S-a stins din viaţă actrița Paula Sorescu Lucian
https://www.ziarulmetropolis.ro/s-a-stins-din-viata-actrita-paula-sorescu-lucian/

La aproape patru ani de la moartea maestrului Ion Lucian, soţia acestuia, actriţa Paula Sorescu Lucian s-a stins din viaţă. În perioada 2004-2015, Paula Sorescu Lucian a jucat în aproape toate spectacolele Teatrului Excelsior.

Un articol de Ziarul Metropolis|18 martie 2016

Născută pe 22 iunie 1942, Paula Sorescu Lucian a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în anul 1969, la clasa profesorilor G.D. Loghin, Dem. Rădulescu şi Adriana Piteşteanu.

În 1972 a fost angajată la Teatrul ”Ion Creangă” unde a jucat în numeroase spectacole , iar în perioada 2004-2015  Paula Sorescu Lucian a evoluat în aproape toate spectacolele Teatrului Excelsior.

„Draga noastră colegă și prietenă, actrița Paula Sorescu-Lucian ne-a părăsit. Dumnezeu să o odihnească în pace! Condoleanțe familiei”, scrie pe pagina de Facebook a Teatrului Excelsior.

Corpul neînsuflețit va fi depus astăzi (vineri 18 martie), începând cu ora 12.00, în foaierul Teatrului EXCELSIOR, unde toți cei care vor dori, îi vor putea aduce un ultim omagiu. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 19 martie, la Cimitirul Bellu Ortodox.

Paula Sorescu Lucian

 

Foto: Paula Sorescu Lucian şi Ion Lucian – Teatrul Excelsior. facebook

28
/02
/14

Din cartea scrisă de soţia sa, Romola de Pulszki, aflăm că marele balerin rus s-a născut la 28 februarie 1890, la Kiev, oraşul cu patru sute de biserici, într-o familie de dansatori de origine poloneză.

01
/02
/14

 A-l reciti pe Caragiale, fie din necesitatea studiului sau din bucuria reîntâlnirii cu el, înseamnă a interpreta în spirit sau literă şi a descoperi de fiecare dată noi semnificaţii. A fost un geniu al expresiei, iar scriitura lui nu îngăduie modificări. Ziarul Metropolis vă prezintă portretul lui Caragiale, aşa cum îl arată însemnările personale sau aşa cum l-au consemnat contemporanii lui.

26
/12
/13

„Pentru ce nu încep spectacolele teatrelor la timp?“ Aceasta-i întrebarea! Care revine, obsesiv, în mintea spectatorilor. Problema e veche, iar rezolvarea, aparent imposibilă. Chiar şi jurnaliştii de la revista Teatrul s-au lovit de ea, în 1959, atunci când au încercat să găsească explicaţii pentru acest fenomen.