Scrisoare către Colson Whitehead
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-colson-whitehead/

Romanul „Ruta subterană”, traducere din limba engleză şi note de Justina Bandol, a fost publicat la Editura Humanitas Ficton, în anul 2017. Romanul a fost distins cu Premiul Pulitzer în acest an.

Un articol de Andrei Crăciun|27 noiembrie 2017

Scumpe domnule Whitehead, cartea dumneavoastră Ruta subterană m-a fermecat într-o asemenea măsură încât m-a ținut departe de timpul prezent. Am fost acolo: am fost pe acea plantație de bumbac din Georgia, Statele Unite ale Americii, secolul XIX.

Am fost acolo și am evadat cu Cora, am strâns din fălci la loviturile de bici ale vătafilor proprietarilor de sclavi, mai ales ale lui Connelly. Am simțit toată durerea în fața acestei oglinzi necruțătoare prin care ne arătați ce este, totuși, omul, și cât poate coborî.

Mi-a fost rușine, mi-a fost foarte rușine, de istoria omului alb, de istoria Statelor Unite ale Americii, dar m-am și înălțat pe aripile unor sentimente nobile, cu fiecare gest care lăsa să se întrevadă umanitatea.

Umblă pe pământ ideea că timpul capodoperelor a trecut. Eu nu cred asta, cred că ați scris o carte care va dăinui, la care se vor întoarce, iar și iar, cei care încă nu s-au născut.

Cel mai mult m-a uluit puterea dumneavoastră de a rămâne un povestitor. Un povestitor al unor orori, dar al unor orori adevărate. Lipsa dumneavoastră de fanatism, de patimă, de dorință de răzbunare – profunda dumneavoastră înțelegere a naturii umane, în bine și în rău și în toate nuanțele dintre bine și rău.

Scumpe domnule, mă gândesc de zile bune la sclavul Caesar, mă gândesc la sclavii care se gândeau la ei ca la niște obiecte, pentru a putea supraviețui, la viclenia lor, la forța lor interioară atât de necesară pentru a trece de la o zi la o altă zi. Mă gândesc și la acel negru bătrân care își sărbătorea ziua de cel mult două ori pe an, în anii în care avea poftă să se sărbătorească. La tot acest spectacol uman: degradant, dar și încărcat de gesturi mici, care, uneori, are puterea de a salva.

Scumpe domnule, înțeleg că v-au acordat Premiul Pulitzer. Îndrăznesc să vă felicit, spunându-vă că pentru o așa carte ați primit totuși mult prea puțin.

Foto: www.forward.com



22
/09
/20

Editura Arthur face primul pas în asumarea unei noi identități vizuale care debutează cu anunțarea noului logo și, plecând de la acesta, va continua cu transformarea tuturor colecțiilor și proiectelor Arthur.

06
/09
/20

Pe rafturile lor găsim mai mereu câte o tentație. Fizice sau online, librăriile ne tentează cu ceva tot timpul. Deși 2020 nu este un an ca oricare altul, criza sanitară provocând schimbări în viața noastră cotidiană, editurile din România tot au reușit să le ofere cititorilor cărți care merită toată atenția.

04
/09
/20

„Bărbatul cu haină roșie” de Julian Barnes, „Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide” de Rachel Louise Snyder și „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig, propuse de Editura Nemira, se numără printre cele mai așteptate apariții literare în această toamnă.

01
/09
/20

Pe lista de lecturi a lunii septembrie, am inclus „O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel, „Îți voi da toate acestea” de Dolores Redondo, „Către frumusețe” de David Foenkinos, „Arsă cu acid” de Naziran și Célia Mercier și „Atlasul fericirii” de Helen Russell. Iată de ce!

12
/08
/20

15 fragmente din remarcabila biografie a filosofului german, semnată de scriitoarea anglo-norvegiană Sue Prideaux și apărută recent și în limba română, la Editura Polirom, în colecția Plural M: „SUNT DINAMITĂ! Viața lui Nietzsche” (traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu).

07
/08
/20

În dimineața zilei de 2 martie 1998, Natascha Kampusch, o fetiță de zece ani, este urcată cu forța într-o furgonetă albă. Câteva ore mai târziu, zace înfășurată într-o pătură pe podeaua rece a unei pivnițe. În jur e beznă, iar aerul are un iz stătut. Povestea ei este disponibilă acum și în limba română, la Editura Humanitas, în traducerea Cristinei Cioabă.

Pagina 1 din 10712345...102030...Ultima »