”Cărți de neocolit” – o nouă rubrică în Ziarul Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/carti-de-neocolit-o-noua-rubrica-in-ziarul-metropolis/

Cărţile înseamnă marea zestre a omenirii. Simpla definiţie de dicţionar le declară ”pagini imprimate prinse într-un volum, broşat, legat sau in folio”. Dar materialul este mult mai divers: de la cărămizile pe care s-au incizat semnele cuneiforme până la audio-book-urile din zilele noastre. Și dacă suportul poate fi tabletă, papirus, pergament, mătase, hârtie, electronic, cuprinsul cărţilor e cel care interesează; el se confundă cu infinitatea de preocupări ce caracterizează creaţia umană.

Un articol de Georgeta Filitti|26 Februarie 2018

Cărțile definesc un om dar și o epocă. Așa au apărut cărțile de căpătâi, cărțile de învățătură care ajută la instruire. În perioadele de decadență, mai ales, circulă cele licențioase, reținute odinioară în fondurile Infern ale bibliotecilor. În dorința de a cunoaște viitorul se consultă cărțile sibiline, ale augurilor, ale etruscilor, celeste. Dar și din lumea de dincolo ne vin informații prin Cartea morților. Spiritualitatea omenirii se exprimă în Biblie (pentru evrei și creștini), Cabala (pentru evrei), Coran (pentru musulmani), Upanișade (pentru tradiția  vedelor din hinduism). Și în continuare se citesc cărți de rugăciune, sfinte, canonice.

Nobilimea europeană a ținut să-și inventarieze membrii și așa au apărut Cărțile de aur. Unele profesiuni au simțit nevoia regulilor de conduită încât s-a scris Cartea Mării, pentru cei implicați în peregrinări pe oceanele și mările Terrei; la fel cărțile de meserii. Diplomația a căutat să se justifice post festum și a dat cărți colorate, îndeobște fiecare țară și-a ales o culoare: roșu, albastru, verde (ca a noastră, pentru a explica participarea la războaiele balcanice, încheiate în 1913 cu pacea de la București), alb etc. Gestionarea proprietății a generat cărțile funciare și exemplele pot continua, chiar dacă ne îndepărtăm de înțelesul general acceptat al volumului pe care îl ține în mână aproape orice om în lumea de azi.

Din înșirarea noastră nu pot lipsi cărțile de bucate, întâlnite la toate popoarele, și unde nu e  vorba doar de un public anume. Toată lumea mănâncă, prin urmare toată lumea e curioasă. Și dovada apare în varietatea cărților de acest fel, în tirajele lor mereu reînnoite. La noi, cartea de profil cu zeci de ediții e, desigur, cea a Sandei Marin.

Diversitatea cărților a făcut ca ele să fie promovate, recenzate, cenzurate, arse, trecute de biserica catolică ori de laicii naziști sau comuniști în Index Librorum Prohibitorum sau ”Fond special”, ”Strict secret”, ”Interzis”. Autorii unor cărți au ars pe rug, au fost condamnați la moarte ori trăiesc sub alte identități fiind păziți cu strășnicie.

Depozitele de carte – marile biblioteci – fac gloria țărilor care le-au constituit: Coimbra (Portugalia), Melk (Austria), Ambroziana (Italia), Biblioteca Națională a Franței, Biblioteca Congresului American ș.a.

Există și o ”aristocrație” a cărților, cele în tiraj limitat, în ediții priceps din secolele XVII-XVIII, cu dedicații, cu autori dintr-o grupare culturală aparte (de pildă Avangarda), cu legături în piele extrem de valoroase. Uneori acestea se scot la licitație și se vând cu mii de euro. În bibliotecile noastre există Fondul de carte rară (unde sunt incluse tipărituri de până la 1830).

Universul cărților e în veșnică mișcare: se scriu, se tipăresc, au notorietate sau cad în uitare, se retipăresc sau nu, creează nostalgii ori clasificări de tipul ”Cele mai citite 100 de cărți” și factorii caracteristici ai acestei dinamici sunt autorii și cititorii. E vorba de o relație interșanjabilă, în așa fel încât, cu excepția analfabeților, lumea scrie și citește.

Să pătrundem în acest spațiu mirific unde dobândim o zestre mai valoroasă decât tot aurul din lume și care se rezumă la un singur cuvânt EDUCAȚIE.

Foto: pixabay.com

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

25
/06
/19

Despre fericire, valori actuale, iubire, compasiune, egoism, educație, ambiții, viață și moarte, cu Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, recompensat în 1989 cu Premiul Nobel pentru Pace.

15
/06
/19

Elizabeth Gilbert se întoarce la ficțiune cu o poveste de dragoste aparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkez din anii ’40. Spusă într-un ritm alert, din perspectiva unei femei mai în vârstă care privește în urmă la propria tinerețe cu un amestec de bucurie și regret, „Orașul fetelor” explorează teme ca sexualitatea și promiscuitatea feminină, dar și idiosincraziile iubirii adevărate.

12
/06
/19

Vă propunem astăzi un interviu cu un personaj care vine dintr-o zonă culturală mai puțin mediatizată: cultura noastră culinară. Cosmin Dragomir a pus pe picioare editura GastroArt și publică – nici mai mult, nici mai puțin – decât cărți despre istoria bucătăriei noastre.

Page 1 of 9312345...102030...Last »