Viața după Cannes (III): Anamaria Marinca
https://www.ziarulmetropolis.ro/viata-dupa-cannes-iii-anamaria-marinca/

Au fost la Cannes şi au cucerit lumea. Ce a urmat după? Cum a evoluat cariera lor? Cristina Flutur, Cosmina Stratan, Anamaria Marinca şi Laura Vasiliu – destinul unor câştigătoare – o serie de articole marca Ziarul Metropolis.

Un articol de Adina Scorţescu|7 iulie 2015

Anamaria Marinca a interpretat-o pe Otilia, din filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, în regia lui Cristian Mungiu, care a câștigat Palme d’Or în 2007.

Dar cariera ei internațională începuse dinainte, cu producția „Sex Traffic”, de David Yates, pentru care a primit premiul BAFTA în 2005. „După filmările la Sex Traffic, am revenit des în Londra, fie pentru audiții, fie pentru diferite evenimente. În august 2005 am început repetițiile pentru spectacolul companiei Complicité, „Measure for Measure” – cred că acela a fost momentul în care mi-am dat seama că va fi complicat să lucrez în Londra și să locuiesc în București.” Așa că s-a stabilit la Londra.

În ultimii 10 ani s-au produs schimbări semnificative în ceea ce privește modul în care circulă informația, crede Anamaria. „În 2004 eram deja reprezentată de o agenție importantă din Londra și abia îmi cumpărasem primul meu computer. Între timp, am avut șansa de a întâlni agenți și la Paris și la New York, de a călători și a-mi lărgi sfera de contacte; astăzi am pagină de Fb, conturi pe Twitter și Instagram, îmi filmez și montez singură audițiile, colaborez cu oameni minunați pe partea de PR. În general, încerc să folosesc tehnicile de comunicare moderne cu măsură, și evit crearea unei dependențe de mass-media. Nu în ultimul rând, aleg scenarii bune. În rest, prefer să păstrez misterul…”

După reușita de la Cannes, pentru Anamaria au urmat o grămadă de proiecte, mai ales în zona de film și televiziune. A lucrat cu Francis Ford Coppola în „Youth Without Youth”, apoi cu Julie Delpy în „The Countess” și Hans Christian în „Storm”. A jucat în filmul lui Srinath Samarasinghe, „Un nuage dans un verre d’eau”; a urmat apoi „Europa Report” al lui Sebastian Cordero, care a avut premiera la LA Film Fest. „Și, desigur, filmul despre care s-a vorbit foarte mult în ultima vreme, «Fury», al lui David Ayer, care a încheiat London Film Festival în octombrie 2014 și în care am avut bucuria să joc alături de Brad Pitt, Shia LaBoeuf și Jon Bernthal.”

La sfârșitul lunii mai, a început filmările pentru o nouă peliculă, „She Who Brings Gifts”, în care le are ca partenere de platou pe Glenn Close și Gemma Aterton.

CITIȚI ȘI: Viața după Cannes (II): Cosmina Stratan

„Serialele și mini-seriile au început să ofere în ultima vreme partituri foarte interesante și prilejuri de colaborare cu oameni extraordinari”, remarcă Anamaria. „Am jucat cu Benedict Cumberbatch în «The Last Enemy»; am jucat în «Doctor Who», un serial adorat de britanici; în «Wallander», al lui Kenneth Branagh și, recent, în «The Missing» – un serial britanic nominalizat la Globurile de Aur.”

imageÎn teatru, a avut un one-woman show la care ține enorm, „4.48 Psychosis”, în 2009, la Young Vic, în regia lui Christian Benedetti. Apoi a mai jucat tot în regia lui la Theatre Studio, în „La Mouette”. În 2013, a interpretat-o pe Anka în „Routes”, o piesă montată de Simon Godwin la Royal Court.

Dar cel mai important rol rămâne cel din „4:48 Psychosis”. „E un text care m-a marcat profund și m-a ajutat să ies din zona mea de confort. Datorită acestei experiențe am ajuns să fac film, cred. «4, 3, 2 »mi-a creat o aură pe care timpul se pare că n-a umbrit-o în ochii artiștilor cu care am lucrat ulterior. Printre ei, Brad Pitt, Stellan Skarsgard, Emily Watson, Kenneth Branagh, Liam Neeson, Ben Cumberbatch, Adrian Lester, Jean Rochefort.”

În plan personal, cel mai frumos lucru pe care i l-a adus filmul premiat la Cannes este prietenia cu regizorul Cristian Mungiu – „unul dintre cei mai frumoși oameni pe care îi cunosc”.

Cum se construiește o carieră la Londra, față de una la București? „Pentru mine, a construi o carieră nu poate fi un scop în sine. Nu am avut ambiții de genul ăsta. Lucrurile se văd cu totul alfel dinafară. În realitate, costul personal este enorm într-o astfel de profesiune. Iar ‘succesul’ e trecător, ca să nu zic derizoriu. Obiectiv vorbind, diferența față de București ar consta în miză, bani, sistem, atitudine, oportunitate.”

 

FOTO Anamaria Marinca: Srinath Samarasinghe si Ronald Dick

14
/11
/23

Începând de vineri spectatorii sunt așteptați undeva în (v)estul sălbatic, în România anului 1944 când cel De-al Doilea Război Mondial se apropie de final. WARBOY spune povestea plină de emoție a unui adolescent care, încercând să salveze cei doi cai ai familiei, pornește într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni.

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.