Scrisoare către Colson Whitehead
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-colson-whitehead/

Romanul „Ruta subterană”, traducere din limba engleză şi note de Justina Bandol, a fost publicat la Editura Humanitas Ficton, în anul 2017. Romanul a fost distins cu Premiul Pulitzer în acest an.

Un articol de Andrei Crăciun|27 Noiembrie 2017

Scumpe domnule Whitehead, cartea dumneavoastră Ruta subterană m-a fermecat într-o asemenea măsură încât m-a ținut departe de timpul prezent. Am fost acolo: am fost pe acea plantație de bumbac din Georgia, Statele Unite ale Americii, secolul XIX.

Am fost acolo și am evadat cu Cora, am strâns din fălci la loviturile de bici ale vătafilor proprietarilor de sclavi, mai ales ale lui Connelly. Am simțit toată durerea în fața acestei oglinzi necruțătoare prin care ne arătați ce este, totuși, omul, și cât poate coborî.

Mi-a fost rușine, mi-a fost foarte rușine, de istoria omului alb, de istoria Statelor Unite ale Americii, dar m-am și înălțat pe aripile unor sentimente nobile, cu fiecare gest care lăsa să se întrevadă umanitatea.

Umblă pe pământ ideea că timpul capodoperelor a trecut. Eu nu cred asta, cred că ați scris o carte care va dăinui, la care se vor întoarce, iar și iar, cei care încă nu s-au născut.

Cel mai mult m-a uluit puterea dumneavoastră de a rămâne un povestitor. Un povestitor al unor orori, dar al unor orori adevărate. Lipsa dumneavoastră de fanatism, de patimă, de dorință de răzbunare – profunda dumneavoastră înțelegere a naturii umane, în bine și în rău și în toate nuanțele dintre bine și rău.

Scumpe domnule, mă gândesc de zile bune la sclavul Caesar, mă gândesc la sclavii care se gândeau la ei ca la niște obiecte, pentru a putea supraviețui, la viclenia lor, la forța lor interioară atât de necesară pentru a trece de la o zi la o altă zi. Mă gândesc și la acel negru bătrân care își sărbătorea ziua de cel mult două ori pe an, în anii în care avea poftă să se sărbătorească. La tot acest spectacol uman: degradant, dar și încărcat de gesturi mici, care, uneori, are puterea de a salva.

Scumpe domnule, înțeleg că v-au acordat Premiul Pulitzer. Îndrăznesc să vă felicit, spunându-vă că pentru o așa carte ați primit totuși mult prea puțin.

Foto: www.forward.com



21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

25
/06
/19

Despre fericire, valori actuale, iubire, compasiune, egoism, educație, ambiții, viață și moarte, cu Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, recompensat în 1989 cu Premiul Nobel pentru Pace.

15
/06
/19

Elizabeth Gilbert se întoarce la ficțiune cu o poveste de dragoste aparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkez din anii ’40. Spusă într-un ritm alert, din perspectiva unei femei mai în vârstă care privește în urmă la propria tinerețe cu un amestec de bucurie și regret, „Orașul fetelor” explorează teme ca sexualitatea și promiscuitatea feminină, dar și idiosincraziile iubirii adevărate.

12
/06
/19

Vă propunem astăzi un interviu cu un personaj care vine dintr-o zonă culturală mai puțin mediatizată: cultura noastră culinară. Cosmin Dragomir a pus pe picioare editura GastroArt și publică – nici mai mult, nici mai puțin – decât cărți despre istoria bucătăriei noastre.

Page 1 of 9312345...102030...Last »