Ultima oprire, Rusia. O carte de neoprit
https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-oprire-rusia-o-carte-de-neoprit/

Rusia – controversată şi întinsă, ţara marilor artişti şi a marilor orgolii politice. Ar fi aproape imposibil să o cuprinzi într-o singură carte. Natalia Kliuceariova îşi propune să-i capteze esenţa, sufletul alcătuit din frânturi de viaţă. Uneori triste, alteori posedând o carismă neînţeleasă, piesele de puzzle se compun pentru a crea o Rusie în care descoperi mereu ceva surprinzător.

Un articol de Teodora Gheorghe|27 aprilie 2014

Natalia Kliuceariova este poetă și prozatoare. S-a născut la Perm, în 1981. A urmat studii de filologie la Universitatea din Iaroslavl și a fost redactor de știri la o televiziune.

Ȋn prezent lucrează în presa scrisă și scrie articole ȋn revista literară Novîi mir. A debutat ȋn 2006 cu un volum de poezii, iar în 2007 i s-a decernat Premiul Iuri Kazakov pentru proză scurtă. „Ultima oprire, Rusia” (Editura All) este primul ei roman, distins cu Premiul de Debut al Rusiei.

Nikita pornește ȋntr-o călătorie inițiatică de-a lungul Rusiei, ȋncercȃnd să pătrundă dincolo de experiențele celor pe care ȋi ȋntȃlnește, ȋn propriul lui trecut tenebros. Căutȃnd să ajungă la sursa nefericirii generalizate, el culege istorioare de pe buzele unor personaje neobișnuite.

Pare mai degrabă un martor flegmatic al sfȃrșitului unei ere pe care se străduiește să o reinventeze din mărturiile eroilor și anti-eroilor ei. Periplul său printre amintiri are ȋnsă un parfum nostalgic, ȋnfățișȃnd totodată o radiografie inedită a Rusiei din perspectiva locuitorilor ei. Astfel, romanul se ramifică ȋn două direcții: planul interior al frămȃntărilor lui Nikita și planul exterior al experiențelor celorlalți.

Ultima oprire

Fantomele trecutului se ȋntrepătrund cu vuietul trenului și pașii lui Nikita ce răsună apăsător pe coridorul timpului.

Iasia ȋi este iubită, prietenă, muză. Excentrică și rebelă, ȋl invită ȋntr-o lume de care bărbatul s-a desprins de mult, dar al cărei gust i-a rămas pe buze.

Iasia nu aparține niciunei Rusii, dar cochetează cu toate. Atrage nebuni pentru că ea ȋnsăși ȋmbrățișează nebunia decadenței. Alia crede ȋn vieți anterioare și se mărită dintr-un capriciu filozofic.

Ȋi adresează lui Nikita unele dintre cele mai profunde ȋntrebări, intuind poate cel mai bine adevăratul miez al călătoriei amicului ei: „De ce cauți tu Rusiile altora? Nu te saturi cu a ta?”

Protagoniștii romanului ȋși doresc să fugă de Rusia, deși se simt legate printr-un cordon invizibil de pȃntecul ei unde se contopesc sărăcia, suferința și dezamăgirile.

Tania vinde șosete de lȃnă ȋn tren după ce mina unde lucra soțul ei a fost ȋnchisă. Lȃngă ea, un puști visează să locuiască ȋntr-un tufiș. Ȋn sătucul Ciuciu, construit ȋn jurul unui spital, bolnavii de tuberculoză trăiesc laolaltă cu cei sănătoși.

Studentul Mișa se ȋmbolnăvește de melancolie după ce citește „Străinul” de Albert Camus.

„Ultima oprire, Rusia” vă va dezvălui o parte din inima Rusiei. Dacă vreți să simțiți cum bate ȋn pieptul vostru, atunci citiți cartea Nataliei Kliuceariova.



07
/05
/13

CRONICĂ DE CARTE Apărut la Editura All, în colecţia Strada Ficţiunii, romanul „Factorul groazei“, de Robert Harris, are la bază o întâmplare reală – prăbuşirea Bursei din New York în 6 mai 2010, în contextul crizei datoriilor suverane din Grecia

26
/04
/13

Miercuri, 24 aprilie, a avut loc o nouă seară japoneză la Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Evenimentul a fost dedicat scriitorului Yasushi Inoue şi lansării nuvelei „Puşca de vânătoare“ în colecţia „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu la Editura Humanitas Fiction.

26
/04
/13

Gala Bun de Tipar şi-a desemnat câştigătorii în cadrul celei de-a doua ediţii, joi, 25 aprilie, în Aula Bibliotecii Naţionale din Bucureşti. Filip Florian, Ion Ianoşi şi Lucian Boia s-au numărat printre cei premiaţi

24
/04
/13

CRONICĂ DE CARTE „Puşca de vânătoare“, de Yasushi Inoue, este o nuvelă diafană, de o sensibilitate translucidă, prin care discernem cele mai diverse nuanţe ale iubirii. Stilul suav, îngreunat cu o tristeţe aproape ireală, aminteşte de profunzimea psihologică a nuvelelor lui Stefan Zweig.