Sorescu, Negulesco, Gioacchino Rossini – 29 februarie
https://www.ziarulmetropolis.ro/sorescu-negulescuo-gioacchino-rossini-29-februarie/

Maria Constantina (Dina) Cocea (1912 - 2008) şi-a făcut studiile de actorie la Paris, dar s-a întors apoi în ţară, convinsă că „orice pământ natal constituie o geografie sacră”.

Ziarul Metropolis le readuce pe pagina 1 pe cele mai talentate, frumoase şi puternice actriţe pe care le-a dat România. După ce v-am prezentat portretele actriţelor Gina Patrichi şi Clody Bertola, astăzi vă invităm să vă amintiţi de Silvia Popovici.

MEMORIA CULTURALĂ Baritonul Nicolae Herlea s-a stins din viaţă la vârsta de 86 de ani. Printre ultimele interviuri pe care le-a acordat artistul s-a numărat şi cel difuzat anul trecut, de postul de televiziune Atlas TV. Vă prezentăm câteva declaraţii pe care le-a făcut Nicolae Herlea.

MEMORIA CULTURALĂ Paul Morand, scriitorul francez stabilit în România, în vestita perioadă La Belle Epoque, scria în memoriile sale că a cunoscut aici trei femei frumoase: Martha Bibescu, Regina Maria a României şi Clody Bertola.

MEMORIA CULTURALĂ Ziarul Metropolis va publica, pe parcursul lunii martie, un serial dedicat marilor actriţe din România, femei care au cucerit publicul prin talentul şi prin frumuseţea lor fizică/interioară.

Din cartea scrisă de soţia sa, Romola de Pulszki, aflăm că marele balerin rus s-a născut la 28 februarie 1890, la Kiev, oraşul cu patru sute de biserici, într-o familie de dansatori de origine poloneză.

Tudor Muşatescu s-a născut pe 22 februarie 1903. S-a stins din viaţă la vârsta de 67 de ani, în 1970, lăsând în urma sa capodopere ale dramaturgiei româneşti. Fiul său, Bogdan Muşatescu, spunea că „Titanic vals“ a avut 35 de ridicări de cortină, la o singură reprezentaţie.

Marin Moraru (77 de ani) şi Oana Pellea (52 de ani) şi-au aniversat, recent, zilele de naştere. Cei doi actori sunt legaţi de o mare prietenie, care a început cândva, la malul unei mări, şi a continuat pe scenă.

Ştefan Iordache a trecut prin viaţă muncind, iubind şi gustând din plin singurătatea în faţa unui pahar cu vin. A aflat ce trebuie să facă pentru a fi fericit şi de ce mai e nevoie pentru a fi complet.

 A-l reciti pe Caragiale, fie din necesitatea studiului sau din bucuria reîntâlnirii cu el, înseamnă a interpreta în spirit sau literă şi a descoperi de fiecare dată noi semnificaţii. A fost un geniu al expresiei, iar scriitura lui nu îngăduie modificări. Ziarul Metropolis vă prezintă portretul lui Caragiale, aşa cum îl arată însemnările personale sau aşa cum l-au consemnat contemporanii lui.

Redacţia Revistei Teatrul a realizat în vara anului 1961 un mic dicţionar teatral, în care a dat, cu rigoare şi cu umor, definiţia unor cuvinte-cheie din zona teatrului.

Cum arăta viața de zi cu zi a lui Mihai Eminescu, îmbibată în cafea neagră, cu nopți petrecute ,,în nedormire” și cu discuții interminabile cu prietenii? Ne-o spun chiar contemporanii lui.

Pe 13 ianuarie 1925, acum 89 de ani, Regina Maria a consemnat în jurnal întâlnirea cu un ziarist american căruia i-a acordat un interviu. Alteţa Sa Regală şi-a pus toată înţelepciunea şi umorul în câteva răspunsuri la întrebări mai mult decât provocatoare.

Radio România Cultural vă oferă prilejul să vă delectaţi cu bijuterii de umor radiofonic, duminică, 12 ianuarie 2014, de la ora 17,30 în cadrul emisiunii Mari actori de comedie - 85 de ani de Umor Radiofonic Românesc la Ora vesela.

Ziarul Metropolis v-a prezentat timp de trei zile cele mai amuzante scheciuri de la Revelioanele de altădată. Astăzi vă arătăm care sunt, în opinia noastră, primele trei momente în care umorul a atins „cele mai înalte culmi de inventivitate şi progres“.

În ultimii ani, divertismentul programelor de Revelion a cunoscut o devalorizare brutală, spre resemnarea telespectatorilor din vechea gardă. Ziarul Metropolis vă propune un Top 10 scheciuri celebre de la „Revelioanele de altădată”. Astăzi, pozițiile 7-10 ale clasamentului, iar mâine și poimâine, locurile 1-6.

„Pentru ce nu încep spectacolele teatrelor la timp?“ Aceasta-i întrebarea! Care revine, obsesiv, în mintea spectatorilor. Problema e veche, iar rezolvarea, aparent imposibilă. Chiar şi jurnaliştii de la revista Teatrul s-au lovit de ea, în 1959, atunci când au încercat să găsească explicaţii pentru acest fenomen.

În vara anului 1989, Horațiu Mălăele se hotărâse să-și ia familia și să fugă în străinătate, departe de regimul Ceausescu. Cu o ironie usturătoare, actorul așterne pe hârtie o scrisoare adresată "celui mai iubit fiu al poporului" și "savantei de largă recunoaștere internațională".