Trucuri de magician. Scrisoare către Woody Allen
https://www.ziarulmetropolis.ro/trucuri-de-magician-scrisoare-catre-woody-allen/

Domnule Woody Allen, aveţi dreptate: un zâmbet feminin fermecător îl poate da peste cap chiar şi pe cel mai raţional bărbat. Iar Colin Firth joacă impecabil personajul autosuficient asaltat de un cocktail de ridicol, nesiguranţă şi surescitare la întâlnirea cu o femeie frumoasă, interpretată de graţioasa Emma Stone.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 noiembrie 2014

Stimate domnule Woody Allen,

Tocmai ce v-am văzut cel mai recent film, „Magic in the Moonlight”. Iertare, cel mai nou film ajuns pe marile ecrane, pentru că, la cât de neastâmpărată e imaginația dvs., cu siguranță aveți aproape gata încă unul.

S-a întâmplat în urmă cu câteva zile, într-o liniștită dimineață de noiembrie, la o proiecție de presă într-o sală de cinema la mall. Trebuie să vă fac o mărturisire rapidă, fără să audă alți colegi (cronicari sau jurnaliști) care au fost prezenți: câțiva dintre ei au întârziat, chiar și 15 minute.

După câteva momente de revoltă interioară, am început să zâmbesc de fiecare dată când îi vedeam intrând, pentru că îmi venea involuntar în minte celebrul dialog pe care l-ați scris și apoi jucat împreună cu Diane Keaton în „Annie Hall”:

A început filmul?, o întreabă Alvy pe femeia de la casa de bilete.
A început acum două minute.
Asta este. S-o lăsăm baltă. Nu pot intra, îi spune nevroticul Alvy lui Annie, cea care întârziase.
Două minute, Alvy!
Îmi pare rău. Nu pot s-o fac. S-a dus naibii. Nu pot să intru la mijlocul filmului.
La mijloc?! Nu am pierdut decât genericul. E în suedeză.

Trebuie să recunosc, de la „Whatever Works”, din 2009, nu m-am mai simțit atât de bine la un film de-al dvs. Am încercat să înțeleg și de ce. Probabil pentru că am regăsit în magicianul lui Colin Firth ceva din cinismul și scepticismul lui Boris, personajul jucat admirabil de Larry David. Și, bineînțeles, o parte din obsesiile personajelor pe care le-ați întruchipat odată chiar dvs.

Apropo, cum reușiți să-i faceți pe actori să se simtă atât de confortabil și să ne dezvăluie fațete pe care nu le-am mai văzut? (Anul trecut, ați ajutat-o pe Cate Blachett să câștige primul ei Oscar pentru rol principal). Ați oferit unele explicații în rarele dvs. interviuri, dar cred că e ceva mai mult decât libertatea pe care le-o permiteți.

Personal, nu l-am mai văzut pe Colin Firth într-o așa formă, în rolul scamatorului britanic chemat de un prieten vechi și coleg, la sfârșitul anilor `20, la vila unei familii de pe Coasta de Azur din Franța pentru a demasca o posibilă falsă clarvăzătoare. Voluptatea cu care personajul său își aruncă săgețile verbale cu vârful înmuiat în venin și nihilism este savuroasă. Delicios este și modul în care convingerile îi sunt bulversate de un zâmbet feminin.

Aveți dreptate, un zâmbet feminin îl poate da peste cap chiar și pe cel mai incredul și rațional bărbat. Iar Colin Firth joacă impecabil personajul autosuficient asaltat de un cocktail de ridicol, nesiguranță și surescitare la întâlnirea cu o femeie frumoasă, interpretată de grațioasa Emma Stone.

Știu că ați descoperit, consacrat și relansat numeroase actrițe de-a lungul carierei. Lista e lungă (și cuprinde și două foste partenere de viață celebre). O șansă uriașă i-ați oferit de această Emmei Stone, ce tocmai a împlinit 26 de ani.

O consideram banală până acum. Sau, mai exact, nu spectaculos de interesantă. Nu doar că îi puneți în valoare farmecul, însă fragilitatea, naivitatea și misterul cu care își încarcă personajul pe care dvs. i l-ați creat este dezarmant.

E drept, vă ajută mult și colaborarea (dezvoltată în ultimii ani) cu Darius Khondji, excepționalul director de imagine iraniano-francez care face minuni cu lumina și culorile (cine nu crede, să revadă „Delicatessen”, „Se7en”, „My Blueberry Nights” sau „Amour”). O rivieră franceză de basm și personaje înconjurate de o aură de energie și căldură, în ton cu noul/vechiul dvs. puseu de paseism (filoeuropean).

„Magic in the Moonlight” degajă ușurătate și jucăușenie. Unii, mai răutăcioși, i-ar putea spune superficialitate. Oricum ar fi, reușiți să binedispuneți, cu mijloace aparent atât de simple. Unii critici strâmbă, probabil, din nasul de fini cunoscători. Dar știu că nu-i citiți. Vă faceți trucurile de magician și lăsați să cadă cortina, doar pentru a o ridica din nou peste numai un an.

Cu admirație,
Al dvs. simpatizat anonim

Distribuit de Freeman Entertainment, „Magic in the Moonlight”/„Magie in lumina lunii”, în regia lui Woody Allen, a intrat în cinemtografe de vineri, 14 noiembrie.

22
/12
/16

Cu siguranţă unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului, care se bucură deja de şapte nominalizări la Globurile de Aur şi se poziţionează astfel ca unii dintre marii favoriţi la Oscaruri, ,,La La Land” va avea premiera în cinematografele din România pe 23 decembrie.

21
/12
/16

“Allied”, cu cu Marion Cotillard şi Brad Pitt în distribuție, “Collateral Beauty”, Will Smith, Keira Knightley, Edward Norton, Kate Winslet şi Helen Mirren, “Alice Through the Looking Glass”, cu Helena Bonham Carter si Johnny Depp și „Office Christmas Party”, cu Jennifer Aniston pe afiș, se numără printre cele mai proaste filme ale anului, în opinia celor de la faimoasa revistă Rolling Stone.

21
/12
/16

Născută într-o zi de 21 decembrie (1935), la Slobozia-Hodorogea, Orhei, în Basarabia, Stela Popescu a venit pe lume într-o familie de învățători, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă.

20
/12
/16

Primul spin-off al seriei "Star Wars", "Rogue One: A Star Wars story", a reușit cel de-al treilea cel mai bun start din acest an la box-office-ul nord-american, "pulverizându-și" concurenții. "Rogue One" a avut deja încasări de 300 de milioane de dolari la nivel mondial, deși nu a fost lansat încă în Coreea de Sud sau pe imensa piață chineză.

20
/12
/16

Regizorul și scenaristul Nae Caranfil este deopotrivă autorul textelor și compozitorul pieselor muzicale de pe coloana sonoră a celui mai recent film al său, 6,9 pe scara Richter, o comedie cu momente de musical puse în scenă de coregraful sârb Milan Gromilić. A avut premiera la ediţia TIFF de anul acesta, iar din 20 ianurie 2017 rulează pe marile ecran, inclusiv la Cluj.

19
/12
/16

Al Pacino va juca rolul lui Tennessee Williams în piesa "God Looked Away", prima producţie a Pasadena Playhouse, în programul PlayWorks. Spectacolul, care relatează o perioadă tulburată din viaţa dramaturgului, va avea premiera în primăvara lui 2017.

19
/12
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Dorotheea Petre (aproape 36 de ani) este bine-cunoscută publicului cinefil din ţara noastră, din pelicula „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).

19
/12
/16

“Când eram tânăr, viața mi se părea fără sfârșit...” - Marcello Mastroianni. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la moartea celui considerat latin loverul și figura simbol a cinemaului italian.

18
/12
/16

Topul celor mai bune filme care au putut fi văzute în premieră în România în 2016 este împărţit în trei. Un clasament de 10 poziţii include cele mai îndrăzneţe filme distribuite în cinematografe. Apoi, un top cu câteva filme exclusiv din festivaluri şi trei recomandări de documentare.

16
/12
/16

Relansat pe platforma Cinepub, "Senatorul melcilor", filmul cu care Mircea Daneliuc participa în 1995 în Competiţia oficială a Festivalului de la Cannes, este o satiră politică în care grotescul este îmblânzit prin comic.

15
/12
/16

Cel mai aşteptat film românesc al anului 2017, ,,Ana, mon amour“, în regia lui Călin Peter Netzer, a fost selectat în competiţia oficială a celei de-a 67-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (9-19 februarie) şi va putea fi vizionat în cinematografele din România din 3 martie, la scurt timp după premiera internaţională.

15
/12
/16

Tudor Aaron Istodor, actorul din „Fixeur” (regia: Adrian Sitaru), a fost selectat în programul Shooting Stars din cadrul celei de-a 67-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Evenimentul va avea loc în perioada 9-19 februarie 2017, în capitala Germaniei.

12
/12
/16

O participare istorică la Cannes, prezenţe şi premii în alte festivaluri importante, o nouă reformă, dezorientarea sau manierizarea unor regizori consacraţi, încercări onorabile de film de gen, documentare îndrăzneţe, dar şi obişnuitele pocnitori: un an 2016 bogat pentru cinematografia română.