Scrisoare către Colson Whitehead
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-colson-whitehead/

Romanul „Ruta subterană”, traducere din limba engleză şi note de Justina Bandol, a fost publicat la Editura Humanitas Ficton, în anul 2017. Romanul a fost distins cu Premiul Pulitzer în acest an.

Un articol de Andrei Crăciun|27 noiembrie 2017

Scumpe domnule Whitehead, cartea dumneavoastră Ruta subterană m-a fermecat într-o asemenea măsură încât m-a ținut departe de timpul prezent. Am fost acolo: am fost pe acea plantație de bumbac din Georgia, Statele Unite ale Americii, secolul XIX.

Am fost acolo și am evadat cu Cora, am strâns din fălci la loviturile de bici ale vătafilor proprietarilor de sclavi, mai ales ale lui Connelly. Am simțit toată durerea în fața acestei oglinzi necruțătoare prin care ne arătați ce este, totuși, omul, și cât poate coborî.

Mi-a fost rușine, mi-a fost foarte rușine, de istoria omului alb, de istoria Statelor Unite ale Americii, dar m-am și înălțat pe aripile unor sentimente nobile, cu fiecare gest care lăsa să se întrevadă umanitatea.

Umblă pe pământ ideea că timpul capodoperelor a trecut. Eu nu cred asta, cred că ați scris o carte care va dăinui, la care se vor întoarce, iar și iar, cei care încă nu s-au născut.

Cel mai mult m-a uluit puterea dumneavoastră de a rămâne un povestitor. Un povestitor al unor orori, dar al unor orori adevărate. Lipsa dumneavoastră de fanatism, de patimă, de dorință de răzbunare – profunda dumneavoastră înțelegere a naturii umane, în bine și în rău și în toate nuanțele dintre bine și rău.

Scumpe domnule, mă gândesc de zile bune la sclavul Caesar, mă gândesc la sclavii care se gândeau la ei ca la niște obiecte, pentru a putea supraviețui, la viclenia lor, la forța lor interioară atât de necesară pentru a trece de la o zi la o altă zi. Mă gândesc și la acel negru bătrân care își sărbătorea ziua de cel mult două ori pe an, în anii în care avea poftă să se sărbătorească. La tot acest spectacol uman: degradant, dar și încărcat de gesturi mici, care, uneori, are puterea de a salva.

Scumpe domnule, înțeleg că v-au acordat Premiul Pulitzer. Îndrăznesc să vă felicit, spunându-vă că pentru o așa carte ați primit totuși mult prea puțin.

Foto: www.forward.com



08
/10
/21

„Big Sur”, „capodopera lui Kerouac”, după cum o numea scriitorul și criticul american Richard Meltzer, recent apărută în limba română la Editura Polirom, în traducerea lui Vlad Pojoga, este cartea pe care v-o propunem pentru acest sfârșit de săptămână.

29
/09
/21

Miercuri, 29 septembrie, ora 19.30 vă invităm să vizionați lansarea romanului Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian, roman distins cu Premiul Iasnaia Poliana, recent apărut în traducerea Luanei Schidu în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu – povestea unei iubiri târzii care salvează lumea într-un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Participă: Sabina Fati, scriitoare și jurnalistă, Cristian Pătrășconiu și Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

27
/09
/21

„Faptul că sunt cu el, cu Ovidiu, mă determină să fac o călătorie în tinerețea mea și să-mi dau seama ce e cu adevărat fericirea. Dar, din păcate, fericirea nu o trăiești, ți-o amintești numai”, scrie Rodica Mandache în deschiderea cărții despre actorul Ovidiu Iuliu Moldovan.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

09
/09
/21

În Etiopia anului 1935, Hirut lucrează ca servitoare în căminul unui ofițer din armata împăratului. Iar când armatele lui Mussolini se apropie și bărbații trebuie să se mobilizeze, Hirut și celelalte femei își doresc să facă mai mult pentru cauza războiului decât să aibă grijă de răniți și să îngroape morții.