Un român prea cunoscut
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-rom%c3%a2n-prea-cunoscut/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Încheiem aici cele 60 de portrete ale unor români care, de-a lungul timpului, au devenit cunoscuţi prin faptele lor, atât în ţară cât şi în străinătate.

Un articol de Georgeta Filitti|17 februarie 2018

Cel din urmă e un fiu de țăran sărac, născut în 1918 (i s-a confecționat la un moment dat și o obârșie voievodală) și care, dintr-un motiv nedeslușit a ajuns, de tânăr, în pușcărie. Contactul cu comuniștii închiși i-a schimbat pentru totdeauna rostul vieții. După al doilea război mondial, România se reconfigura: vechea societate era distrusă sistematic și alta, nouă, de inspirație sovietică, îi lua locul. Tânărul ”comunist”, resentimentar, violent și nu lipsit de oarecare vioiciune a spiritului, a ajuns rapid în eșalonul de conducere al țării. A colectivizat lumea satului românesc cu o brutalitate revoluționară care i-a adus laudele alor săi. Încadrat perfect în sistem, contribuind la făurirea și consolidarea temutei poliții politice, Securitatea, el a reușit să se impună încât, la moartea lui Gheorghiu Dej a fost considerat, chiar dacă din motive diferite (unii l-au crezut manevrabil, alții i-au intuit viclenia formidabilă și au înțeles să profite) omul ideal să conducă țara. A făcut-o vreme de 25 de ani. E un răstimp de umbre și de lumini părelnice. Tot ce a însemnat elită politică, culturală, profesională a fost distrus fizic (excepție au rămas colaboraționiștii); s-a creat  nouă clasă conducătoare din persoane cu ”origine sănătoasă” și ”dosar curat”, a cărei viață duplicitară a rămas până azi în mare măsură secretă. Teoretic toți cetățenii erau egali dar ”reprezentanții clasei muncitoare” trebuia să locuiască în foste case boierești sau burgheze, să aibă magazine cu circuit închis, să călătorească în străinătate; ba, spre sfârșitul celor 25 de ani, să fie singurii beneficiari ai banalelor surse de încălzire. Un cult al personalității deșănțat a făcut din acest om de educație sumară un ”geniu al Carpaților”, un mentor politic al lumii întregi. Tot ce alții dobândiseră prin eforturi îndelungate, el a căpătat peste noapte. S-a trezit iscusit vânător, doctor în economie, decident în intimitatea căminelor românești cu privire la numărul copiilor fiecărui cuplu. A fabricat un program ”științific” de hrănire a populației, după ce trăsese admirativ cu ochiul la sistemul național  de înfometare nord corean. Toate domeniile vieții politice, sociale și economice au fost subordonate voinței sale atotputernice. Astăzi e greu de spus unde a fost impactul cel mai nociv. Sistematizarea satelor? Desfigurarea orașelor? Oricum, Bucureștiul rămâne, pe harta lumii, orașul cel mai cumplit afectat, în vreme de pace. În anii ʹ80, 70% din locuitorii lui erau proaspăt veniți de la țară. Amplele șantiere, unde s-a lucrat epuizant, metroul, miile de blocuri-dormitor, Casa Poporului își au utilitatea lor dar, mai ales, gâdilă mândria unor oameni de educație mai mult decât precară. Concomitent, în lumea cu adevărat civilizată realizările erau cu adevărat spectaculoase.

În timpul dictaturii sale s-a modelat o Românie ascultătoare, traumatizată și mai ales înfățișată străinătății ca fiind mereu strâns unită ”în jurul conducătorului iubit”. O propagandă costisitoare, vizite grandioase, decorări cu cele mai valoroase însemne regale sau republicane au lăsat impresia că e vorba de una din marile personalități ale lumii contemporane.

Când falimentul economic bătea la ușă, când întreaga zonă dominată de sovietici se trezea la viață, dictatorul a fost trădat de ai săi.

În dorința bezmetică de a fi mereu originali, românii au reușit atunci, în 1989, să fie fără egali: creștini cucernici, l-au ucis în ziua Nașterii Domnului.

Istoria lui Nicolae Ceaușescu rămâne o pagină de meditație pentru fiecare român, victimă sau profitor al dictaturii sale fără precedent.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.