Sandrine Bonnaire vine la București să-și prezinte noul film
https://www.ziarulmetropolis.ro/sandrine-bonnaire-vine-la-bucuresti-sa-si-prezinte-noul-film/

Una dintre cele mai apreciate actriţe europene, Sandrine Bonnaire, este invitata specială Les Films de Cannes à Bucarest , alături de regizorii Abdellatif Kechiche şi Amat Escalante.

Un articol de Andrada Văsii|4 octombrie 2013

Una dintre cele mai apreciate actrițe europene, Sandrine Bonnaire, este invitata specială a evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest , alături de regizorii Abdellatif Kechiche și Amat Escalante.

Sandrine Bonnaire (46 de ani) a jucat în peste 40 de filme, sub regia unor cineaști renumiți precum Maurice Pialat, Claude Chabrol, Agnès Varda, Jacques Rivette, Brian de Palma, Jacques Doillon, Patrice Leconte, André Téchiné, Raymond Depardon.

De șapte ori nominalizată la Premiile César, Sandrine Bonnaire a câștigat trofeul de două ori: în 1984, pentru debutul său în À nos amours, filmul lui Maurice Pialat care va fi proiectat la București în retrospectiva dedicată regizorului, și pentru interpretarea din Sans toit ni loi (1986), de Agnès Varda.

Descoperită de Maurice Pialat pe când avea 17 ani și distribuită într-un rol de adolescentă senzuală care descoperă dorința și iubirea, Bonnaire a cucerit în scurt timp critica și publicul. Cu Pialat a lucrat ulterior și în Sous le Soleil de Satan (unde joacă alături de Gérard Depardieu), filmul premiat cu Palme d’Or în 1987, și Police – pelicule care pot fi văzute în festival. În 1995, performanța din La Cérémonie, în regia lui Claude Chabrol, i-a adus trofeul lui Sandrine Bonnaire Coppa Volpi la Festivalul de la Veneția. A făcut parte din juriile festivalurilor de la Berlin și Veneția.

Sandrine Bonnaire a făcut trecerea de la actorie la regie

De câțiva ani, Sandrine Bonnaire a trecut în spatele camerei de filmat. A debutat în regie cu Elle s’appelle Sabine, un documentar-confesiune despre sora actriței, care suferă de autism, selecționat în Quinzaine des Réalisateurs, în 2007.

Primul său lungmetraj de ficțiune, lansat anul trecut, va fi prezentat în premieră la București, în prezența actriței: J’enrange de son absence. Cu William Hurt și Alexandra Lamy, filmul proiectat în Semaine de la Critique anul trecut este povestea a doi oameni separați de suferința provocată de pierderea copilului lor, care se regăsesc ani mai târziu.

Adus în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest, L’Inconnu du lac, de Alain Guiraudie, a făcut vâlvă pe Coasta de Azur din cauza scenelor explicite de sex. Thriller-ul erotic este plasat undeva în sudul Franței, într-un loc în care comunitățile de homosexuali se întâlnesc în fiecare an.

Franck (Pierre Deladonchamps) se îndrăgostește de Michel (Christophe Paou), un bărbat frumos, puternic și periculos. Franck o știe, însă vrea să trăiască această pasiune”, spune sinopsisul filmului premiat cu Queer Palm, trofeul dedicat producțiilor din selecția oficială de la Cannes cu tematică gay. E un film despre iubire, sexualitate și moarte pe care revista „Les Inrockuptibles” îl numește, fără urmă de ezitare, „o capodoperă”. Juriul secțiunii Un Certain Regard i-a oferit, de altfel, regizorului Alain Guiraudie (Roi de l’évasion), Premiul pentru regie.

Sandrine Bonnaire

Sandrine Bonnaire în postura de regizor

Actorul Christophe Paou, invitatul Les Films de Cannes à Bucarest, le va vorbi spectatorilor români despre culisele acestei producții și despre reacțiile de după Cannes, atât în ce privește filmul, cât și pe el personal. În plină polemică despre adoptarea legii privind căsătoriile între persoane de același sex în Franța, afișul, un desen stilizat înfățișând doi bărbați sărutându-se a fost cenzurat în unele zone de către autoritățile locale.

„Pentru mine, este un caz clar de cenzură și de homofobie, în linie dreaptă cu bătălia pentru dreptul tuturor de a se căsători”, declara atunci regizorul pentru „La Depeche”. În Franța, filmul le-a fost interzis celor sub 16 ani.

Info:

Biletele s-au pus în vânzare din 23 septembrie, separat pentru fiecare dintre cele trei cinematografe.

Foto credit: Sandrine Bonnaire

24
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Lansat în România de Transilvania Film pe platforma TIFF Unlimited, filmul „Dama de cupă” („Queen of Hearts”, 2019), al regizoarei daneze cu origini egiptene May el-Toukhy, impresionează prin interpretarea actriţei Trine Dyrholm, care joacă o avocată ce începe o aventură cu fiul său vitreg de nici 18 ani.

23
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Primul episod din miniseria „Bani negri (pentru zile albe)”, scrisă și regizată de Daniel Sandu (autorul filmului „Un pas în urma serafimilor”), a avut premiera pe HBO și e disponibil pe HBO GO. Cât de bun a acest nou serial românesc?

19
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Premiat pentru regie în secțiunea „Encounters” a Festivalului de la Berlin și cu lansarea în cinematografe compromisă de pandemie, „Malmkrog” (2020) este cel mai controversat, dar și cel mai îndrăzneț film românesc al anului. Cum ne provoacă de data asta Cristi Puiu?

18
/11
/20

Prin combinații inedite de mijloace vizuale și tehnici narative, scurtmetrajele incluse în acest an în Competiția Internațională BIEFF propun perspective alternative asupra unor subiecte care marchează realitatea cotidiană. O invitație deschisă la reflecție, dezbatere și dialog, evenimentul dedicat noilor forme de explorare a limbajului cinematografic va reprezenta, la această ediție, un punct de intersecție al diferitelor viziuni asupra violenței și a justificării ei morale, dar și asupra ideii de graniță și a locurilor de care aparținem.

17
/11
/20

Cu toții suntem de acord că experiența de la cinema este inegalabilă, însă cum momentan nu mai este posibilă în contextul pandemic actual, din pasiune și dor de emoția trăită în fața marelui ecran, Cineplexx a oferit în weekend porții de popcorn cald tuturor iubitorilor de filme.

16
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Lansat recent în România direct online, pe pagina de Vimeo a distribuitorului Independenţa Film, „Beanpole” (2019) este al doilea film al lui Kantemir Balagov, considerat de unii cel mai bun tânăr regizor rus, educat la şcoala de cinema a lui Alexander Sokurov. O poveste despre traumele post-război, stilizată însă aproape până la academism.