Șase ani fără Nina Cassian: pagini necenzurate din jurnalul poetei
https://www.ziarulmetropolis.ro/sase-ani-fara-nina-cassian-pagini-necenzurate-din-jurnalul-poetei/

În această săptămână se împlinesc şase ani de când a murit, la New York, poeta Nina Cassian. Ne-am întors la jurnalul ei (Memoria ca zestre, publicat la Cărţile Tango, în urmă cu zece ani). Jurnalul poetei se întinde pe durata a mai bine de jumătate de secol fiind o extraordinară mărturie despre mai multe epoci.

Un articol de Andrei Crăciun|14 aprilie 2020

Ce a notat Nina Cassian (1924-2014) în jurnalul intim? V-am selectat câteva fragmente reprezentative.

18 iulie 1954
De Marin (n.r. – Marin Preda, cu care Nina Cassian a avut o aventură extraconjugală plină de pasiune) m-am legat în timpul din urmă. S-a despărțit definitiv de Nadia. E un om extraordinar. Țin la el ca la ochii mei din cap. Acum e la Sinaia, scriind în continuare la roman. Nu știu dacă Marin a terminat acel roman, nu știu dacă s-au găsit pagini din el printre manuscrisele lui – eroina centrală era Mărioara lui Fântână și destinul ei – tragic. I-am desenat un potret din imaginație și Marin, cu ochii dilatați ca la orice revelație, a spus: Asta e! E exact cum mi-am închipuit-o.

30 noiembrie 1954
Acum trei zile, am împlinit treizeci de ani. Cifra pare monstruoasă la prima vedere, mai ales pentru că eu continuu să mă simt de nouăsprezece sau de douăzeci și trei, de exemplu. Nu-i nimic de făcut. Voi îmbătrâni cu sufletul tânăr și voi suferi, desigur, continuând a fi proastă, naivă, impulsivă, nestăpânită și neînțeleaptă!

16 octombrie 1955
Marin m-a întrebat ce părere am despre Moromeții. La câteva aprecieri entuziaste ale mele, mi-a spus că astea sunt rezultatele perioadei noastre comune. Mă rog, cu atât mai bine. Vrea să vină la mine, să discutăm mai pe larg. Să vie, deși sunt luni de zile de când n-a mai simțit nevoia să stea de vorbă cu mine – ceea ce e destul de trist pentru o prietenie multiplă și profundă cum a fost a noastră. Eu îl privesc fără resentimente, primesc ceea ce vine și nu solicit ceea ce nu vine. Contemplu.

31 mai 1957
Nu am cancer – ceea ce constituie un punct câștigat. Peste două-trei zile, plec în Bulgaria. Știu că voi vedea o țară frumoasă, cu oameni modești și primitori, și asta mă bucură. Poate voi completa o monografie lirică a mării, începută acum doi ani.

26 iulie 1961
Mi s-au făcut atâtea daruri, că singura mea preocupare e să fiu la înălțimea lor, să nu dezamăgesc. Ali, Slavomir, Cristian și atâția alții mă scaldă în prețuirea și dragostea lor; trebuie să mă apăr de eventuala radiație a egocentrismului, să distilez aceste bucurii numai și numai în numele a ceea ce pot întoarce, a eficienței mele, în artă și în calitatea mea de om responsabil. Vă mulțumesc, vă mulțumesc!

10 martie 1962
Notam deunăzi că ploaia are limite, ca și durerea. Ieri, ploaia murise și izbucnise o zi de o limpezime totală, cum n-am mai văzut de mult. Am scris versuri, în general, uzându-mi trăirile și scăpând astfel de mine într-o măsură. După masă, am reușit să compun un cântec pentru filmul documentar la care contribui. Apelez în amintire la stilul brechtian, dar mi-e încă foarte greu.

22 ianuarie 1963

De ce prefer de departe proza lui Cehov, teatrului lui? Pentru că, printre marile virtuți ale prozei lui, se numără claritatea și exactitatea de esență, bunul-simț care nu contrazice geniul (nici vorbă deci de o moderație, de o timiditate sau de incapacitatea de a fi exaltat), bunul-simț ca trăsătură etică, uneori mai sever ca imprecația cea mai violentă; apoi nesfârșita varietate de tipuri și extraordinara nuanțare a fiecăruia în parte + rigoarea intelectuală fără cusur.

18 februarie 1974
Câteva ore de discuție cu Mazilu (n.r. – Teodor Mazilu, dramaturgul).
Straniu lucru! Disociativul moralist, sclipitorul umorist e uneori dogmatic, se crede posesorul adevărului absolut. Printre altele, susține că are relații directe cu Dumnezeu, că o femeie, după menopauză, nu mai poate avea orgasm (mi se părea de prost-gust să mă dau pe mine de exemplu, precum că nu e adevărat…) – oricum nu mă așteptam la atâta dogmatism de la avizatul denunțător al clișeelor de orice fel, politice mai ales… E posibil oare ca personalitatea lui vizibilă să ascundă o alta? Sau poate mă provoca doar, iar eu, în buna mea credință prostească…

14 februarie 1985
Trebuie să uit că Ali (n.r. – fost soț al Ninei Cassian, decedat în 1984) a existat și că am existat și eu. Eu nu sunt decât aceea de astăzi, cu hepatită, cu artroză acută la ambele mâini, compunând Simfonia cortegiilor, în frig absolut, fără apă caldă, în beznă și oroare, așteptând placid un septembrie ipotetic, care m-ar plasa temporar la New York University.

6 ianuarie 1990
Nu mă pot întoarce în România în care Eugen Barbu continuă să-și exercite maleficiile. Oameni cinstiți și canalii au coexistat în toate partidele, în toate categoriile, în toate profesiile, la comuniști și la legionari, la scriitori și la ingineri. Cu onestitatea mea – la cine să mă prezint?, cui să-i dau socoteală?, cine are autoritatea de a mă judeca?!

29 mai 2002
Tragedii!
A murit Doinaș și Irinel (n.r. – poetul Ștefan Augustin Doinaș și soția sa) s-a sinucis în aceeași noapte.
Eu am avut un accident aproape fatal. Am căzut de pe un scaun înalt, am simțit o durere indescriptibilă și mi-am spus: Gata! Ești paralizată pentru toată viața. Din tibia dreaptă, îmi curgeau șiroaie de sânge, dar eu eram pe spate și nu mă puteam mișca. Am izbutit, totuși, să mă târăsc ca un gândac strivit pe jumătate până la baie, unde mi-am înfășurat piciorul într-un prosop – deci nu eram paralizată. Sângele a continuat să-mi curgă, prosopul s-a umplut de sânge, l-am schimbat. De două luni, trăiesc în durere, cu medicamente.

14
/04
/20

În această săptămână se împlinesc șase ani de când a murit, la New York, poeta Nina Cassian. Ne-am întors la jurnalul ei (Memoria ca zestre, publicat la Cărțile Tango, în urmă cu zece ani). Jurnalul poetei se întinde pe durata a mai bine de jumătate de secol fiind o extraordinară mărturie despre mai multe epoci.

14
/04
/20

Trecem printr-o perioadă dificilă, o adevărată furtună. Viețile noastre au încetinit brusc și suntem cu toții în căutarea unor răspunsuri care să ne țină deasupra valului. Iar răspunsurile pot veni și dinspre... povești!

13
/04
/20

„Ziua în care am început să mă iubesc cu adevărat” de Serge Marquis, roman publicat în colecția Fiction Connection a Editurii Trei, este o lecție de viață extraordinară, profundă, luminoasă și extrem de emoționantă. Este, de fapt, o carte de dezvoltare personală scrisă sub masca mult mai frumoasă și facilă a unui roman despre ego.

09
/04
/20

CRONICĂ DE CARTE Prin două cărți apărute recent simultan la Editura Tritonic, „Divele lui Stalin. De la idolii de lut la star sistemul sovietic” și „Diva socialistă. Modele feminine în cinematograful est-european”, cercetătoarea Andreea Ionescu-Berechet analizează o idee nouă pentru studiile de cinema din România: conceptul de divă în lumea comunistă.

09
/04
/20

Cărțile sunt deschise tot timpul. E loc în ele pentru toți și e loc în ele de joacă, de plimbare, de explorat. Ne duc, cu viteza gândului, unde nu ne duce nici bicicleta, nici trenul, nici avionul: în lumi care seamănă cu cea în care trăim sau în lumi fantastice, din trecut sau din viitor, într-o aventură a minții care face ca pereții și acoperișurile, și tot ce ne ține pe loc, să dispară.

07
/04
/20

Consiliul Director al Asociației Editorilor din România a luat act, în ședința on-line din 06 aprilie 2020, de anunțul Președintelui României cu privire la prelungirea stării de urgență pentru încă 30 de zile, până la jumătatea lunii mai 2020.

03
/04
/20

Despre povești, copilărie, literatură, femei, război, amintiri din kibbutz și alte întâmplări, în 25 de destăinuiri ale scriitorului israelian Amos Oz, consemnate de Shira Hadad în volumul de convorbiri „Din ce este făcut un măr?” (Editura Humanitas Fiction, 2020).

31
/03
/20

Premiile Radio România Cultural, care ar fi trebuit să fie decernate în cadrul unei gale programată inițial să aibă loc pe scena Teatrului Odeon, au fost anunțate, luni, 30 martie 2020, în cadrul unei ediții speciale a emisiunii GPS Cultural.

30
/03
/20

Ce mai citim în aceste zile? Ziarul Metropolis vă recomandă „Prăbușirea”, de F. Scott Fitzgerald. Publicată de Editura Polirom, în traducerea lui Radu Pavel Gheo, este una dintre cele mai captivante cărți apărute recent în limba română.