De la primele printuri uscate pe sârma de rufe şi până la cele mai recente cărţi de artă sau proiecte fotografice, „Tipizate”, lansată pe 15 februarie 2024, odată cu finisajul „Cercuri” de la Galeria Posibilă, descoase privirea lui Nicu Ilfoveanu, într-o antologie de texte scrise între 2004 şi 2023.
Un articol de Adda Mihăescu|26 februarie 2024
Într-o notă binevenit personală, volumul bilingv (română și engleză) este deschis printr-un exercițiu stilistic, o refacere jurnalistică a traseului cuprins între fotografiile documentare ale lui Ilfoveanu, pe care autorul îl descrie astfel: „Exersez văzul lui Nicu Ilfoveanu”. După trei luni petrecute în deplasere prin satele redate de N.I., inițial înțelese drept niște spații interșanjabile — aceleași case de pariuri și farmacii în serie și aceleași camere-replică de hotel cu Biblia în sertarul noptierei —, populate de locuitori într-o orbecăire spirituală, complet lipsiți de sens în afara obligațiilor zilnice, Marin Mălaicu-Hondrari găsește în spatele hârtiei fotografice pe care o cercetează o anumită melancolie cu substraturi politice.
Oprire după oprire, nedumerirea referitoare la ce o fi văzut Ilfoveanu în comunitățile periferice, prea puțin estetice unei priviri superficiale, sfârșește drept o alăturare între fotograful român și Samuel Beckett. Pe cât de pretențioasă poate părea comparația la o primă citire, autorul vede la baza ambelor demersuri artistice aceeași insistență de a privi dincolo de paragini și indulgențe, până în scânteia profund umană, un fel de instinct de a visa, indiferent de resurse sau proveniență. Pe scurt, o estetică a urâtului care estetizează întotdeauna profunzimile omului. Însă ce face din Văzul Nicu Ilfoveanu un text aparte este întocmai paralela între un produs artistic deja apreciat și intersecția reală cu subiectul lui, în aparență neimpresionant, un prim contra-argument la tendințele publicului contemporan de a întâmpina o lucrare cu „Aș fi putut și eu să fac asta”.
În continuare, Peisajul drept construcție a identității, aplicat pe ELECTRO+ (2011), o serie de fotografie peisagistică care surprinde urmele estompate ale României ceaușiste, de la blocuri gri la alimentare părăsite, vorbește atât despre potențialul cărții de fotografie de a lucra drept un suport vizual pentru identitatea culturală a unei țări cândva sinonimă cu imaginea lui Nicolae Ceaușescu, cât și despre riscul de a fi receptată drept o strategie de marketing a nostalgiei. La fel de atentă la influențele literare (Călătorind spre Babadag, Andrzej Stasiuk) în organizarea tipografică, pe cât este și la excluderea deliberată a zonelor reprezentative pentru progresul socioeconomic de după ’89, precum arhitectura bucureșteană modernă, Marta Smolińska lansează, printre altele, o întrebare extrem de pertinentă: Cât de mult din nostalgia pentru perioada comunistă a adulților de astăzi este confundată cu nostalgia pentru tinerețe?
În aceeași temă a privirii înspre trecut, Seara pământului… apropo de albumele… aduce în atenția publicului de fotografie atât ELECTRO+, cât și Găsiți și pierduți, o incursiune în târgurile de vechituri din România, realizată în colaborare cu Octav Avramescu, ca o alternativă necesară la folosirea fără nuanță a arhivelor comuniste pentru a semăna cu o ficțiune emoționantă a suferinței, din simpla încărcătură traumatică a perioadei. Criticând resuscitarea albumelor de familie ale familiei Ceaușescu, o practică a anilor 2000 de a capitaliza, fără vreo tușă personală, respectivele documente istorice, textul devine o apreciere a constrastelor atenuante și a căutărilor antropologice din fotografia lui Ilfoveanu, prezente în imaginea unor cvasi-resturi.
„Atunci când Nicu Ilfoveanu a început să-l fotografieze pe Valerică, nu a fost nici pe departe vorba despre estetizarea ruralului sau a primitivului, nu a fost nicio încercare corectă politic de abstractizare a conținutului uman, a fost o permutare iconologică bazată pe teoria imago mundi.” Anca Verona Mihuleț
Survolând inclusiv istoria diapozitivelor, tehnici de manipulare chimică a fotografiei analog, pionieriatul românesc în printarea digitală sau tentativa parțial eșuată a diviziei fotografice SPA (care dă titlul seriei de fotografii pe lightbox făcute între 2004 și 2007) de a documenta color primul război mondial, Tipizate îndosariază fiecare eroare ca opțiune stilistică („Peisajul lui Nicu e fragmentat de erori, un fel de pierderi de memorie”, Matei Câlția) și fiecare preferință pentru nespectaculos care transpare în corpusul de lucrări ale fotografului. Demontând mitul fotografiei alb-negru ca fotografie nostalgică și în același timp clarificând interesul pentru ruralitate ca venind din specificul omului, mai degrabă decât din peisaje care „rămân oricum neschimbate”, volumul intră în de ce?-ul tuturor interpretărilor lui Ilfoveanu, de la suprapunerea pe diapozitiv a Nașterii lui Venus (Botticeli) cu portretul unui țăran și până la filmările pe 8mm din munca lui ca operator de cameră sau granularea adusă în picturalitate.
Citită fie pentru amintirea accidentelor din camera obscură, pentru o privire internă asupra dezbaterilor între digital și hârtia cu emulsia fotosensibilă sau pur și simplu pentru relatările ceva mai personale ale primelor întâlniri cu fotografia lui Ilfoveanu, textele arată același interes pentru tehnică, motivația din spatele alegerilor stilistice sau receptarea critică, precum și pentru subiectele abordate, indiferent că e vorba de ierarhiile bâlciurilor românești sau reminiscențele comuniste. Altfel, accesibilă în egală măsură și interesatului de fotografie, și fotografului activ, Tipizate plasează materialele realizate de Ilfoveanu între 1996 și 2023 într-un context care nu închide ochii la pretențiile colecționarilor, la limitările printului post-decembrist sau la dialogul fotografiei românești recente cu tendințele internaționale.
Tipizate / Phantom Inventory este disponibilă, cu o supracopertă gândită ca poster, pe website-ul Galeria Posibilă.
Cuprins:
Văzul Nicu Ilfoveanu, Marin Mălaicu-Hondrari
Peisajul drept construcție a identității, Marta Smolińska
Seara pământului… apropo de albumele…, Claude Karnoouh
Dragă ______, Octav Avramescu
Ce este steampunk?, Ștefan Tiron
Discuții între Matei Câlția și Nicu Ilfoveanu cu privire la seria de fotografii intitulate generic SPA dintre anii 2004-2007
Diapozitivul transfigurează, Mara Jecu
O reprezentare cinematică a istoriei, Alina Șerban
Bâlciuri, iubire, libertate și un leu scăpat din cușcă, Laura Iliescu Jiga
Titlu de lucru 1: Valerică — Eau de Vie, Titlu de lucru 2: Jurgis Lemaire vs Christophe Baltrušaitis, Anca Verona Mihuleț
Nicu, hai să mergem să filmăm poduri, drumuri, păsări, cai, vapoare, oi, copii sau copaci în floare, Alexandra Gulea
Despre urși și personaje cu biciclete lângă urși; asta e o problemă nerezolvată și poate să rămână nerezolvată, Cosmina Chituc, Eugen Vasile, Nicu Ilfoveanu
ASA NISI MASA, Michele Bressan
Dialog pentru Exodus Stations, Marta Jecu
Schimbul III, Ilya Nedov
Notă editorială, Alexandra Manole
