Corespondenţă de la Sarajevo de Ionuţ Mareş: Şerban Pavlu şi Emanuel Pârvu au fost premiaţi joi seară la Festivalul de Film de la Sarajevo, cu „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor”. Primul pentru cel mai bun actor, iar al doilea pentru cel mai bun regizor.
Un articol de Ionuţ Mareş|18 august 2017
„Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor” a avut premiera mondială în competiţia cele de-a 23-a ediţii a Festivalului de Film de la Sarajevo (11-18 august), unde a concurat cu alte şase lungmetraje de ficţiune din zona balcanică.
Şi unde a câştigat două trofee: Premiul de regie, pentru Emanuel Pârvu şi Premiul pentru cel mai bun actor, pentru Şerban Pavlu.
Filmul este debutul în regia de lungmetraj a lui Emanuel Pârvu şi este povestea unui bărbat dintr-un sat izolat de munte, căruia îi moare soţia şi care încearcă să îţi păstreze cu orice preţ fata de la orfelinat pe care a avut-o în grijă timp de opt ani.
Doru, personajul principal, este interpretat de actorul Șerban Pavlu, iar alături de el mai joacă actori precum Ana Radu, Florin Zamfirescu, Adrian Titieni, Dan Aștilean, Radu Gabriel, Rodica Negrea, Ion Sapdaru, Mişu Dinvale, Vlad Corbeanu, Lucian Ghimiși, Costel Cașcaval, Radu Zetu sau Alexandru Mavrodineanu. Imaginea este semnată de Silviu Stavilă.
„Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor” este un film independent, produs de Miruna Berescu, prin FAMart Productions. Filmul este coprodus de Dan Chișu, prin DaKINO Productions și de Ceramus Film.
Cel mai bun film din competiţie a fost desemnat lungmetrajul georgian „Scary Mother”, realizat de regizoarea Ana Urushadze. Cea mai bună actriţă a fost aleasă Ornela Kapetani, din filmul albanez „Daybreak” (r. Gentian Koçi). Iar filmul bulgar „Directions”, de Stephan Komandarev, a fost recompensat cu o menţiune specială a juriului pentru întreaga distribuţie.
Ziarul Metropolis a stat de vorbă cu Şerban Pavlu şi Emanuel Pârvu despre importanţa celor două premii, imediat după ceremonia de închidere a Festivalului de la Sarajevo.
Şerban Pavlu:
Către toţi studenţii la actorie, către toţi actorii în devenire, către toţi tinerii actori: se poate. Dacă vrei cu adevărat şi crezi cu adevărat, se poate. Noi am făcut acest film cu nimic şi, pur şi simplu, având încredere. Ar fi fost de ajuns şi doar dacă ajungeam în selecţia oficială. Dar faptul că s-au şi câştigat premii e total dement.
Sunt şocat (de premiul câştigat – n.r.). Am mai fost aici, cu „Toată lumea din familia noastră” (r. Radu Jude), şi e oricum fantastic că vii înapoi într-un festival destul de mare şi de serios.
Nu mă aşteptam. Pur şi simplu nu mă aşteptam. E total, total, total neaşteptat. Nu ştiu să spun de ce, dar nu mă aşteptam. Nu am crezut.
Emanuel Pârvu:
Absolut fabulos. Sunt a doua oară la Sarajevo şi deja am luat „Inima Sarajevo” (denumirea trofeului – n.r.) ca cel mai bun regizor. Mi-a intrat în inimă acest oraş. Sper să mă întorc la Sarajevo tot cu un film în competiţie. E absolut minunat. Nu mă aşteptam.
Înseamnă foarte mult. Ca debutant, îţi dă aripi să continui. E o confirmare că credinţele tale despre cinema nu sunt greşite şi că există oameni pe planeta asta care fac cinema şi apreciază îndrăzneala, acest tip de tăietură, acest tip de montaj, lucruri care ţin de fapt de cinema. Am sperat foarte mult să le vadă cineva. E un film atipic. E un film antispectacular. Nu e un film uşor. Doar poţi să speri că există oameni pe lumea asta care se uită şi apreciază acest tip de cinema de artă, care nu e chiar atât de vandabil.
De când a fost anunţată selecţia, m-am apucat de scris pentru al doilea lungmetraj. Îţi dă o confirmare. E foarte frumos să îţi spună lumea că ai un film bun, dar e foarte ciudat să îl ţii acasă în sertar şi să te uiţi doar cu prietenii tăi. Atunci când vine o competenţă, recunoscută ca o competenţă în domeniu, să îţi spună: „da, e bine ce faci”, acest lucru nu poate fi măsurat în cuvinte.
