Ruleta rusească: „te dezlănţuie, tu, nebunie, nimic rău nu va fi!“
https://www.ziarulmetropolis.ro/ruleta-ruseasca-te-dezlantuie-tu-nebunie-nimic-rau-nu-va-fi/

E probabil să îl ştiţi pe Ovidiu Niculescu din filmele de cinema. El este chelnerul din „Filantropica”, este „Leon” din „Restul e tăcere”. Îi place lui Nae Caranfil să-l bage în filme, şi dacă nici Nae nu ştie actorii, nimeni nu-i mai ştie. E bun Ovidiu Niculescu. Dacă acceptaţi paradoxul, este poate prea bun. O să explic.

Un articol de Andrei Crăciun|3 martie 2014

E probabil să îl știți pe Ovidiu Niculescu din filmele de cinema. El este chelnerul din „Filantropica”, „nu-mi spuneți asta, vă rog eu frumos, nu-mi spuneți asta (…), de ce vrei, domnule, dumneata să mă superi pe mine?”), el este „Leon” din „Restul e tăcere”, da, el e Le-on! Îi place lui Nae Caranfil să-l bage în filme, și dacă nici Nae nu știe actorii, nimeni nu-i mai știe. E bun Ovidiu Niculescu. Dacă acceptați paradoxul, este poate prea bun. O să explic.

L-am văzut, într-o duminică, seară, la Teatrul de Artă din București. Știți ce sentimente mă leagă de acest loc. Nu insist. Juca în „Ruleta rusească”, o adaptare fabuloasă după „Norul cu pantaloni” de Vladimir Maiakovski. Nu e chiar un spectacol de teatru. E, mai mult, un performance cu muzică live (excelenți în rolurile lor, deloc oarecare, băieții de la Trupa Veche – fosta Vama Veche, cea fără de Tudor Chirilă și Eugen Caminschi), performance care devine, când și când, un stand-up comedy la care oameni din sală sunt invitați să participe (din fericire, chiar un copil a fost ales, spontan, într-un rol secundar – în rolul lui Dumnezeu).

Ovidiu Niculescu este un actor uriaș, care nu cunoaște limite. Chiar nu le cunoaște. Are o voce cum n-ați fi bănuit-o, e profesionist la chitară, cântă versuri antologice, duce, așadar, fără probleme un show ca „Ruleta rusească”. La urmă, a retezat aplauzele justificând, foarte omenește, că îi e foame. Cam așa stă treaba cu Ovidiu Niculescu.

Personajul, poetul, nebunul

Nu e o meserie. E o pasiune. Văd, îndeobște, patru-cinci piese de teatru pe săptămână. Cam știu actorii din orașul acesta. Îi studiez curios, cu invidie, firește. Sunt mulți actori buni în orașul acesta. Puțini însă sunt capabili să țină așa o sală în mână. De obicei intră în transă, privirea li se pierde, își joacă rolurile fără greșeli, dar redevin ei abia la sfârșit, la aplauze. Ovidiu Niculescu nu e așa. Am stat în primul rând, chiar în fața sa. Nu i-am văzut niciodată ochii aceia care anunță intrarea într-o altă dimensiune. Ovidiu Niculescu rămâne, în corpul spectacolului, el însuși.

Nu devine, decât foarte rar, ba chiar foarte greu, Maiakovski, personajul, poetul, nebunul, iar asta este – ar scrie specialiștii – rău. Nu le dau dreptate specialiștilor. Desigur, mi-ar fi plăcut și mie să văd o piesă de teatru cu un Maiakovski mai autentic, așa cum a fost – de un incurabil tragism (în context, glumele personale, chiar și foarte bune, Maia Morgenstern, păzea, s-a născut o nouă stea!, par excesive).

Întâmplarea face ca tocmai Maiakovski să fie și unul dintre poeții mei preferați din secolul de curând încheiat. Mă copleșește legătura sa cu suferința, mă tulbură accesul direct la inima lucrurilor, cum nu le e dat decât câtorva aleși într-un mileniu.

Nu mă deranjează credința sa în comunismul timpuriu. Dimpotrivă. Un om cu inima lui Maiakovski nu putea fi decât un naiv, un idealist, un comunist, un convins, așa cum un om cu inima lui nu se putea decât sinucide, fiindcă n-a inventat, nici el, trandafirul.

Desigur, e posibil ca el să fi fost ucis, aici istoricii, și nu doar cei ai literaturii, încă dezbat, dar risipirea sa în așa versuri tot poezie adevărată, deci sinucidere, e.

Ce este sufletul rusesc

Îi găsesc spectacolului acesta o calitate pentru care, câte sunt, toate neajunsurile sale pot fi ignorate. Vorbește despre poezie, despre poezia lui Maikovski!, într-un oraș murdar ca acesta, într-un timp atât de greșit ca acesta. Ovidiu Niculescu își pune jocul, își pune muzica în slujba acestei idei, iar asta, mie, mi se pare minunat. Desigur, cei limitați nu vor înțelege frumusețea acestui mare personaj, acestui poet, acestui nebun, acestui rus care se îmbăta în fiecare seară și o lua razna. Îi privește.

La Ovidiu Niculescu, apreciez, mai ales, aplecarea spre nebunie, el nu joacă liniștit, prudent, burghez, nu, el își trăiește arta, ca să folosesc o comparație dintr-o piesă pe care o cântă sălbatic, deci sincer, ca soldatul scăpat din război.

Ca să promoveze acest spectacol, în prezentarea disponibilă spectatorilor se face referire la un citat din Ivan Alekseivici Bunin, primul scriitor rus laureat al Nobelului pentru literatură, în 1933: „Sufletul rusesc este ca lemnul din care se fac și bâte și icoane”. Totodată, Ovidiu Niculescu poate să spună aceste cuvinte decisive: „Ruleta Rusească şi Teatrul de Artă Bucureşti m-au făcut să mă regăsesc şi să-mi asum, în sfârşit, un drum pe care l-am simţit mereu şi care m-a aşteptat destul”.

Am păstrat pentru sfârșit o observație. Se remarcă, iată, în „Ruleta rusească” o evidență: de fiecare dată, de mii de ani, Barabas este cel preferat de mulțime. De aceea, la fel ca Sebastian, fratele meu, n-am încredere decât în alegerile omului singur, dar în ele am foarte multă încredere.

Vor trece anii și, abia la final, desigur, atunci!, lui Maiakovski i se va face dreptate.

Foto cu Ovidiu Niculescu: Facebook Teatrul de Arta

16
/12
/15

Teatrul Metropolis vă așteaptă sâmbătă, 19 decembrie, și duminică, 20 decembrie, de la orele 16:00 și 20:00, la spectacolul PAGANINI, în regia lui Mick Davis. Un spectacol fascinant despre viaţa marelui muzician italian Niccolò Paganini care include episodul tensionat dintre celebrul violonist şi biserica de rit catolic.

15
/12
/15

„Tăiam cuvinte, dar nu tăiam niciodată ideea“ - Sanda Manu. „Cenzura mai mult ne-a ajutat, pentru că noi inventasem un mic pachet periculos format din ideile zilelor noastre, din idei care deranjau” - Artan. „Cenzura a avut mai multe etape, dar nu a început în comunism, atunci doar i s-a schimbat semnul şi sensul” - Cristian Tudor Popescu.

15
/12
/15

Acum trei ani, niște actori sibieni s-au decis să pună bazele unui proiect care să îmbine teatrul cu muzica, performance-ul și poezia. Germenele aventurii se regăsește în Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, când în primăvara anului 2012, Bogdan Sărătean a regizat un spectacol-lectură (Camera Isabelei) în prezența autorului, Jan Lauwers de la NeedCompany.

15
/12
/15

Dorel Vişan a debutat târziu în cinema, după vârsta de 35 de ani, însă a devenit rapid unul dintre cei mai distribuiţi actori români, activ şi astăzi. În patru decenii de carieră cinematografică, a făcut zeci de roluri în filme şi a lucrat cu mari regizori din generaţii diferite.

15
/12
/15

Joi, 17 decembrie, și vineri, 18 decembrie, de la ora 19:00, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” susține, în sala de spectacole a Teatrului Metropolis (adresa: Str. Mihai Eminescu nr.89, sector 2, București), două noi reprezentații ale spectacolului-colaj „Paris, mon amour” – regia: Răzvan Ioan Dincă.

15
/12
/15

Asociaţia Cluster Economie şi Asistenţă Socială în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti, organizează marţi, 15 decembrie 2015, începând cu orele 16.30, la sediul Structurii de economie sociala -  Cogito Educaţional SRL din str. Lamaiţei nr 7, sector 4, Bucuresti, conferinţa de inchidere a proiectului „VALORificarea oportunităţilor de insertie pe piaţa muncii pentru grupurile vulnerabile, prin integrarea în Intreprinderi Sociale VALORIS”(ID:144616).

15
/12
/15

Filmul „Genius”, regizat de Michael Grandage, cu Colin Firth, Jude Law si Nicole Kidman in distributie, va avea premiera mondiala la cea de-a 66-a editie a Festivalului International de Film de la Berlin, in luna februarie. Acest lungmetraj, realizat pe baza unui scenariu scris de John Logan, prezinta o poveste inspirata din viata reala si descrie relatia complexa dintre doi uriasi ai universului literar – romancierul Thomas Wolfe si celebrul editor Max Perkins.

14
/12
/15

8PT este un spațiu artistic fără echivalent în capitala țării noastre. Aici, pe Colței 23, într-un apartament de la etajul opt al unui bloc în etate, se joacă teatru așa cum nu se mai întâmplă în alte locuri. Se joacă teatru neconvențional, curajos, nebunește.

14
/12
/15

Ediţia din această seară a emisiunii Nocturne reprezintă împlinirea unui vis al Marinei Constantinescu. În studioul Nocturnelor poposesc regizorul David Esrig şi actorul Florin Vidamski, autorul cărţii „Drumul spre spectacol prin metoda David Esrig", lansată anul acesta în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Nocturne se difuzează astăzi, de la 23.30, la TVR 1, TVR HD şi TVR+.

14
/12
/15

Teatrul Metropolis a fost inaugurat în toamna anului 2007, când Radu Beligan şi George Ivaşcu au tăiat panglica. Teatrul Tineretului Metropolis a fost conceput ca singurul teatru de proiecte din Bucureşti şi de atunci pe scena din strada Mihai Eminescu au trecut nume importante.

14
/12
/15

“Sfârşit”, de la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova, este un spectacol bine făcut, despre sfârşitul unei vârste, despre momentele cheie şi despre toate finalurile din viaţa noastră; despre insatisfacţia de a fi şi a trăi, despre cât de singuri suntem în relaţiile umane.