Roxana Fânață, actriță: „Dacă schimbăm ordinea literelor din ROMÂNIA și scoatem diacriticele devine ARMONIA”
https://www.ziarulmetropolis.ro/roxana-fanata-actrita-daca-schimbam-ordinea-literelor-din-romania-si-scoatem-diacriticele-devine-armonia/

INTERVIU Roxana este angajată a Teatrului de Nord din Satu Mare, dar are şi colaborări cu alte teatre (o puteţi vedea şi la Naţionalul din Timişoara).

Un articol de Andrei Crăciun|25 septembrie 2019

Roxana Fânață s-a remarcat în acest început de toamnă la Gala HOP (Gala Tânărului Actor). Iată, lumea teatrului văzută de la Satu Mare, așadar.

Roxana Fânață, actriță. De unde vine Roxana și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?

Străbunica picta și juca într-o trupă de teatru de amatori, condusă de străbunicul meu, bunica își dorea să devină balerină sau actriță și iubea pianul, iar mama, printre alte hobby-uri artistice, își croia și confecționa singură hainele. Deci, cred că sunt suma unor dorințe și pasiuni puternice, nerostite până la capăt, cărora printr-un soi de curaj și susținere le-am dat glas. Traversez o perioadă bună, productivă, din care încerc să învăț cât mai mult, dar încotro vreau să mă îndrept… nu știu. Cred că nimic nu e întâmplător și știu că totul se întâmplă cu un scop. Dar răspunsul la întrebarea „de ce?” e frumos să apară pe parcurs.

SPECTACOLE. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ai jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să vă vadă?

Momentan sunt angajată a Teatrului de Nord din Satu Mare, dar am și câteva colaborări cu alte teatre. La Satu Mare v-aș invita să vedeți „Rețeta perfecțiunii în foarte mulți pași care nu duc nicăieri”, un spectacol de teatru fizic, de Andrea Gavriliu, „Janna”, de Iaroslava Pulinovici în regia lui Dumitru Acriș, „God is a DJ”, de Falk Richter, în regia lui Andrei Raicu. Acestea sunt primele spectacole care îmi vin în minte, fiind spectacole foarte dragi sufletului meu. De asemenea joc și în spectacolul „Rambuku”, de Jon Fosse, regia Mihai Măniuțiu, coregrafia Andrea Gavriliu, la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Timișoara, spectacol la care „alerg” cu o mare bucurie de câte ori este programat. În ceea ce privește stagiunea următoare, voi lucra cu regizorul Daniel Vulcu pentru piesa „Bani din cer”, de Ray Cooney, iar apoi cu Catinca Drăgănescu, care va monta „Legea celui mai puternic” de Dominik Bush.

ROMÂNIA. Ce relație are Roxana cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României?

M-am născut aici. Nu vreau să plec. Aș fi putut să îmi încep studiile în străinătate, dar am ales să rămân. Dacă schimbăm ordinea literelor din ROMÂNIA și scoatem diacriticele devine ARMONIA. Iar viitorul frumoasei noastre țări depinde de noi toți, în egală măsură.

IDOLI. Are Roxana idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?

Admir mulți oameni. Doamna Miriam Cuibus, alături de Cătălin Codreanu, Cristian Grosu și Raluca Lupan, profesorii mei, sunt oamenii care mi-au descifrat timp de 3 ani, zi de zi, frumusețea artelor și mai ales a teatrului. Le admir foarte mult dăruința și generozitatea, printre multe altele, desigur. În liceu, făceam parte dintr-o trupă de teatru francofon, Amifran, condusă de Florin Didilescu, căruia îi mulțumesc constant pentru ce m-a învățat și îi admir credința cu care își duce la bun sfârșit fiecare vis! Ca cine îmi doream să fiu atunci când eram mică? Nu știu. Știu doar că îmi doream să fiu mare, iar acum mi-ar plăcea, uneori, să fiu din nou mică.

DE VĂZUT. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. 

Sunt mulți tineri, foarte mulți tineri care merită promovați, motiv pentru care aleg să trec numele foștilor mei colegi de generație: Crina Andriucă, Carina Bunea, Radu Catană, Vlad Călin, Sonia Divile, Luiza Ghindă, Dan Cristian Ioniță, Raluca Marina Gheorghiu, Ioana Pașca, Rodica Gabriela, Ana Maria Pop, Oana Marcu, Robert Nagy, Ștefania Misăilă, George Sfetcu și Gabriela Todoruț.

Străbunica picta și juca într-o trupă de teatru de amatori, condusă de străbunicul meu, bunica își dorea să devină balerină sau actriță și iubea pianul, iar mama, printre alte hobby-uri artistice, își croia și confecționa singură hainele. Deci, cred că sunt suma unor dorințe si pasiuni puternice, nerostite până la capăt, cărora printr-un soi de curaj și susținere le-am dat glas. (Roxana Fânață, actriță)

Foto: Karim Rosati, Robert Costea, Andrei Gîndac



08
/02
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

26
/01
/17

INTERVIU „Cred că experimentul este obligatoriu pentru un artist”, afirmă regizorul Adrian Sitaru. Despre noul său lungmetraj „Fixeur”, acum în cinematografe, spune că, „fiind un film despre jurnalism şi jurnalişti, am încercat să reproducem şi să amestecăm stilistica de reportaj TV de calitate în cea de cinema clasic”.

22
/12
/16

Scenograful Ștefan Caragiu, decan al Facultății de Teatru al UNATC București, crede că talentul se împarte în mod egal pe generații. Consideră că studenții au dreptul și chiar obligația de a se revolta atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum trebuie.

20
/12
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Alina Petrică are 27 de ani. Joacă în „Aglaja”, la Centrul Cultural „Bălcescu”, în „Mon Cabaret Noir”, la Teatrelli, în „(D)efectul Placebo”, la Teatrul Național, în „Îmblânzirea scorpiei”, la Teatrul de Comedie, și este, din acest an, angajată a Teatrului Mic din București.

19
/12
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Dorotheea Petre (aproape 36 de ani) este bine-cunoscută publicului cinefil din ţara noastră, din pelicula „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).