius de Edward Elgar. Soliști invitați sunt tenorul Oliver Johnston, mezzosoprana Aura Twarowska și basul Marius Boloș , iar Corul Filarmonicii „George Enescu“ va fi condus de maestrul Iosif Ion Prunner. Concertul este realizat cu sprijinul Societății Elgar din Marea Britanie.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

14
/10
/19

INTERVIU Pe Teodora Velescu, Simona Dabija și Georgeta Corca le vedem, la Centrul Național al Dansului, în „Daughters”, spectacol semnat de coregrafa Simona Deaconescu și inspirat de motivațiile și modalitățile de expresie ale fiicelor generației hippie, copilele teribile ale post-punkului.

Page 1 of 83212345...102030...Last »