Șase ani fără Nina Cassian: pagini necenzurate din jurnalul poetei
https://www.ziarulmetropolis.ro/sase-ani-fara-nina-cassian-pagini-necenzurate-din-jurnalul-poetei/

În această săptămână se împlinesc şase ani de când a murit, la New York, poeta Nina Cassian. Ne-am întors la jurnalul ei (Memoria ca zestre, publicat la Cărţile Tango, în urmă cu zece ani). Jurnalul poetei se întinde pe durata a mai bine de jumătate de secol fiind o extraordinară mărturie despre mai multe epoci.

Un articol de Andrei Crăciun|14 aprilie 2020

Ce a notat Nina Cassian (1924-2014) în jurnalul intim? V-am selectat câteva fragmente reprezentative.

18 iulie 1954
De Marin (n.r. – Marin Preda, cu care Nina Cassian a avut o aventură extraconjugală plină de pasiune) m-am legat în timpul din urmă. S-a despărțit definitiv de Nadia. E un om extraordinar. Țin la el ca la ochii mei din cap. Acum e la Sinaia, scriind în continuare la roman. Nu știu dacă Marin a terminat acel roman, nu știu dacă s-au găsit pagini din el printre manuscrisele lui – eroina centrală era Mărioara lui Fântână și destinul ei – tragic. I-am desenat un potret din imaginație și Marin, cu ochii dilatați ca la orice revelație, a spus: Asta e! E exact cum mi-am închipuit-o.

30 noiembrie 1954
Acum trei zile, am împlinit treizeci de ani. Cifra pare monstruoasă la prima vedere, mai ales pentru că eu continuu să mă simt de nouăsprezece sau de douăzeci și trei, de exemplu. Nu-i nimic de făcut. Voi îmbătrâni cu sufletul tânăr și voi suferi, desigur, continuând a fi proastă, naivă, impulsivă, nestăpânită și neînțeleaptă!

16 octombrie 1955
Marin m-a întrebat ce părere am despre Moromeții. La câteva aprecieri entuziaste ale mele, mi-a spus că astea sunt rezultatele perioadei noastre comune. Mă rog, cu atât mai bine. Vrea să vină la mine, să discutăm mai pe larg. Să vie, deși sunt luni de zile de când n-a mai simțit nevoia să stea de vorbă cu mine – ceea ce e destul de trist pentru o prietenie multiplă și profundă cum a fost a noastră. Eu îl privesc fără resentimente, primesc ceea ce vine și nu solicit ceea ce nu vine. Contemplu.

31 mai 1957
Nu am cancer – ceea ce constituie un punct câștigat. Peste două-trei zile, plec în Bulgaria. Știu că voi vedea o țară frumoasă, cu oameni modești și primitori, și asta mă bucură. Poate voi completa o monografie lirică a mării, începută acum doi ani.

26 iulie 1961
Mi s-au făcut atâtea daruri, că singura mea preocupare e să fiu la înălțimea lor, să nu dezamăgesc. Ali, Slavomir, Cristian și atâția alții mă scaldă în prețuirea și dragostea lor; trebuie să mă apăr de eventuala radiație a egocentrismului, să distilez aceste bucurii numai și numai în numele a ceea ce pot întoarce, a eficienței mele, în artă și în calitatea mea de om responsabil. Vă mulțumesc, vă mulțumesc!

10 martie 1962
Notam deunăzi că ploaia are limite, ca și durerea. Ieri, ploaia murise și izbucnise o zi de o limpezime totală, cum n-am mai văzut de mult. Am scris versuri, în general, uzându-mi trăirile și scăpând astfel de mine într-o măsură. După masă, am reușit să compun un cântec pentru filmul documentar la care contribui. Apelez în amintire la stilul brechtian, dar mi-e încă foarte greu.

22 ianuarie 1963

De ce prefer de departe proza lui Cehov, teatrului lui? Pentru că, printre marile virtuți ale prozei lui, se numără claritatea și exactitatea de esență, bunul-simț care nu contrazice geniul (nici vorbă deci de o moderație, de o timiditate sau de incapacitatea de a fi exaltat), bunul-simț ca trăsătură etică, uneori mai sever ca imprecația cea mai violentă; apoi nesfârșita varietate de tipuri și extraordinara nuanțare a fiecăruia în parte + rigoarea intelectuală fără cusur.

18 februarie 1974
Câteva ore de discuție cu Mazilu (n.r. – Teodor Mazilu, dramaturgul).
Straniu lucru! Disociativul moralist, sclipitorul umorist e uneori dogmatic, se crede posesorul adevărului absolut. Printre altele, susține că are relații directe cu Dumnezeu, că o femeie, după menopauză, nu mai poate avea orgasm (mi se părea de prost-gust să mă dau pe mine de exemplu, precum că nu e adevărat…) – oricum nu mă așteptam la atâta dogmatism de la avizatul denunțător al clișeelor de orice fel, politice mai ales… E posibil oare ca personalitatea lui vizibilă să ascundă o alta? Sau poate mă provoca doar, iar eu, în buna mea credință prostească…

14 februarie 1985
Trebuie să uit că Ali (n.r. – fost soț al Ninei Cassian, decedat în 1984) a existat și că am existat și eu. Eu nu sunt decât aceea de astăzi, cu hepatită, cu artroză acută la ambele mâini, compunând Simfonia cortegiilor, în frig absolut, fără apă caldă, în beznă și oroare, așteptând placid un septembrie ipotetic, care m-ar plasa temporar la New York University.

6 ianuarie 1990
Nu mă pot întoarce în România în care Eugen Barbu continuă să-și exercite maleficiile. Oameni cinstiți și canalii au coexistat în toate partidele, în toate categoriile, în toate profesiile, la comuniști și la legionari, la scriitori și la ingineri. Cu onestitatea mea – la cine să mă prezint?, cui să-i dau socoteală?, cine are autoritatea de a mă judeca?!

29 mai 2002
Tragedii!
A murit Doinaș și Irinel (n.r. – poetul Ștefan Augustin Doinaș și soția sa) s-a sinucis în aceeași noapte.
Eu am avut un accident aproape fatal. Am căzut de pe un scaun înalt, am simțit o durere indescriptibilă și mi-am spus: Gata! Ești paralizată pentru toată viața. Din tibia dreaptă, îmi curgeau șiroaie de sânge, dar eu eram pe spate și nu mă puteam mișca. Am izbutit, totuși, să mă târăsc ca un gândac strivit pe jumătate până la baie, unde mi-am înfășurat piciorul într-un prosop – deci nu eram paralizată. Sângele a continuat să-mi curgă, prosopul s-a umplut de sânge, l-am schimbat. De două luni, trăiesc în durere, cu medicamente.

20
/03
/18

Nici mare, dar nici minor – îl aprecia G. Călinescu într-o cronică din 1932, pentru ca, în „Istoria literaturii“ din 1941, să găsească strălucita formulă: „El nu-i niciodată aşa de liric încât să fie mare, niciodată atât de facil încât să nu fie poet“. Autorul cunoscutelor „Balade vesele şi triste”, George Topîrceanu, contemporan cu Arghezi, Blaga şi Barbu, s-a născut la 20 martie 1886, la Bucureşti, în familia unui cojocar.

16
/03
/18

Joi, 22 martie, de la ora 19.00, se lansează la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, romanul Visul numărul 9, de David Mitchell, recent apărut în traducerea lui Mihnea Gafița. Într-un registru stilistic uimitor, scriitorul britanic ne poartă în acest roman prin lumea halucinantă a metropolei Tōkyō. Romanul preia titlul cântecului #9 Dream de John Lennon, compozitorul preferat al personajului central.

15
/03
/18

Miercuri, 21 martie, ora 19.00, la Salon für Kunstbuch din cadrul Muzeului Belvedere 21 din Viena, va fi lansat volumul bilingv Dan Perjovschi. The Book of Notebooks / Cartea carnetelor (contribuții de: Jelena Vesić, Alina Șerban, What, How & for Whom / WHW, Kristine Stiles). La eveniment vor participa artistul Dan Perjovschi şi istoricul de artă și curatorul Alina Șerban.

13
/03
/18

Islamismul este religia unei apreciabile părți a umanității și înseamnă un mod de viață prin care li se cere adepților supunere față de voința lui Dumnezeu, așa cum i-a fost revelată Profetului. În limba arabă al-qu-ran, Coran, înseamnă recitare, iar Mahomet a primit recitarea cuvântului lui Dumnezeu de la „un om al Său”, Gabriel.

13
/03
/18

Teatrul Evreiesc de Stat organizează, în perioada 15 martie – 15 aprilie, a doua ediție a proiectului cultural educațional „Dați o carte, faceți parte!”. Prin această campanie, Teatrul Evreiesc de Stat își propune ca în fiecare an să contribuie, alături de editurile partenere, la dotarea bibliotecilor școlilor din București.

12
/03
/18

Ateliere de limbă elfă şi de bandă desenată cu Vlady, vampirul mâncător de usturoi, jocuri şi cele mai recente lansări de la Nemira, Paladin, Crime Scene Press, Millennium Press, Tritonic vor fi la târgul de carte SF&Fantasy Final Frontier, a şaptea ediţie, organizat la Universitatea Dimitrie Cantemir, pe 24 şi 25 martie. Intrarea este liberă.

11
/03
/18

CĂRȚI DE NEOCOLIT Dintre nenumăratele cărți aflate în librării, biblioteci ori case particulare, câteva rămân memorabile prin impactul asupra societății, prin numărul imens de cititori care le cercetează. E vorba de lucrările de caracter religios, proprii marilor credințe ale umanității. Creștinismul a folosit Biblia, cartea cărților, ca îndreptar de conduită morală, fiind lucrarea cu cel mai mare tiraj și versiuni în toate limbile Pământului.

07
/03
/18

Miercuri, 7 martie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38), va avea loc lansarea romanului Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner, bestseller internațional tradus în peste douăzeci de limbi, desemnat drept „una dintre cele mai bune cărți ale anului 2016“. Scriitoarea britanică Catherine Banner va participa prin Skype la acest eveniment.

02
/03
/18

Povestirile din Muzică de belele descriu partea întunecată a Los Angelesului, lumea mahalalelor, a declasaţilor şi a rataţilor de profesie: vagabonzi, dezaxaţi, femei uşoare, cupluri cinice sau violente, scriitori alcoolici (...) Muzică de belele, de Charles Bukowski, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducere lui Dan Sociu.

26
/02
/18

Cărțile înseamnă marea zestre a omenirii. Simpla definiție de dicționar le declară ”pagini imprimate prinse într-un volum, broșat, legat sau in folio”. Dar materialul este mult mai divers: de la cărămizile pe care s-au incizat semnele cuneiforme până la audio-book-urile din zilele noastre. Și dacă suportul poate fi tabletă, papirus, pergament, mătase, hârtie, electronic, cuprinsul cărților e cel care interesează; el se confundă cu infinitatea de preocupări ce caracterizează creația umană.